Lipsa elementelor nutritive in plante

Bolile de nutriţie la plantele de cultură evidenţieză lipsa unuia sau mai multor elemente din sol care sunt indispensabile bunei sănătăţi a plantelor; ele fiind preluate prin sistemul radicular. 

Carenta de azot (N)

Lipsa azotului duce la deficienţe de creştere, frunzele devin subţiri, verde-gălbui, în primele stadii ale carenţei, apoi roşiatice, gălbui; mai multe frunze cu peţiolul acestora îmbătrânesc, diminuându-se vitalitatea plantei, înfloritul şi fructificarea. 

Excesul de umiditate determină activitatea slabă a bacteriilor din sol (Azotobacter sp.) asupra descompunerii materiilor organice şi nitrifiocarea azotului. Se manifestă mai ales pe solurile uşoare şi nisipoase, sărace în materie organic.

Carenta de fosfor (P)

Frunzele sunt drepte şi mici, au culoarea închisă cu o tentă albastră-verzuie, purpurie pe pedicel, uneori şi pe limb, necroze pe marginea acestuia; desfrunzire prematură; întârzierea înmuguririi şi a înfloririi.

Fosforul aflat în sol sub formă organică sau minerală este mai mult sau mai puţin asimilabil de către rădăcini. Fosforul este foarte bine fixat de sol, migrarea în plante fiind dificilă mai ales în solurile grele, argiloase ce au putere mare de fixare. In solurile acide se află sub formă de fosfat de Fe insolubil. In solurile alcaline căldura determină blocarea fosforului, pe când ploile abundente şi frecvente spală fosforul din sol. 

  

Carenta de potasiu (K)

Se manifestămai ales la ţesuturile bătrâne; plantele devin sensibile la dăunătorii vegetali; scade producţia, indiferent de planta la care se manifestă.

Insuficienţa K în solul respectiv, care este prezentă mai ales în terenurile nisipoase, umede şi calcaroase. Surplusul de K este fixat de solurile argiloase şi grele. 

  

Carenta de magneziu (Mg)

Magneziul are rolul de aprovizionare a celulelor plantelor cu azot şi fosfor. Este absolut necesar plantelor.

El este un activator al multor enzime necesare respiratiei, activator al enzimelor ce participa în sinteza ARN si AND. Insuficienta magneziului în nutritie se manifesta prin clorozarea frunzelor sau prin dungi evidente necrozate, întâi la frunzele bătrâne apoi la cele tinere datorită migrării ionului de Mg spre centru de creştere. 

Cauze: perioadele ploioase de lungă durată spală Mg din sol; excesul de K di n sol; deficitul de N determină dezechilibrul de Mg; de asemenea pH-ul mic, cantitatea mică de humus şi N. 

  

Carenta de calciu (Ca)

Calciu este prezent în toate celulele mai ales în cele bătrâne. Oferă elasticitate la membrana celulară; formează nodozităţile pe rădăcină la leguminoase. În cantităţi mici este necesar creşterii tuturor celulelor.Calciul este un stimulator al biosintezei mitocondriilor, reglează elasticitatea peretilor celulari şi favorizează întinderea celulelor.

Calciul dă forma şi consistenţa plantelor. El este necesar în primul rând pentru ţesuturile în creştere, vârfurile plantelor, lăstari, fructe, dar şi acele rădăcini foarte fine care sunt şi cele mai active.

Cauze: excesul, cât şi lipsa apei, conduc la o aprovizionare deficitară a plantelor cu apă şi implicit cu calciu. Când sistemul radicular este slab dezvoltat, cum se întâmplă pe solurile grele, neaerate şi reci, cu deficit de fosfor în momentul plantării sau în cazul unui foliaj bogat ca urmare a unei fertilizării în exces cu azot şi care necesită un consum mai mare de apă pe care rădăcina nu-l poate asigura.

  

 

V-om continua...