AGRICULTURA ECOLOGICĂ

 

Produsele biologice sunt folosite în agricultură ecologică.

     Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrană mai curată, mai potrivită metabolismului uman, în deplină corelație cu conservarea și dezvoltarea mediului. Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de produse agricole şi alimentare proaspete şi autentice, prin procese create să respecte natura şi sistemele acesteia. Organismele modificate genetic și derivatele lor sunt interzise în agricultura ecologică.

 

 

     Combaterea buruienilor în agricultură ecologică se realizează prin: prevenire, cât și măsuri curative și biologice. Prin prevenire înțelegem împiedicarea apariției și răspândirii buruienilor.

 

    Măsurile de prevenire sunt:

- asolamentul și rotația culturilor;

- aplicarea de îngrășăminte și amendamente;

- lucrările solului;

- folosirea de material biologic certificat și condiționat;

- semănatul în epoca optimă;

- distrugerea focarelor de buruieni de pe terenurile necultivate;

- curățirea mașinilor agricole înainte de schimbarea parcelei.

 

    Măsuri curative-se refera la ținerea sub control a buruienilor deja  apărute în cultură.

 

Măsurile curative sunt:

- metode fizico-mecanice;

- metode biotehnice;

- metode biologice;

- metode genetice;

- metode biochimice;

- metode biodinamice.

 

    Combaterea bolilor (agenților patogeni) în agricultură ecologică.

Controlul asupra bolilor cuprinde trei metode: preventive, curative şi biologice.

 

 

    Metode preventive:

- carantină fitosanitară;

- condiționarea materialului semincer și a celui de plantat;

- distrugerea buruienilor;

- prognoza și avertizarea.

 

    Metode curative:

- arderea resturilor vegetale infestate cu boli;

- îndepărtarea părților din plantă (frunze,flori,fructe),care au fost atacate de diverși agenți   patogeni (rugini, făinări, mană, putregaiuri);

- solarizarea pentru dezinfectarea semințelor și fructelor atacate. Această constă în expunerea lor la soare și apoi lopătarea periodică.

- combaterea biologică care constă în stropirea plantelor cu diverse preparate obținute din ciuperci și bacterii și care distrug ciupercile fitopatogene ce produc pagube.

- metode genetice;

- metode biochimice.

 

    Combaterea dăunătorilor în agricultură ecologică.

 

Prin dăunători înțelegem:acarienii, nematozii, insectele, moluștele, păsările și mamiferele.

Controlul acestor dăunători presupune măsuri:preventive,curative și biologice.

 

    Măsuri preventive:

- carantină fitosanitară;

- condiționarea materialului semincer și a celui de plantat;

- distrugerea buruienilor;

- prognoza și avertizarea.

 

    Măsuri curative:

- combaterea mecanică prin colectarea şi distrugerea insectelor dăunătoare;

- folosirea de șanțuri, plante și brâie capcană, stropiri cu apă rece pentru combaterea afidelor.

-măsurile chimice: utilizarea alaunului (piatră acră) sau a săpunului de potasiu pentru combaterea păduchilor de frunze;

- făină de bazalt pentru acțiunea directă, mecanică asupra ochilor, corpului și traheelor insectelor;

-se mai pot folosi uleiurile vegetale (mentă, chimen, în), uleiul de parafină sau uleiurile minerale.

-măsuri biologice: bazate pe utilizarea de insecte prădătoare și microorganisme, precum și unele specii de plante care pot combate dăunătorii.

-mai pot fi utilizate și microorganisme, precum: viruși, bacterii, ciuperci, protozoare și nematozi.

 

    Ing. Annamaria Sztrimbei