Cosul meu
Gol.

Nu aveti nici un produs in cosul de cumparaturi

Cultura afinului

                               Cultura afinului  

Afinul este un arbust fructifer care este intrebuintat ca planta alimentara si medicinala. Frunzele se folosesc sub forma de ceai ajutator in diabet, iar fructele in tratamentul diareei si in alte boli de stomac.

Afinul are o inaltime de pana la 30-50 cm, cu tulpini taratoare si cu ramuri opuse, verzi, cu marginile costate. Frunzele cad toamna, ele sunt alterne, de forma ovala, lungi de 1-3 cm, cu marginea dintata marunt, prezentand un petiol scurt.

Florile sunt de forma globuloasa, de culoare alb-roz, corola terminandu-se in 5 dinti. Fructele sunt rotunde, zemoase, de culoare neagra-albastruie, cu aspect brumariu, continand numeroase seminte marunte. Sucul lor este violaceu-purpuriu, gustul dulce acrisor-aromat. Afinul infloreste in lunile mai-iunie

Infiintarea plantatiiloe de afin. 

Plantatiile de afin se infiinteaza pe terenuri acide, cu pH-ul intre 4-5; daca pH-ul este mai mic, se folosesc amendamente(carbonat de magneziu sau carbonat de calciu), iar daca aciditatea este peste 5, se corecteaza cu sulfat de amoniu.

In vederea infiintarii plantatiei de afin terenul se fertilizeaza cu 40-50 t/ha ingrasaminte organice si chimice (azotat de amoniu200 kg/ha ; superfosfat 300 kg/ha si sare potasica 200 kg/ha), dupa care se desfunda solul la 50 cm.

In vederea plantarii, terenul se picheteaza la distanta de 3m intre randuri si 1,5m pe rand pentru soiurile de afin cu vigoare mai mica – Blueray, Dixi, Coville, Berkeley samd. si la 4m intre randuri si 2m pe rand pentru soiurile de vigoare mare – Atlantic, Record etc. Perioada optima de plantare este toamna si primavara. 

Plantarea afinului. 

Plantarea se face in gropi de 20-25cm latime si adancime, coletul fiind la nivelul solului; peste radacini se trage pamant marunt si reavan care se batuceste si apoi se face un mic musuroi la baza tufei.

Este bine ca soiurile in plantatia de afin sa fie amplasate in benzi de 5-6 randuri pentru a asigura polenizarea reciproca.

Afinul se poate planta la 0,7-1m unul de altul pentru a forma un rand compact in cazul culturilor intensive. Daca se doreste cresterea acestora ca specimene individuale  se pot planta la 1,8 m unul de altul. In cazul plantarii pe randuri compacte, distanta dintre randuri trebuie sa fie intre 2,5-3,0 m in functie de echipamentele pe care le veti folosi la intretinerea fermei de afini sau la recoltarea afinelor.

La infiintarea culturii se fasoneaza partea aeriana iar dupa plantare se uda si se mulceste cu compost pentru sporirea fertilitatii solului.

Cerintele afinului fata de conditiile de mediu.

Temperatura.

Afinul da rezultate bune in zone cu temperaturi moderate. In cursul iernii rezista pana la- 20 grade Celsius. Gerurile de -25 grade Celsius, -27 grade Celsius , survenite in lunile ianuarie si februarie, au distrus pana la 80 % din mugurii florali.

Temperaturile din perioada de vegetatie care depasesc 32-39 grade Celsius au repercusiuni negative asupra productiei. Ingheturile tarzii de primavara si cele timpurii de toamna sunt mult mai pagubitoare decat temperaturile extreme.

Lumina.  

Suporta semiumbra, dar fructifica abundent in locuri bine luminate pe versanti cu expozitie sudica.Afinul este sensibil la vant, iar in conditii de curenti puternici este obligatory instalarea perdelelor de protective.

Apa. 

Afinul se comporta bine in zonele cu precipitatii medii, anuale intre 800 -1 000 mm. Soiurile provenite din speciile Vaccinium lamarkii si Vaccinium angustifolium sunt mai rezistente la seceta.

Productii mari, in general, se obtin daca precipitatiile sunt uniform repartizate pe parcursul perioadei de vegetatie sau daca se poate iriga cultura.Seceta prelungita are efecte negative asupra cresterii si fructificarii, iar excesul de umiditate favorizeaza caderea frunzelor, degradarea sistemului radicular si, in final, uscarea plantelor.

Solul. 

Cultura afinului reuseste pe soluri acide, suficient de profunde, bine structurate, cu un continut ridicat de humus, cu pH-ul cuprins intre 4,2 si 4,8, cudrenaj bun, intrucat excesul de umiditate duce la asifixierea radacinilor.   

Pentru corectarea pH-ului  intre 4 si 5 se foloseste turba acida, sulfat de amoniu,mulci din frunze de stejar sau de conifere. In cazul in care pH-ul este mai mic de patru, reactia solului se corecteaza cu amendamente calcaroase.

Intretinerea plantatiilor de afin.

Afinul se conduce sub forma de tufa aplatizata cu 15-20 tulpini de diferite varste(1-5 ani).

Taierile.

Dupa cinci ani de la plantare, taierile constau din indepartarea tulpinilor mai batrane de 5 ani si a celor cu o vigoare slaba. La soiurile cu port erect se indeparteaza tulpinile din central tufei iar la soiurile cu tufa rasfirata se inlatura cele ce atarna sau sunt inclinate.

Lucrarile solului.

Sistemul cel mai mult practicat este ogorul lucrat. 

Solul se mobilizeaza prin aratura la adancimea de maximum 12-15 cm, iar in cursul perioadei de vegetatie, prin lucrari de intretinere la 5-6 cm, pentru a nuderanja sistemul radicular. In vederea distrugerii buruienilor, pe langa lucrarilede discuire, cultivare se pot utilizaerbicide ca: Fusilade Forte 150 EC, Leopard 5 EC, Dual Gold 960 EC.

Fertilizarea.

Se face anual cu ingrasaminte chimice pe baza de azot, fosfor si potasiu, in proportie de 1/2/1, aplicand 500-600 kg/ha, la care se adauga 15-20 t/ha ingrasaminte organice bine fermentate sau compost. Daca mulcirea per and se face cu compost, se poate reduce cantitate de ingrasaminte chimice cu 20-30%.

Se mai pot utiliza ingrasaminte foliare cum ar fi Cropmaxul.

Mulcirea solului.

Pe randul de plante, pentru mulcire, sunt necesare 4-5 tone: rumegus de conifere; litiera de conifere sau de stejar; turba acida; frunze sau paie tocate, aplicate intr-un strat de 10-15 cm.

Irigarea. 

In zone cu precipitatii mai reduse, afinul raspunde favorabil la irigare in perioada de crestere a lastarilor si a fructelor; la 3-5 saptamani inainte de recoltarea fructelor si dupa, in perioada de diferentiere a mugurilor de rod.

Exista doua metode de irigare, fiecare cu avantaje si dezavantaje pentru cultura zmeurului: prin aspersiune si prin picurare.

Irigarea prin aspersiune este metoda cea mai ieftina si asigura o buna aprovizionare cu apa a solului, nu numai pe rand, ci pe intreaga suprafata cultivata. Alt avantaj ar fi ca spala si improspateaza foliajul.

Dintre dezavantaje mentionam: consumul mare de apa pe unitatea de suprafata si favorizarea dezvoltarii bolilor la nivelul tulpinii si fructelor, in special Botrytis, Didymella si Clandosporium.

In functie de aprovizionarea cu apa a solului si de tipul de sol, in timpul verii, se fac 1-2 udari saptamanal pe solurile mai grele si 2-3 udari/saptamana pe solurile mai usoare, cu norme de 200-250/ha (20-25 mm).

Irigarea prin picurare (localizata) se foloseste tot mai mult pe plan mondial. Se poate face prin conducte ingropate sau la suprafata solului, pentru care se folosesc norme mici de udare, dar cu o frecventa mai mare.

O udare cu 10-15 mc/ha/zi timp de trei zile consecutiv poate asigura umiditatea corespunzatoare la nivelul radacinii.

Descrierea si combaterea bolilor care pot aparea in cultura afinului.

Mumifierea fructelor de afin (Molinia vaccinii-corymbosi).

Ciuperca ataca ramurile si florile,tufa avand aspectul unei plante afectate de ger. Ciuperca patrunde in ovarul florii ,se dezvolta odata cu tinerele fructe, iar cand acestea ajung la maturitate se ingalbenesc, putrezesc si cad.

Combaterea aparitiei mumificarii fructelor se poate realize pe cale agrotehnica si pe cale chimica.

Pe cale agrotehnica se realizeaza prin  strangerea fructelor mumificate (putrezite si uscate) care reduce simtitor rezerva de infectie.

Pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Zeama Bordeleza, Tilt 250 EC, Bumper 250 EC.

Descrierea si combaterea la arsura ramurilor (Phomophis sp.)

Arsura ramurilor la afin se intalneste frecvent pe tufele slabite din plantatiile cu exces de apa si datorita neintretineri corecte a culturii.

Simptomele bolii apasr mai intai pe ramurile scurte, apoi se extind si la celelalte ramuri  din coroana. Frunzele se ofilesc si devin brune, plantele devin slab rezistente la ger.

Combaterea se face prin evitrea factorilor care duc la slabirea plantelor , cum sunt excesul de apa, seceta, fertilizarea excesiva sau lipsa hranei.

Ca si mod de combatere se taie toate partile infectate si se ard. 

Descrierea si combaterea la mucegaiul cenusiu al fructelor (Botrytis cinerea).

Mucegaiul cenusiu al fructelor este produsa de ciuperca numita Botrytis cinerea care ataca cel mai frecvent florile si fructele.

Florile se ingalbenesc si se acopera treptat cu o pasla cenusie. Fructele atacate se inched la culoare, se acopera cu aceeasi pasla cenusie sau albicioasa si incep sa putrezeasca.

In anii ploiosi atacul se poate manifesta si pe tulpini prin aparitia unor pete de culoare brun-deschisa. Atacul se confunda uneori cu Didymella applanata.

La un atac mai timpuriu  fructele se mumifica si raman lipite de receptacul.

Prevenirea aparitiei mucegaiului cenusiu se poate realize prin igiena culturala, respectarea distantelor de plantare si taierile corespunzatoare.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Rovral 500 SC, Teldor 500 SC, Signum WG etc.

In anii obisnuiti se fac 2-3 tratamente,iar in cei ploiosi 3-4 tratamente.

Mumifierea fructelor - Reade l. Monilinia vaccinii-corymbosi

Ciuperca atacă rămurelele şi florile din ciorchini, fructele la maturitate se îngălbenesc, putrezesc şi cad pe sol.

Cancerul tulpinilor de afin.

Cancerul tulpinilor produs de două ciuperci: care se manifestă prin pete mici roşiatice pe tulpini având în centru o cicatrice în partea bazală a acestora şi care se manifestă prin apariţia pe tulpini în primul an de atac a unor ridicături largi conice de culoare roşiatică. În anul următor umflăturile se decolorează, căpătând culoarea gri, se măresc şi crapă.

Arsura ramurilor - sp. Phomopsis

Atacă în plantaţiile cu exces de apă, fertilizate în exces sau nefertilizate şi neîntreţinute. Boala se manifestă prin apariţia unor pete roşietice care cresc în mărime până la 1 cm în diametru. Sunt atacate mai întâi ramurile scurte, apoi petele se extind şi la celelalte ramuri. Frunzişul se ofileşte şi devine brun

Descrierea si combaterea daunatorilor.

Cicada gheboasă a pomilor- F. Ceresa bubalus Combatere.

Biologie-ecologie şi mod de atac. Dăunătorul iernează în stadiul de ou în inciziile făcute pe ramuri şi dezvoltă o singură generaţie pe an. Din cauza inciziilor, circulaţia sevei se întrerupe, iar ramurile nu se mai dezvoltă normal şi în cele din urmă se usucă. Măsurile preventive au un rol important în diminuarea atacului: tăierea şi arderea lăstarilor cu ponte, distrugerea buruienilor - gazda principală a larvelor, precum şi aplicarea unui tratament fitosanitar la finalul repausului vegetativ.

Gargarita florilor de afin. 

Insecta este mica de culoare rosie si ierneaza ca adult.Primavara depune ouale in muguri ,la baza florilor. Larvele consuma toate partile florii , inclusiv ovarul. Florile nu se deschid ci se ofilesc si cad. Se combate cu insecticide aplicate in fenofaza dezmuguritului.

Gargarita fructelor de afin.

Insecta hiberneaza in sol, sub frunzis, si devine activa primavara la inceputul infloririi,hranindu-se cu frunze si flori. Acesata are culoarea bruna inchis, cu pete deschise pe spate si cu patru umflaturi pe aripi.Combaterea se face cu insecticide, primul tratament se face inainte de inflorit, iar al 2-lea dupa legarea fructelor.

Amintim alti daunatori care pot aparea in cultura afinului: musca afinului, cicada, viermele fructelor,paduchii testosi.