Cosul meu
Gol.

Nu aveti nici un produs in cosul de cumparaturi

Cultura de pepene verde

Cultura de pepene verde
Pepenele verde este cultivat pentru fructele sale care ajunse la maturotate fiziologica, sunt apreciate pentru gustul echilibrat, dulce, fin si placut.Fructele au un continut in apa de 89-94% mai contin zahat in concentratie de 7-11 %.... Detalii...

                         Cultura de pepene verde

Pepenele verde este cultivat pentru fructele sale care ajunse la maturotate fiziologica, sunt apreciate pentru gustul echilibrat, dulce, fin si placut.Fructele au un continut in apa de 89-94% mai contin zahat in concentratie de 7-11 %.

In 100 de grame de fruct sunt 0,2 g lipide,0,5 g proteine, mai contine vitaminele B, C, A, vitamina H, precum si Ca, Fe si K.

Pepenele se consuma in stare proaspata sau servesc ca materie prima in cofetarii pentru prepararea de jeleuri, dulceturi, sucuri etc.Au de asemenea o valoare terapeutica, sucul avand actiune diuterica, fiind indicate bolnavilor de rinichi, deoarece pot dizolva caliculi renali.

Pepenele verde are capacitate mare de pastrare, pana la 30 de zile si o buna rezistenta la transport putand fi valorificate in zonele unde nu se cultiva.

Pepenele verde este o planta anuala, cu o perioada de vegetatie de 90-130 de zile.Are pretentii foarte mari de caldura, semintele gemineaza in 21 de zile la 14-16 grade Celsius, iar in conditii optime de 25-30 grade Celsius in 5-6 zile.La temperaturi de 10-15 grade Celsius procesele fiziologice din plante incetinesc, iat la 8-10 grade Celsius pe o durata mai indelungata de timp plantele pier.

Are un sistem radicular puternic care pătrunde în sol la 1-1, 5 m, iar pe orizontală se dezvoltă până la 4-5 m. Vigoarea sistemului radicular şi caracterul xerofit al frunzelor şi vrejurilor, imprimă plantei o rezistenţă deosebită la secetă.

Dacă rădăcinile sunt rănite, in timpul prăşitului, acestea se refac foarte greu, fapt pentru care lucrările de prăşit trebuie efectuate cu grijă.

Pepenele verde este o plantă termofilă, cu pretenţii foarte mari faţă de căldură și față de lumină, având nevoie de 1.500 ore de strălucire a soarelui.

La lumină insuficientă plantele sunt slab dezvoltate, florile avortează, producţia este redusă, iar conţinutul in zahăr scade.

Pepenii sun sensibili la curenţii de aer, motiv pentru care culturile se infiinţează intre perdele de plante cu port inalt.

Pepenele verde are pretenţii mari faţă de apă, dar sistemul radicular puternic dezvoltat asigură nevoile pe faze de vegetaţie. Aplicarea a 2-3 udări in perioada infloririi şi fructificării determină realizarea de producţii mari.

Cele mai bune soluri pentru cultură sunt cele cu structură nisipoasă sau nisipo-lutoasă, care se incălzesc repede.

 Excesul de azot dăunează formării şi coacerii fructelor, insă potasiul şi fosforul influenţează favorabil fructificarea şi calitatea fructelor.

Cultivarea pepenelui verde in camp. 

Pregătirea terenului şi solului incepe toamna prin nivelarea de intreţinere, discuirea, fertilizarea de bază cu ingrăşăminte organice, 30-60 t/ha gunoi de grajd, 50-70 kg/ha superfosfat, 70-90 kg/ha sare potasică, incorporându-se in sol odată cu arătura adâncă, la 25-28cm.

Primăvara se pregăteşte terenul cu grapa cu colţi reglabili şi cu combinatorul.

Cultura se infiinţează prin semănat direct in câmp, iar in ultimul timp, pentru a obţine o timpurietate a producţiilor, se recurge la producerea răsadurilor în spaţii cu dublă protejare sau in răsadniţe calde.

Infiinţarea culturii prin semănat direct in câmp are loc intre 25 aprilie şi 10 mai.

In functie de soi (Crimson Sweet) norma de samanta utilizata este de 10-12.000 seminte pe hectar.

Dacă se optează pentru producerea de răsaduri, atunci in luna martie se seamănă sămânţa in cuburi nutritive şi se plantează manual in perioada 10-15 mai. In acest caz norma de samanta scade la 5-6.000 plantepe hectar.

Plantarea.

Inainte de plantare sau insamantare directa trebuie efectuate fertilizarea de baza si instalarea sistemului de irigare.

          


Fertilizarea de baza care este recomandata a fi facuta toamna inainte de arat si trebuie sa cuprinda atat ingrasaminte organice (gunoi de grajd) cat si ingrasaminte chimice NPK (superfosfat 200-300 kg/ha, azotat de amoniu 200-300 kg/ha, complexe echilibrate 200-300 kg/ha, dolomita 200-300 kg/ha).


Daca se va utiliza irigarea prin picurare (cea mai recomandata metoda de irigare a pepenilor) se va instala (in cazul in care se face insamantare directa cu mulcire) odata cu semanatul si intinderea foliei de mulcire. Banda sau tubul de picurare va fi sub folia de mulcire.


Se accentuează călirea răsadurilor prin oprirea căldurii și aerisirea cât mai tare a spațiului unde s-au făcut răsadurile.
Procedura presupune ca inainte cu o saptamana de plantare sa se tina deschisa cat mai mult timp sera de rasaduri pentru ca plantele sa se obisnuiasca cu clima mai dura de afara.

Se recomanda stropirea plantelor cu o solutie antistres: Sprintene 15 ml in 10 litri apa. Acest tratament foliar intareste planta, ii creste rezistenta la diferitele stresuri si mareste imunitatea naturala a plantei.

Se mai aplica un tratament foliar cu un fungicid și insecticid (de preferat amândouă cu cel puțin o componentă sistemică).

Prin aplicarea in răsadniță se economisește timp, pesticid și apă, iar plantele vor fi protejate in momentul plantării de eventuale imbolnăviri foliare.
Se pregătește solul pentru transplantare, se afânează cu motosapa, se fac găurile pentru plantare.
Este recomandat ca inainte de plantare să se aplice un insecticid contra insectelor din sol, care altfel ar cauza pierderi masive imediat după plantare. In acest scop se poate utiliza Mesurol 2RB sub forma de granule cu efect asupra mai multor tipuri de daunatori din sol.

Densitatile de plantare difera in functie de mai multi factori:

  • Pentru soiurile insamantate direct densitatea recomandata este de circa 6000-8000 plante la ha, densitatea de plantare recomandată fiind 1,5-2 m distanta intre rânduri si circa 1 m intre plante.
  •  Deoarece insămânțarea se face cu semănătoarea numarul de semințe necesar trebuie sa fie aproximativ 10000 semințe.
  • Pentru hibrizii insamantati direct sau prin utilizarea rasadurilor (hibrizi cu fructe medii 8-12 kg si cu fructe mari 10-14 kg) densitatea recomandata este de 4000-6000 plante/ha.
  • Distanta intre randuri este cuprinsa intre 2-2,5m iar intre plante circa 1 m pentru pepenii cu fructe medii 8-12 kg si mai mare pentru pepenii cu fructe foarte mari 12 – 20 kg.
  • Pentru culturile altoite de pepeni densitatea medie recomandata este de aproximativ 2000 plante/ha.

Cultura de pepeni verzi prin plantarea de rasaduri obtinute in rasadnite.  


Rasadurile sanatoase, bine dezvoltate cu radacini bogate sunt baza unei culturi reusite de pepeni verzi.
Scopul utilizarii tehnologiei de obtinerea a pepenilor verzi cu ajutorul rasadurilor este productia mai timpurie cu circa 10-15 zile decat in mod normal.

Rasadurile de pepeni verzi se produc individual in ghivece separate sau in tavi alveolare cate unul per celula. Producerea de mai multe rasaduri in acelasi ghivece sau celula alveolara conduce la ruperea radacinilor atunci cand sunt separate in vederea plantarii.

Semănatul se face in ghivece sau in tăvițe alveolare.  In ambele cazuri substratul de semănat este reprezentat de turba special tratata pentru optimizarea EC-ului și pH-ului și cu adaos de fertilizatori.

 

Condițiile pentru ca un substrat profesional pe baza de turba sa fie utilizat in producerea răsadurilor in prima faza sunt următoarele:

-       pH-ul = 5,5 – 6,5; Verificați intotdeauna ca pe ambalajul substratului sa fie menționat pH-ul și sa fie cuprins intre aceste valori! Turba sau substratul cu valori ale pH-ului sub 5 nu este pentru semănat! 

-       Sa aibă adaos de fertilizatori NPK și microelemente; aceste adaosuri sunt necesare hrănirii plăntuțelor in primele 2 săptămâni;

-       Granulația sa fie cuprinsa intre 0-10 mm, recomandata fiind cea intre 0-5mm!

-       Turba sa fie blonda, pentru semănat  fiind recomandat un amestec de turba blonda și turba neagra.

-        Sa conțină aditivi de umectare. Acești aditivi nu sunt obligatorii insa trebuie o mai mare grija la irigarea constanta a substratului! 

Utilizarea substratului profesional pe baza de turba pentru semănat are o serie de avantaje :    
-        Este liber de semințe de iarba sau insecte

-       Este liber de boli din complexul “căderea plăntuțelor”  

-       pH și EC optime pentru germinare și dezvoltarea răsadurilor     

-       Adaos perfect optimizat de minerale pentru prima parte de dezvoltare a răsadurilor  

-       Obținerea de răsaduri uniforme  

-       Dezvoltare radiculara bogata  

Semanatul se face la sfarsitul lunii Martie  inceputul lunii Aprilie. In cazul in care se vor utiliza tunele mici de protectie se va incepe semanatul mai devreme de 15 Martie.


Parametrii și condițiile necesare unei germinări optime a semințelor de pepeni verzi sunt următorii:


- Temperatura optimă de germinare este 25 grade Celsius. Pentru pepenii fara seminte temperatura optima de germinare este mai mare cu 5 grade Celsius  si anume 30 grade elsius.

-Temperatura de germinare nu trebuie să fie mai mică de 17 grade Celsius.

- Umiditatea trebuie sa fie de 100 % dupa care se acoperă cu ziare sau cartoane de hârtie patul germinativ.

In cazul in care se utilizează substratul profesional pentru semănat operațiile tehnologice sunt următoarele:

1. Se uda cu apa turba pana la umectarea completa;
2. Se pun semințele câte una in fiecare celula a tavitei sau in fiecare ghiveci dupa caz la o adancime de 3-4 cm;
3. Nu se mai uda ulterior semănării , datorita granulației mici a turbei adăugarea ulterioara de apa conduce ori la descoperirea semințelor ori la ingroparea mai adâncă a lor. Și intr-un caz și in celalalt răsărirea nu va fi uniforma;
4. Se acoperă cu ziare sau cartoane de hârtie patul germinativ peste care se poate pune o folie cu rol de reținere cât mai mult timp a umidității de 100 % necesare germinării și răsării optime a pepenilor;
5. Se asigura o temperatura constanta zi/noapte cuprinsa intre 25 grade Celsius dar nu mai mica de 17 grade Celsius. Temperaturile mai mici cuprinse intre 13-16 grade Celsius nu afectează iremediabil pepenii,insa intârzie foarte mult germinarea și răsărirea ( pana la 2 săptămâni).
6.  Dacă temperaturile sunt optime după 4-6 zile încep sa apară primele plăntuțe, iar după ce fenomenul de răsărire are loc  in masa se inlătura materialele de acoperire pentru a preveni alungirea răsadurilor răsărite, chiar dacă răsărirea nu este de 100 %.


Toate etapele tehnologice de mai sus se respecta și in cazul semănării in tăvițe alveolare cu mențiunea ca semănarea in ele se face cu câte o singura sămânța in fiecare celula alveolara.

O greseala des intalnita este semanatul in spatii fara instalatii de incalzire. Temperaturile mici combinate cu umezeala crescuta a substratului de semanat prelungeste foarte mult perioada de germinatie cu efecte negative pe termen lung asupra plantelor. Aceste conditii nefavorabile impiedica ridicarea frunzulitelor germinate din substrat.

Daca frunzulitele apar si nu se pot ridica si desface rapid, radacinile slab dezvoltate nu sunt capabile sa hraneasca planta. Cand conditiile de crestere vor deveni favorabile plantutele brusc vor cadea. Acest fenomen este de natura fiziologica. Frunzulitele ridicate dupa o lunga perioada pierd mult mai multa apa decat radacinile slab dezvoltate pot furniza apă plantei.

In cazul in care nu sunt conditii optime de germinatie conteaza foarte mult puterea germinativa a semintelor. Puterea germinativa a semintelor difera in functie de varietatile cultivate.

Imediat dupa aparitia celor doua frunze cotiledonale planta incepe cresterea intensiva. Temperaturile optime ce trebuie mentinute in aceasta perioada (dupa mentinerea constanta de 25 grade Celsius in timpul germinatiei) sunt 21-23 grade Celsius in timpul zilei daca zilele sunt cu soare si 18-20 grade Celsius in zilele noroase si mai scazute in timpul noptii de circa 14-16 grade Celsius.

Motivul schimbarii temperaturii constante de la 25  grade Celsius ziua si noaptea la temperaturile alternante de zi si noapte este stoparea cresterii excesive in inaltime a tulpinii.
Umiditatea relativa a aerului trebuie sa fie cuprinsa intre 70-80 %.

Foarte importanta in aceasta perioada este ventilatia in sera de rasaduri deoarece trebuie mentinuta permanent umiditatea relativa a aerului sub 80 %. O umiditate relativa mai mare este un foarte bun mediu de aparitie si dezvoltare a numeroase boli fungice.

Infiintarea culturii.

Plantarea răsadurilor se face in perioada 15- 20 aprilie in cazul culturilor protejate in tunele şi in perioada 25 -30 aprilie in cazul culturilor neprotejate sau a celor mulcite cu folie de polietilenă. Se plantează in câmp neprotejat când temperatura in sol la adâncimea de 10 cm se stabilizează la 15grade  Celsius, după ce a trecut pericolul ultimelor brume.

Lucrarile de inrijire.

  • Completarea golurilor se face la 3-4 zile de la plantare cu răsad din rezerva constituită in acest scop;
  • Afânarea solului şi combaterea unor buruieni nedistruse prin erbicidare se face in cazul culturii de pepeni verzi protejate in tunele prin efectuarea a 3-4 praşile manuale.
  • La culturile infiinţate prin răsad, neprotejate se aplică 3-4 praşile mecanice şi 2-3 praşile manuale pe rând.

Fertilizarea suplimentara cu bor.

Fertilizarea cu ingrăşăminte naturale pe bază de bor determină imbunătăţirea calităţii de pepeni verzi prin creşterea conţinutului in zahăr şi vitamina C.

Ingrăşămintele cu bor determină imbunătăţirea unor indici fiziologici şi biochimici cu implicaţii favorabile asupra rezistenţei plantelor la factorii de stres (temperaturi ridicate, secetă).

Primul tratament cu ingrăşăminte pe bază de bor se face la 7-10 zile de la plantare, celelalte se repetă la interval de 10-14 zile astfel incât ultimul tratament să se facă in perioada de creştere intensă a fructelor.

Pentru creşterea numărului de fructe legate in condiţii climatice mai puţin favorabile şi accentuarea timpurietăţii se fac două tratamente cu Atonik in concentraţie de 0,05 %.

Irigarea culturii se poate realiza prin picurare sau aspersie.  

Irigarea prin picurare corespunde foarte bine cerinţelor culturii de pepeni verzi, fiind metoda de irigare care va cunoaşte o largă aplicare pe solurile nisipoase.

Prin aspersie sunt necesare 4-6 udări cu norma de 350-400 mapa/ha. 

Descrierea si combaterea bolilor la cultura de pepeni.

Descrierea si combaterea manei (Pseudoperonospora cubensis).

Plantele sunt atacate in toate fazele de dezvoltare, boala manifestandu-se pe frunze prin aparitia unui numar foarte mare de pete, cu diametrul de 2-24 mm, de regula colturoase, la inceput de culoare verde-galbuie, apoi galbene ca lamaia, pentru ca dupa cateva zile sa devina brune deschis.

In dreptul petelor, pe fata interioara a frunzelor, se formeaza un puf cenusiu-violaceu, alcatuit din organele de inmultire asexuata a ciuperci.

In conditiile favorabile dezvoltarii bolii sunt atacate aproape toate frunzele plantelor, incepand cu cele bazale, pe fiecare frunza formandu-se peste 200 pete, care pot sa conflueze si sa distruga astfel portiuni mari din limb.Frunzele puternic atacate se brunifica, se usuca, devin sfaramicioase si cad.

Atacul se manifesta foarte rar pe fructe, acestea raman mici, nu mai ajung la maturitate completa, fiind lipsite de aroma.

Infectia apare in prezenta apei pe frunze, la temperature de 16-22 grade Celsius.

Prevenirea aparitiei manei se poate realiza prin: asolamentul 3-4 ani, aratura adanca pentru ingroparea resturilor vegetale.

Comabaterea chimica se poate realiza prin tratamente cu fungicide cum ar fi: Dithane M-45 in concentratie de 0,2 % (2,0 kg /ha), Aliette 80 WG folosit in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Bravo 500 SC in cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10-13 l apa pe 100-130 mp), Folpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (1,5 kg/ha), Funguran OH 50 WP in concentratie de 0,3 % (30 g in 10 l apa), Merpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (1,5 kg/ha) (15 g in 10 l apa), Ortiva 250 SC in concentratie de 0,075 % (0,75 l/ha) (7,5 ml in 8,0 l apa), Polyram DF in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Previcur Enegy in concentratie de 0,25 % (2,5 l/ha) (15 ml in 6,0 l apa), Ridomil Gold MZ 68 WG in concentratie de 0,25 % (2,5 kg/ha) (25 g in 8 l apa pe 100 mp), Shavit F 72 WP in concentratie de 0,2 % (2 kg/ha) (20 g in 10 l apa), Zetanil Blu in concentratie de 0,3 % (3,0 kg/ha) (30 g in 8 l apa), Zeama Bordeleza 0,75 % (50 g in 8-10 l apa).

Decrierea si combaterea la fainarii (Erysiphe cichoracearum).

Atacul se manifesta numai pe frunze, pe ambele fete sub forma unor colonii albe, prafoase de miceliu, care poate cuprinde tot limbul.Conidiile diseminate transmit infectia in cultura, iar periteciile formate pe frunzele atacate (numai in camp) rezista peste iarna si asa infectia se transmite de la un an la altul.La umiditatea aerului de 70 % si temperatura de 26-28 grade Celsius conditiile sunt optime pentru infectie.

Prevenirea aparitiei manei se poate realiza prin: asolamentul 3-4 ani, aratura adanca pentru ingroparea resturilor vegetale.

Combaterea fainarii se realizeaza prin tratamente repetate cu fungicide cum ar fi: Topas 100 EC in concentratie de 0,025 %, Bravo 500 SC in cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10-13 l apa), Microtiol special in concentratie de 0,4 % (30 g in 7,5 l apa), Shavit F 72 WP in concentratie de 0,2 % (2,0 kg/ha) (20 g in 10 l apa), Manoxin M 60 PU in concentratie de 0,4 % (4,0 kg/ha).

Decrierea si combaterea antracnozei (Colletotrichum lagenarium).

Este provocata de ciuperca Coletotrichum lagenarium si ataca fructele, tulpina si frunzele. Pe frunze apar pete cafenii care se maresc, se impreuneaza si frunza se sfasie. Pe fata inferioara apare un mucegai rosiatic.Fructele atacate prezinta aceleasi simptome. In aceste pete se localizeaza bacterii care provoaca in final putrezirea fructelor.

Transmiterea bolii se realizeaza prin saminta. Tratarea semintelor este singurul mijloc de prevenire.Indepartartarea resturilor de plante si igiena culturala contribuie de asemenea la prevenirea aparitiei ciuperci.

In combaterea chimica antracnozei se pot utiliza urmatoarele substante: Dithane M-45 in concentratie de 0,2 %.

Descierea si combaterea alternariozei (Alternaria cucumerina).

Alternarioza ataca de obicei frunzele si tulpinile dar poate ataca si fructele.Pe frunze atacul apare sub forma unor pete, la inceput mici, de culoare galbuie, care se extind concentric si treptat se brunifica. Petele sunt precis delimitate, la un atac puternic ocupand zone mari din suprafata frunzelor, provocand uscarea acestora.Pe zonele atacate din limb se formeaza o pasla fina, de culoare bruna, cu zonare caracteristica.

Pe tulpini si lastari apar pete alungite brune, zonarea concentrica, fiind mai putin evidenta. Pe fructe atacul apare sub forma unor pete circulare, care se adancesc in tesuturi.

Pentru combaterea aparitiei alternarozei se pot lua urmatoarele masuri agrotehnice: folosirea araturii adanci pentru ingroparea resturilor vegetale, asolamentul 3-4 ani, folosirea de ingrasaminte cu microelemente pe baza de zinc maresc rezistenta plantelor si tot odata asigura sporuri mari de productie, cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti.

Combaterea chimica a alternariozei se poate realiza cu fungicide cum ar fi: Bravo 500 SC in cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10-13 l apa pe 100-130 mp), Dithane M-45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Shavit F 72 WP in concentratie de 0,2 % (2,0 kg/ha) (20 g in 10 l apa), Antracol 70 WP in concentratie de 0,2% (2,0 kg/ha) (20 g in 10 l apa).

Ofilirea vasculara (Fusarioza).

Boala este cauzata de ciupercile din genul Fusarium spp si Verticilium spp.Boala poate sa apara si la alte culturi cum ar fi: castraveti, ardei, tomate, vinete, varza, telina.

Ofilirea vasculara apare atat in sere si solarii cat si in camp liber in anii cu precipitatii abundente.

Plantele atacate se ofilesc, se vestejesc treptat, ofilirea apare cand plantele infloresc sau fructifica. In urma atacului plantele raman mici, se coc devreme, iar semintele din interiorul fructelor sunt brune sau galbene.Daca temperaturile sunt foarte ridicate ofilirea apare brusc si plantele pier rapid.

Aparitia bolii este favorizata de temperaturile ridicate 27-28 grade Celsius, de umiditatea mare a solului si un pH de 5-5,6 care este usor acid.

In afara de a ceste factori la aparitia bolii mai poate contribui si lezarea plantelor ce apar fie in timpul repicatului fie datorita diverselor daunatori.

In combaterea aparitiei bolii se pot utiliza urmatoarele masuri: rotatia culturilor, cultivarea plantelor cu rezistenta la Fusarium si Verticilium, plantele care sunt uscate si nu isi revin pe timpul noptii sunt indepartate si arse, folosirea moderata a ingrasamintelor chimice care acidifica solul (azotat de amoniu, superfosfat).

Combaterea chimica se poate realiza prin tratamente cu fungicide cum ar fi: Topsin 500 SC in concentratie de 0,1 % prin udari la radacina.

Descrierea si combaterea daunatorilor in cultura de pepeni verzi.

Descrierea si combaterea la tripsului tutunului (Trips tabaci)

Tripsul este unul dintre cei mai raspanditi daunatori ai plantelordin agricultura. In conditii de sera este imposibila distrugerea in totalitate a tripsilor.

Lungimea insectelor adulte este de 2-2,5 mm, iar grosimea corpului nu este mai mare decat 1 mm.Adulti sunt de culoare mai inchisa-neagra sau maro.Aparitia lor se poate pune calendaristic in lunile martie-aprilie.Larvele sunt de culoare galbena sau verzui, acest fapt le permite sa fie cu greu distinse pe suprafata frunzei si a plantei.

Femela depune ouale in tesuturile frunzelor si a florilor. O femela poate sa depuna in jur de 100 de oua.Dupa 3-5 zile de dezvoltare embrionara apar larvele, care timp de 8-10 zile de viata pe suprafata frunzei naparlesc de patru ori.Larvele patrund in sol la adancimea de 15 cm, unde inca peste 4-5 zile se transforma in insect adulte aripate.Dezvoltarea unei generatii dureaza 15-20 de zile.

Combaterea chimica a tripsului tutunului se realizeaza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Mospilan 20 SG in concentratie de 0,04 % (4,0 kg/ha), Laser 240 Sc in concentratie de 0,05 %, Confidor Energy in concentratie de 0,08 % (0,8 l/ha),Actara 25 WG in concentratie de 0,02% (0,2 kg/ha).

Descrierea si combaterea la paduchele verde (Cerosipha gossypii).

Femelele depun ouale toamna, la baza mugurilor sau in crapaturile scoartei ramurilor speciilor samburoase, dar si in gradinile de legume si in sere.Este o specie migratoare.

Paduchii formeaza colonii masive pe partea inferioara a frunzelor, se hranesc prin sugerea sevei plantelor.Datorita acetui fapt frunzele se necrozeaza si se rasucesc, formand pseudocecidii.Plantele atacate sufera si se debiliteaza, ducand la scaderea productiei.

Femelele au corpul globulos, oval, verde-deschis sau verde-inchis.Antenele sunt negre.Picioarele sunt galben-deschis, mai scurte, aproximativ 1/3 din lungimea corniculelor. Femelele aripate au capul si toracele negre, iar abdomenul verde galbui sau roscat.Pe partea dorsala prezinta o pata mare de culoare neagra cu 1-2 dungi transversale si 4 pete laterale. Antenele sunt negre, picioarele sunt galben-deschis cu tarsele negre.Corniculele sunt brune, coada este aproape 2/3 din lungimea cornicolelor.

Combaterea chimica la paduchele verde se realizeaza prin stropiri cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 50 EC in concentratie de 0,02 % (0,2 l/ha), Faster 10 CE in concentratie de 0,03 % (2 ml in 6,6 l/apa), Confidor Energy in concentratie de 0,06% (0,6 l/ha), Mospilan 20 SG in concentratie de 0,0125 % ( 1,5 g in 12 l/apa).

Descrierea si combaterea la paianjenul rosu comun (acarian)(Tetranycus urticae).

Masculul are culoare galbena verzui-deschis, iar in stadiul de adult are culoare bruna. Femela este la inceput de culoare galbena roz si in final devine portocalie. Corpul are o forma elipsoidala la femela si piriform la mascul. Are 5-6 generatii pe an.

Ouale depuse de femele sunt rotunde de culoare albicioasa sau galbuie si au un continut aproape transparent.Odata ce embrionul incepe sa se dezvolte, continutul oului devine tulbure, iar ouale se ingalbenesc.

La o temperatura de 15 grade Celsius embrionulul se dezvolta in decursul a 15 zile, iar la o temperatura de 30 grade Сelsius dezvoltarea embrionului se relizeaza in doar in 2-3 zile.Din ouale fecundate ies femele, din cele nefecundate masculi.Paiajenul rosu se hraneste cu continutul celulelor plantei.

Prezenta paianjenului este semnalata de petele mici de culoare alba de pe frunze (mai ales cele de pe partea inferioara a frunzei) si a unei panze de paianjen tesute in jurul plantei sau a anumitor parti ale plantei.In cazul unei contaminari masive, frunzele se inalbesc din cauza leziunilor multiple.Planta este in totalitate acoperita cu o panza de paianjen, iar pe extremitatile frunzelor si a mugurilor de floare se acumuleaza o masa de trupuri miscatoare.

Acarianul rosu comun ierneaza in stadiu de adult sub resturile vegetale.Acarienii colonizeaza partea inferioara a frunzelor, frunzele atacate se recunosc prin aparitia unor pete de culorare galbui care corespund intepaturilor facute de paianjen.La un atac puternic frunzele atacate se usuca si cad.

Combaterea chimica se realizeaza cu insecto-acaricide cum ar fi: Vertimec 1,8 % in concentratie de 0,1 % (1,0 l/ha), Milbecnock EC in concentratie de 0,075 % (10 ml in 13 l/apa),Nissorun 10 WP in concentratie de 0,04 % (5 g in 12 l/apa).