Cosul meu
Gol.

Nu aveti nici un produs in cosul de cumparaturi

Cultura pastarnacului

Cultura pastarnacului
Pastarnacul se cultiva pentru radacinile tuberizate cu gust dulce si aroma placuta, care se folosesc pentru prepararea unor mancaruri si a unor conserve. Are un continut ridicat de substanta uscata,glucide,protide,vitamine B1, B2,C saruri de K, P,Cl,Si si substante volatile. ... Detalii...

                       Cultura pastarnacului

Pastarnacul se cultiva pentru radacinile tuberizate cu gust dulce si aroma placuta, care se folosesc pentru prepararea unor mancaruri si a unor conserve.

Pastarnacul are un continut ridicat de substanta uscata,glucide,protide,vitamine B1, B2,C saruri de K, P,Cl,Si si substante volatile.

Radacinile si frunzele de pastarnac constitue un furaj de calitate pentru animale si au de asemenea proprietati terapeutice recunoscute in tratamentul bolilor mintale, fortificarea unghiilor,oaselor, plamanilor si in normalizarea circulatiei periferice si a diurezei.

 Particularitati botanice.

Pastarnacul este o planta bienala care in primul an formeaza o radacna tuberizata de forme diferite (conic,alungit, sferic, fusiform), de culoare alb-galbuie, cu lenticele mari. Pulpa este untoasa,uneori usor fibroasa,dulceaga sia aromata de culoare alba sau galbuie.

Ingrosarea radacinii este mai intense in ultimele doua luni de vegetatie. Radacinile secundare pot patrunde pana la 40 cm adancime in sol.

Frunzele din rozeta formata in primul an sunt lung petiolate, penat sectate, cu lobi mari, dintati si foliole trilobite, lucioase, pe partea superioara si pubescente pe cea inferioara.

In anul al doilea se formeaza tulpina florifera de 1,5-2,0 m inaltime, ramificata, striata, fistuloasa, pe care frunzele sunt altene si sesile. Inflorescentele formate in varful ramificatiilor tulpinii sunt umbele compuse, cu flori mici, galbui pe tipul 5.

Inflorirea are loc la 45-50 de zile de la plantarea plantelor mama (iunie), si dureaza 35-40 zile. Polenizarea este alogama si pentru a evita corcirea la producerea semintelor sunt necesare spatii de 800-1000 m intre soiuri. 

Facultatea germinativa variaza intre 60-70%, pastrandu-se doar 1-2 ani.

Cerintele pastarnacului fata de conditiile de mediu.

 Temperatura.

 

Temperatura minima de germinare este de 1-2 grade Celsius, iar in faza de repaus a radacinilor suporta -7..-8 grade Celsius. Plantele pot ierna in camp, ceea ce permite ca, inca din toamna,sa se efectueze insamantarea culturilor de consum sau plantarea culturilor semincere. Temperatura optima de crestere si dezvoltare este de 18-20 grade Celsius.

 

Apa.

Pretentiile fata de umiditate sunt mai ridicate ca ale morcovului si patrunjelului,dar nu suporta excesul de umiditate in sol. Rezultate bune se obtin pe soluri sufficient de umede si prin irigarea de 5-6 ori a culturilor cu norme de 300-400 m3 apa/ha. 

Solul. 

Pastarnacul suporta bine solurile mai grele,lucrate adanc, bogate in humus si elemente fertilizante. 

Tehnologia culturii.

Este asemanatoare cu cea a morcovului cu unele particularitati.

Fertilizarea din toamna poate fi facuta cu gunoi de grajd bine descompus in doze de 30-40 t/ha. Semanatul se face toamna tarziu sau primavara mai devreme decat la morcov,iar uneori se poate semana vara in iunie.

Pe teren modelat,in brazed de 104 cm la coronament, se seamana trei randuri pe brazda la distanta de 40 cm intre ele, iar pe teren nemodelat si pe suprafete mici,semanatul se face in randuri echidistante la 35-45 cm, la adancimea de 2,0-2,5 cm. Cantitatea de samanta folosita este de 5-6 kg/ha.

Lucrarile de ingrijire.

In momentul in care plantele au 2-3 funze se face primul rarit la 4-5 cm. Productii mari s-au realizat cand fiecare planta a dispus de o suprafata de  nutritie de 40 cm2 , de aceea la al doilea rarit se recomanda distante de 20-25 cm intre plante.

Pentru asigurarea umiditatii optime se fac irigari in perioada iunie-septembrie, mentinand o umiditate de 70-75 % din capacitatea de camp.

Fertilizarea in vegetatie se aplica in iulie-august, perioada de crestere intense a radacinilor.

 Recoltarea se face toamna,inainte ca solul sa inghete, prin smulgerea plantelor, dupa dislocarea prealabila cu cazmanua. Lucrarea este dificila mai ales la soiurile cu radacini lungi,cae de multe ori se rup , despeciindu-se calitatea.  Culturile insamantate vara se pot lasa peste iarna in camp si se protejeaza contra gerului cu frunze,paie sau balegar paios in vederea recoltarii in primavara urmatoare.

Dupa indepartarea frunzelor,radacinile se sorteaza si se pastreaza in aceleasi conditii ca si morcovul. Fiind mai perisabile,radacinile de pastarnac au insa o durata mai mica de pastrare.

 

Descrierea si combaterea bolilor care pot aparea in cultura pastarnacului.

Descrierea putregaiul moale (umed) al morcovului (Ervinia carotovora).

Apare in camp in anii ploiosi, isi continua evolutia si in depozite. Mai poate afecta telina si patrujelul.In zona coletului apar pete brune, umede care avanseaza spre varf.In interiorul radacinii apar caverne pline cu o masa mucilaginoasa, in final putrezeste intreaga radacina.

Bacteriile au forma de bastonase, cu cili dispusi peritrih.In perioada de vegetatie se raspandesc prin melci, prin larvele unor insecte sau prin apa.De la un an la altul patogenul se transmite prin radacini si prin resturile vegetale infectate.

Prevenirea si combaterea putregaiului moale se poate realiza prin: evitarea terenurilor cu exces de apa, rotatia culturilor, sortarea radacinilor inainte de depozitare, umiditatea sa fie sub 80% in timpul pastrarii, temperaturi de 1-4 grade Celsius. 

Descrierea si combaterea fainarii  (Erysiphe umbelliferarum).

Apare pe frunze si tulpini, care se acopera cu pasla miceliana alba, contine conidioforii si conidiile ciupercii.Mai tarziu apar picnidiile negre, iar frunzele se brunifica si se usuca.

Pentru combaterea fainarii se pot utiliza tratamente cu fungicide cum ar fi: Tiovit Jet 80 WG in cantitate de 4,0 kg/ha, Kumulus DF in cantite 4,0 kg/ha.

Descrierea putregaiului alb (Sclerotinia sclereotiorum).

Ataca pe langa pastarnac si patrunjelul, morovul,telina, pastarnacul, evolutia continuand si in timpul pastrarii.Pe radacini apar pete umede, usor decolorate, care se acopera cu mucegaiul alb al ciupercii.Ulterior apar si sclerotii negri de 3-10 mm, sub aceasta forma ciuperca poate supravietui in sol mai multi ani.

Prevenirea si combaterea aparitiei putregaiului alb se realizeaza prin rotatia culturilor, evitarea plantelor sensibile fata de atacul acestei ciuperci si sortarea radacinilor.

Descrierea si combaterea septoriozei (Septoria apiicola).

Pe frunze, tulpini, petiol apar pete brune cu centrul albicios si cu picnidiile negre ale ciupercii.Atacul afecteaza suprafata de asimilatie a frunzelor.Transmiterea bolii se face prin samanta si prin picnospori.

Prevenirea si combaterea se poate realiza cu utilizarea de samanta sanatoasa si tratamente in vegetatie cu fungicide cum ar fi: Bravo 500 SC in concentratie de 0,2 %  (20 ml in 10-13 l/apa), Dithane M-45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l/apa).

Descrierea si combaterea daunatorilor care pot aparea in cultura pastarnacului.

Descrierea si combaterea la paduchele verde (Semiaphis dauci).

Paduchele verde ierneaza sub forma de ou iar primavara apar femelele.Prin reproducere asexuata apar mai multe generatii nearipate. In luna mai apar adultii aripati care migreaza si se instaleaza pe plantele gazda unde cu femelele nearipate se inmultesc in urma carora apar atat forme aripate cat si nearipate.

Paduchele verde al morcovului ataca culturile de legume umbelifere (morcov, pastarnac, patrunjel, telina, marar). 

Combaterea chimica a paduchelui verde se realizeaza prin tratamente cu  cu Actara 25 WG in concentratie de 0,3 %, Decis Mega 50 EW in cantitate de 2 ml in 10 l apa.

Descrierea si combaterea limaxului cenusiu (Agriolimax agreste).

Limaxul cenusiu ierneaza sub forma de ou si mai rar sub forma de adult,  hiberneaza in gauri subterane si crapaturi din sol, care sunt ferite de inghet,in care isi incetinesc procesele metabolice, intrand intr-o stare de letargie.

Melcisorii rezultati din eclozarea oualor de iarna, ajung la maturitate la jumatatea lunii iulie. Melcisorii generatiei a doua apar incepand cu a doua jumatate a lunii august, se hranesc cu organele vegetative ale plantelor, se matureaza treptat, devin adulti, se imperecheaza si in a doua jumatate a lunii octombrie depun oua,si asa se reia ciclul biologic.

Evolutia embrionara depinde de temperatura si de gradul de umiditate, dureaza intre doua si patru saptamani.

Melcii sunt activi ziua, daca au suficienta umiditate, daca nu, ei raman nocturni. In conditii aride, limacsii secreta mult mucus, ingrosandu-si masa viscerala si protejandu-se astfel de dezhidratare.

Melcul  este polifag, se hraneste cu specii de plante cultivate si spontane, atacul producandu-se la nivelul tuturor organelor plantelor (subterane si supraterane). 

Melcii rod cu ajutorul limbii lor zimtate gauri de forma neregulata pe frunze sau alte parti ale plantei.In zonele roase pot aparea infectii secundare, produse de ciuperci sau bacterii.

Combaterea limacsilor se poate realiza prin strangerea manuala a limacsilor dupa ploaie sau in timpul noptii la lumina electrica.

Combaterea chimica se poate realiza cu ajutorul moluscocidelor cum ar fi: Mesurol 2 RB in cantitate de 5,0 kg/ha, acesta se imprastie pe suprafata solului  sau se poate incorporeaza la 2-3 cm adancime in sol.Optimol 4 G 15 kg/ha la fel ca si Mesurolul se imprastie la suprafata solului sau se poate incorpora in sol.

Descrierea si combaterea la coropisnita (Gryllotalpa gryllotalpa).

Coropisnita s-a adaptat foarte bine, in cursul evolutiei sale ca specie, la o viata subterana.Cu ajutorul picioarelor anterioare puternice, asemanatoare unor lopeti, coropisnita sapa numeroase coridoare, aflate imediat sub suprafata solului.

Coropisnita se hraneste cu material vegetal, radacini, insecte taratoare mai mici si viermi (rame). Numai in perioada de imperechere, coropisnita iese la suprafata, unde isi cauta un partener, cu care sa se reproduca. 

Are o generatie la doi ani si ierneaza ca larva sau ca adult in sol. Adultul este de 50-70mm lungime, cu corp robust, castaniu catifelat, terminat cu doi cerci, capul este rotunjit, pronot globulos.

Femela depune intre 400-600 de oua intr-un cuib la 30-40 cm adancime in sol. Larva este asemanatoare cu adultii, la aparitie larvele sunt de culoare alba. 

In sere si solarii coropisnita apare la inceputul lunii martie, iar in camp pe parcursul lunii aprilie.

Coropisnita este un daunator polifag, atacand cerealele (graul, orzul, porumbul), plante tehnice (floarea-soarelui, sfecla, tutunul), puietii din pepinere si mai ales culturile de legume (varza, conopida, ardeiul, vinetele, tomatele).Adultii si larvele rod partile subterane ale plantelor. 

Prezenta daunatorilor se recunoaste dupa galeriile practicate in stratul superficial al solului, care se observa cu usurinta, precum si dupa plantele ofilite, retezate sau roase de la suprafata solului. 

Prevenirea aparitiei coropisnitei se poate realiza prin: efectuarea de araturi adanci de toamna, pentru scoaterea la suprafata solului a coropisnitelor intrate la iernat in vederea distrugerii lor prin ger, efectuarea toamna pe terenurile puternic infestate de gropi capcana, cu dimesiuni de 50x50x50cm, umplute cu gunoi activ de grajd, mediul preferat de coropisnite pentru iernare si desfacerea lor pe parcursul lunilor ianuarie-februarie, pastrarea gunoiului de grajd in locuri protejate si transportarea lui in camp pe parcursul iernii, cernerea amestecului de sol folosit la semanat care trebuie repicat printr-o sita deasa, pentru retinerea si eliminarea coropisnitelor.

Combaterea chimica se poate realiza cu ajutorul substantelor chimice cum ar fi: Mesurol 2 RB in cantitate de 5,0 kg/ha prin incoporare la 2-3 cm in sol sau prin simpla imprastiere pe suprafata solului, Sintogril Super in cantitatede 30 kg/ha se utilizeza tot prin incorporare sau imprastierea pe suprafata solului. 

Descrierea si combaterea viermilor sarma (gandaci pocnitori) (Agriotes sp.).

Viermii sarma sunt raspanditi in toate regiunile tarii dar mai ales in zonele de stepa si silvostepa.Adultii au corpul alungit si ingustat posterior. Elitrele sunt prevazute cu patru dungi caracteristice.

Caracteristic pentru acest grup de insecte este dispozitivul de sarit, situat la punctul de insertie intre prostern si mezostern.

Culoarea variaza de la brun roscat la brun inchis. Larvele ating la maturitate lungimea de 18-26 mm. Corpul este cilindric, puternic chitinizat, ceea ce le imprima o anumita rigiditate, de unde le vine si denumirea de "viermi sarma".Din varsta a doua, culoarea corpului se transforma din alb-transparent in galben-portocaliu lucios, iar capul este brun.

Viermele sarma prezinta o generatie la 3-5 ani si ierneaza in sol ca insecte adulte si ca larve de diferite varste, sunt polifage, larvele hranindu-se cu partile subterane ale plantelor. 

Ataca de preferinta cerealele paioase, porumbul, floarea-soarelui, cartoful, sfecla, morcovul, tomatele, tutunul, pomii fructiferi, vita de vie.

Adultii se hranesc cu elementele florale din inflorescentele cerealelor si umbeliferelor.  Larvele provoaca rosaturi ale radacinilor producand galerii in profunzimea acestora. In timpul atacului plantele aflate in primele faze se ingalbenesc si se usuca. Adultii sunt omnivore, se hranesc cu insecte mici, rame, boabe de cereale germinate.

Prevenirea aparitiei viermilor sarma se poate realiza prin: rotatia culturilor, aratura adanca de toamna pentru distrugerea larvelor, adunarea si distrugerea prin ardere a tuturor resturilor dupa recoltare.

Combaterea chimica se poate efectua cu Sintogril Super in cantitate de 30 kg/ha printr-o usoara incorporare, inainte de plantare.

Nu exista produse conform criteriilor selectate.