NOȚIUNI DESPRE PRODUSE FITOFARMACEUTICE INDIVIDUALE

 

Erbicidele

    Erbicidele sunt produse chimice utilizate în agricultură pentru combaterea buruienilor.

     Prin combaterea chimică a buruienilor înțelegem ținerea sub control a creșterii plantelor nedorite, cu ajutorul unor substanțe chimice, a căror utilizare este justificată din punct de vedere economic și biologic.

     Erbicidele sunt capabile să exercite, în mod total sau selectiv, asupra țesuturilor sau metabolismului plantelor cu care intră în contact, un efect negativ care poate duce la moartea acestora.

 

     Clasificarea erbicidelor:

 

  • Erbicidele selective sunt acelea care combat buruienile dar totodată protejează planta de bază (legume, cereale, etc).

Acestea sunt:

- Preemergente = se folosesc cu 2-3 zile înainte de semănat/plantat cu încorporare ușoară în sol sau la 2 - 3 zile după semănat/plantat fără încorporare;

- Postemergente = se folosesc în perioada de vegetație, când atât buruiana cât și planta de bază sunt răsărite, la peste 10-15 cm, prin stropirea pe buruiană. Ele distrug buruienile și protejează planta de bază.

            Erbicidele neselective sau totale sunt acelea care combat toate buruienile (cu frunză lată și îngustă) și ele pot fi utilizate numai în: plantațiile viticole, livezi, pepiniere sau pe terenurile îmburuienate, caz în care în anul respectiv nu se înființează nici o cultură. Ele se aplică pe buruiana verde și crescută la cel puţin 10-15 cm pentru a ajunge la sistemul radicular. În cazul unui teren mediu sau puternic îmburuienat se fac 2-3 erbicidări foliare (pe buruieni) precum și o erbicidare pe sol, toamna.

 

Erbicidele totale mai pot fi aplicate și pe miriște după recoltarea cerealelor păioase sau prășitoare.

 

Combaterea chimică a buruienilor are o deosebită importanță si multiple avantaje:

 

1.         Erbicidele au eficacitate mare asupra buruienilor;

 

2.         În zonele cu precipitații abundente, aplicarea erbicidelor protejează cultura de apariția buruienilor în perioadele critice, când o combatere eficienta nu este posibilă cu alte mijloace;

 

3.         Administrarea erbicidelor crează premise favorabile pentru mecanizarea completă a culturilor, înlesnind, totodată, sporirea eficienței unor măsuri agrofitotehnice;

 

4.         Ca urmare a reducerii lucrărilor de întreținere, se evită tasarea și se diminuează pericolul infecțiilor transmise pe cale mecanică;

 

5.         Utilizarea erbicidelor amplifică coeficientul de valorificare la plantele de cultură, al factorilor de vegetație: energie solară, spațiu de nutriție, apă, elemente fertilizante;

 

6.         Eficienţa economică a utilizării erbicidelor trebuie apreciată atât din punct de vedere al consecințelor directe (eficienţa în timp, economia de forța de muncă, coacere uniformă și  mai timpurie a produsului),cât și a celor indirecte (creșterea randamentului mașinilor de recoltat, îmbunatățirea calității recoltelor, evoluția îmbunatățirii).

 

Fungicidele

 

     Se folosesc pentru a preveni sau trata boli de natură fungică. Binecunoscuta făinare pe care o întâlniți atât la plantele de gradină cât mai ales la cele de interior este una dintre ele.

     Pătarea cenușie, putregaiurile de diverse feluri se tratează și ele tot cu ajutorul fungicidelor.

     În sezoanele ploioase plantele cu rădăcini tuberizate sau bulboase sunt afectate de umiditatea acumulată în pământ. Acesta este motivul pentru care la multe dintre ele se face un tratament cu fungicide la momentul plantarii.

     Frigul în asociere cu umezeala sau cu apa băltită la baza plantelor sunt factori extrem de dăunători.

     Plantele de interior se confrunta cu astfel de probleme în caz de aerisire deficitara, de schimbare bruscă a factorilor de mediu sau în caz de dereglare de udare / udare neglijentă.

     Interacțiunea dintre fungi și plante constă în mecanisme foarte complexe, iar încercarea de eradicare a bolilor fungice este deosebit de costisitoare.

    Există numeroase metode de combatere a fungilor, dar cea mai cunoscută este folosirea fungicidelor,molecule organice care se pulverizează pe cultură, aplicându-se odată cu udarea plantelor sau se încorporează în sol.

    Combaterea patogenilor prin tratamente cu fungicide este cea mai practicată metodă de reducere a pagubelor, folosindu-se agenți chimici variați, care distrug sau atenuează acțiunea respectivilor patogeni.

    Din păcate, multi agenți patogeni dezvoltă rezistență la asemenea chimicale, iar mulți dintre ei nu sunt susceptibili la control prin mijloace chimice.

 

Fungicidele pot fi: sistemice sau de contact.

     Fungicidul sistemic este un produs capabil să penetreze în țesuturile organelor plantei si să se deplaseze pentru a anihila agentul patogen endoparazit.

     Fungicidul de contact este un produs care stropit pe planta actionează direct asupra agentului patogen.

     Un dezavantaj a fungicidelor de contact ar fi că, odata cu ploaia acestea sunt spalate.

 

Insecticide

     Insecticidul este un pesticid utilizat împotriva insectelor, indiferent de forma lor.

 

     Insecticidele includ ovicide și larvicide folosite contra ouălor și larvelor respectivelor insecte.

 

     Utilizarea insecticidului se consideră că stă la baza creșterii incredibile a productivității din agricultură în secolul XX.

 

     Aproape toate insecticidele au potențialul de a schimba ecosistemul ; multe sunt toxice pentru oameni.

 

     Este necesar să echilibrăm balanța nevoilor din agricultură cu probleme de mediu, dar și de sănătate în utilizarea insecticidelor.

 

 

 

 

Clasificarea insecticidelor:

 

-  sistemice

 

-  de contact

     Insecticidele sistemice sunt încorporate în tratarea plantelor. Insectele ingerează insecticidul în timp ce se hrănesc din plante.

 

     Contactul direct cu insecticidul este dăunător insectelor. Eficiența este adesea legată de calitatea aplicării pesticidului, cu mici picături care îmbunătățesc performanțele.

 

     Modul de acțiune din punct de vedere chimic al insecticidului este format din materiale alese pentru a omori sau ține sub control insectele.

 

     Cele mai tradiționale insecticide interacționeză  cu sistemul nervos al insectelor vizate.

 

     Administrarea insecticidelor se face atât pe plante cât și pe pământul din ghiveci sau de jur împrejurul plantei.

 

     O plantă atacată succesiv de dăunători va avea o rezistența scăzuta și starea ei se va deteriora treptat. Așadar, e important sa luați rapid măsuri de salvare a ei.

 

     Toate substanțele chimice folosite în grădinărit sunt considerate a fi factori de stres, asa ca nu abuzați. Sau folosiți, dacă aveți cum, insecticide naturale.

 

 Îngrășămintele

 

    Îngrășămintele sunt substanțe care se aplică în sol, la suprafața lui și pe plante cu scopul de a completa hrana necesară plantelor cultivate în vederea creșterii cantitative și calitative a producției agricole.

 

    Ținând seama de diversitatea acestor substanțe, îngrășămintele se pot clasifica după următoarele criterii:

 

- origine (proveniența);

 

- stare de agregare;

 

- numărul substanțelor hrănitoare conținute;

 

- natura substanțelor hrănitoare;

 

- forma de prezentare.

 

     După origine îngrășămintele sunt organice (naturale) provenind din mediul animal sau vegetal și minerale (chimice, artificiale) provenind din regnul mineral sau preparate pe cale chimico - mecanică în fabrici.

 

    Din punct de vedere al stării de agregare îngrășămintele sunt solide și lichide putându-se grupa in funcție de mai multe criterii:

 

  •     După numărul de elemente hrănitoare pe care le conțin: îngrășăminte simple și complexe;

 

            -  îngrășămintele simple conțin un singur element hrănitor, de exemplu azot (azotat de amoniu) sau fosfor (superfosfat);

 

            -  îngrășămintele complexe conțin doua sau mai multe elemente de exemplu azotat și fosfor (Nitrofos), azotat, fosfor și potasiu (Nitrofoska).

 

  •     După natura substanțelor hrănitoare îngrășămintele pot fi cu azot, cu fosfor, cu potasiu și cu microelemente.

 

Acaricidele

 

     Acaricidele reprezintă o substanță chimică ce omoară paianjenii (Acarieni) microscopici dăunători ai plantelor de cultură.

 

     Substanțele acaricide pot avea acțiune generală asupra acarienilor (omoară adulții, larvele și ouăle) sau acțiune specifică (ucid numai anumite stadii).

 

     Chiar dacă veți fi tentați să considerați păianjenul drept o insectă, el nu răspunde la tratamentele cu insecticide ci la cele cu acaricide.

 

    Problema reală cu păianjenii este ca unii sunt extrem de mici, ataca rapid și nu se observă decât pagubele lăsate în urmă.

 

    Dacă dețineți plante predispuse la atacul  acarienilor trebuie să apelaţi la tratamente preventive, sau dacă acești dăunători au apărut deja, asemenea apelați la tratamente împotriva lor în măsura posibilului respectând dozele înscrise pe ambalaj.

 

Moluscocidul

 

 

    Moluscocidele sunt substanțe folosite in combaterea moluștelor (melcilor fără cochilie)

 

    Moluște (melci),care produc pagube culturilor realizate în condiții de umiditate mare (culturile de seră, solar). Cel mai periculos este limaxul.

 

    Modul de acțiune este de otrăvire prin ingestie, anesteziere și imobilizare, deshidratare prin secreție în exces de mucus.

 

    Se aplică prin împrăștiere la suprafața solului, manual sau mecanic. Rezultate maxime se obțin la tratamente în condiții de umiditate.

 

Adjuvanţii

 

 

    Adjuvanţii sunt considerați produse auxiliare, dar cu toate acestea ei joacă un rol foarte important în programele de combatere a buruienilor, bolilor, dăunătorilor, dar și în prevenirea pierderilor de recoltă.

    Exprimarea completă a performanțelor unor erbicide sau fungicide este strâns legată de utilizarea unui adjuvant de calitate.

    Ei sunt cu atât mai importanți în situații în care, datorită infestării mari cu buruieni, boli sau dăunători, este stringenta efectuarea unui tratament dacă condițiile climatice nu sunt favorabile acestei lucrări. În asemenea situații adjutantul adăugat în soluția de tratat, face diferența între un tratament eficace, chiar si în condiții nefavorabile, și unul complet eșuat.

    Pentru unele culturi ca rapița sau mazărea, utilizarea unui adjuvant cu rol de creștere a rezistentei la scuturare este deosebit de importanta în prevenirea pierderilor de producție la recoltare, mai ales în anii cu precipitații mari în perioada recoltării.

 

Rodenticide (Raticide)

     Aceste produse sunt avizate pentru sectorul de igiena și sănătate publică, în acțiunile de deratizare, pentru combaterea tuturor speciilor de rozătoare din mediul urban, rural si industrial.

 

      Acestea pot fi de mai multe tipuri: momeala sub forma de gel, momeala sub forma de baton cerat, momeala sub forma brichete, sub forma de lipici etc.

 

      Este recomandat să amplasați momeala în cuiburile rozătoarelor, în locurile întunecate și ascunse , eventual pe tăvi de hârtie, în spatele unor obiecte.

 

       Distrugerea întregii colonii de rozătoare necesita 2- 3 săptămâni, în funcție de mărimea terenului și numărului animalelor.

 

 

  

  Ing. Annamaria Sztrimbei