Cosul meu
Gol.

Nu aveti nici un produs in cosul de cumparaturi

Cultura agrisului

Cultura agrisului
Agrisul poate atinge inaltimea de 60-150 cm are fructe ovoidale de culoare verde, galbuie sau rosiatica. Gustul dulce-acrisor variaza simtitor ca intensitate de la o specie la alta fapt ce face de multe ori dificil consumul fructelor in stare proaspata. Contine mult fosfor, calciu, potasiu si vitamina C. ... Detalii...

                                           Agrisul 

Agrisul este un arbust fructifer puternic ramificat,prevazut cu ghimpi lungi de pana la 7-15 cm care sunt dispusi cate unul sau trei la baza mugurelui pe tulpini.

Agrisul poate atinge inaltimea de 60-150 cm are fructe ovoidale de culoare verde, galbuie sau rosiatica. Gustul dulce-acrisor variaza simtitor ca intensitate de la o specie la alta fapt ce face de multe ori dificil consumul fructelor in stare proaspata. Contine mult fosfor, calciu, potasiu si vitamina C. Fructele proaspete contin mai mult de 80% apa alaturi de proteine, carbohidrati, fibre, vitamine si minerale. 

Fructele de agris se consuma in stare proaspata, gatite sau prelucrate sub forma de dulceata, gem, compot, suc, must, vin etc.

Agrisele sunt eficiente in cresterea imunitatii organismului si sunt antioxidanti foarte puternici. Vitamina C existenta in agrise ajuta la reducerea colesterolului din sange prin dilatarea vaselor de sange si scaderea tensiunii arteriale. 

Este o cultura foarte timpurie, agrisul  infloreste la mijlocul lui mai, cand temperatura aerului atinge valori de 7-16 grade Celsius, rezista foarte bine la ingheturi.
Agrisul se autopolenizeaza, de aceea este recomandat sa se sadeasca doua-trei soiuri pe acelasi parcela in camp. Are o radacina ce patrunde in sol pana la 50 cm si ii asigura umezeala in anii secetosi. 

Cerintele agrisului fata de conditiile de mediu.

Lumina. 

Agrisul este o specie iubitoare de lumina,dar se adapteaza usor la conditiile de semiumbra.

Temperatura.

Agrisul nu este pretentios fata de temperatura. In perioada de repaus rezista la -32 grade Celsius, iar radacinile pana la -18 grade Celsius. Florile si fructele mici rezista pana la temperature de  -4 grade Celsius,in functie de umiditatea din mediul ambiant. Nu suporta arsitele mari din timpulverii. Temperatura ridicata asociata cu seceta duce la desfrunzirea prematura a plantelor.

 

Apa.

In perioada de vegetatie agrisul are nevoie de cel putin 350-400 mm precipitatii, din care 150 mm in luna mai-iunie.   Nu poate fi cultivat in zonele in care cad mai putin de 600 mm precipitatii annual.

Pentru corectarea aportului se apa se folosesc sistemele de irigatii prin picurare sau prin astersiune.

Solul.

Agrisul da rezultate bune daca se amplaseaza pe terenuri fertile, drenate, cu nivelul apei freatice sub 1,2 m, cu pH-ul solului acid sau slab acid (4,8-5,2), cu textura lutoasa sau luto-nisipoasa.

Plantarea agrisului. 

Plantarea se realizeaza toamna dupa caderea frunzelor sau primavara foarte devreme, pana la umflarea mugurilor.  Distanta de plantare este de 1,5 m intre randuri si 0,5 m intre plante pe rand (pentru plantatii familiale). Radacinile plantei vor fi rasfirate pe musuroiul de pamant de la baza gropii, dar inainte se mocirlesc cu un amestec de gunoi de grajd, pamant de telina si apa, pentru a realiza un  contact mai bun cu solul.

Taierile de formare si fructificare.

La forma tufa, in anul I, dupa plantare tulpina se scurteaza la 15-20 cm, in cursul verii se aleg 3-4 lastari mai vigurosisi bine plasati, ceilalti se suprima de la punctul de insertie.

In primavara anului  II cele 3-4 tulpini se scurteaza cu 1/3-1/4 din lungime, iar in cursul verii se aleg 2-3 lastari crescuti in zona coletului care, in primavara anului III, se vor scurta la 4-5 muguri, pe cand ramurile de doi ani se lasa intacte.

In anul III, in cursul perioadei de vegetatie se aleg noi lastari plasati in zona coletului, care in primavara anului IV se vor scurta la 4-5 muguri.

In primavara anului IV se inlatura, prin taiere, ramurile afectate de ger, ranite, uscate iar pe fiecare cep din anul precedent se aleg cate doua ramuri bine dezvoltate care se scurteaza cu 1/3sau 1/4 din lungime. 

La finele anului IV fiecare tufa va avea: trei ramuri de trei ani, bine garnisite cu ramuri de rod; 4-6 ramuri de doi ani la fel garnisite cu ramuri de rod; 4-6 ramuri de 1 an fara ramuri de rod si 2-3 cepi. In total, tufa este formata din 11-15 ramuri de schelet si 2-3 cepi pe care se vor forma noi ramuri deschelet. In anul V taierile se fac ca si in anul IV.

Taierile deintretinere si fructificare.

Se realizeaza prin indepartarea din tufa a ramurilor uscate, rupte, bolnave, inghetate, situate prea jos si a celor care produc indesirea tufei. Ramificatiile ramurilor de schelet se scurteaza la 20-25 cm. Elementele de schelet mai batrane de 5-7 ani se elimina din tufa, iar din zona coletului se aleg 3-4 cresteri anuale, care se scurteaza la 4-5 muguri.

Sistemul de conducere cu trunchi.

Taierile sunt mult mai severe si urmaresc asigurarea unor cresteri anuale mai lungi de 30 cm. Dupa plantare, toate ramurile din coroana se scurteaza la 2-7 muguri, iar in cursul perioadei de vegetatie se aleg lastarii bine plasati in coroana, care in anul doi se scurteaza cu 1/3 din lungime, la un mugure interior.

Lucrarile solului in cultura agrisului.

Dupa anul al treilea  solul se intretine caogor lucrat sauogor cu ingra saminte verzi.

Ogorul lucrat se realizeaza prin executarea, toamna, a unei araturi fara cormana la adancimea de 12-14 cm, iar in cursul perioadei de vegetatie se fac 5-6 prasile la 6-8 cm adancime pe randul de plante si se mobilizeaza solul intre randuri la 10-12 cm.

Fertilizarea solului. 

Daca solul este slab aprovizionat cu substante nutritive se aplica 30-35 t/ha gunoi de grajd, 100 kg N, 65 kg P2O5 si 120 kg K2O.

Gunoiul de grajd, ingrasamintele pe baza de fosfor, potasiu si 1/3 din doza de azot se aplica toamna, iar 2/3 din azot primavara devreme.

Irigarea.

Aprovizionarea cu apa trebuie sa fie la nivel de 70-73 % din capacitatea solului de retinere a apei.

Udarea este necesara in lunile iulie si august si se aplica din trei in trei saptamani, pana la intrarea in parga a fructelor. In perioada coacerii se iriga saptamanal. Dupa recoltare se mai dau una sau doua udari, in plantatiile tinere, la o udare, in prima parte a verii sunt necesari 120-250 m2 apa/ha.

Descrierea si combaterea bolilor care pot aparea in cultura agrisului.

Descrierea si combaterea fainarii americane (Sphaerotheca mors-uvae).

Primele simptome apar de obicei la mijlocul lunii mai in faza de crestere intensiva a lastarilor si se manifesta prin pete mici de culoare alba, cu intensitate mai mare pe dosul frunzelor. 

Boala se manifesta pe frunze, lastari si fructe. La inceput petele sunt cenusiu- albicioase care apoi devin pulverulente, din cauza formarii conidiilor. Cu timpul, pasla miceliana de pe lastari se brunifica. Lastari atacati nu se mai dezvolta. Frunzele raman mici, se incretesc, si cad de timpuriu.

Fructele in conditiile unui atac puternic, pot fi atacate in toate fazele de dezvoltare, indeosebi catre maturare. Ele pot fi acoperite partial sau total de o pasla groasa, albicioasa-galbuie la inceput apoi bruna, datorita formarii periteciilor ciupercii. 

Prevenirea de fainarii se poate realiza prin masuri agro - fitotehnice de diminuare a sursei de infectie si prin tratamente chimice aplicate la avertizare, in functie de fenologia soiurilor existente in cultura (plantarea soiurilor rezistente la făinare), de biologia ciupercii corelata cu conditiile de mediu (temperatura si umiditate).

Combaterea pe cale chimica a fainarii se poate realiza cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Topas 100 EC, Tilt 250 EC, Bumper 250 EC etc.

Descrierea si combaterea antracnozei (Pseudopeziza ribis).

Este cea mai periculoasa boala, se gaseste frecvent in plantatiile de agris si coacaz, unde in conditii favorabile atacului, produce defoliere masiva a plantelor inca din lunile iulie-august (50-98%).

Boala se manifesta frecvent pe frunze, mai rar pe lastari, pedunculi florali si pe fructe. 
Pe limbul frunzelor infectate, incepand din luna mai, apar pete brun - rosietice, de forma circulara sau neregulate, la inceput mici (1-2 mm diametru), care cu timpul se maresc si pot sa conflueze si sa ocupe portiuni mari din limb. 

Agentul patogen  este Pseudopeziza ribis care ierneaza in frunzele bolnave cazute.

Pentru prevenirea aparitiei antracnozei la coacaz se inceaerca aplicarea masurilor de igiena culturala si cultivarea de soiuri rezistente.

Descrierea si combaterea la rugina (Cronartium ribicola).

Rugina coacazului este produsa de ciuperca Cronartia ribicola, care ataca frunzele.  Pe partea superioara a frunzelor atacate apar pete galbene- rosietice si pe cea inferioara pustule (basici) de culoare galbena-portocalie. Frunzele atacate de rugina se usuca si cad.

Pentru reducerea rezervei biologice se recomanda strangerea si arderea frunzelor atacate sau incorporarea acestora in sol prin aratul de toamna.

In perioada de vegetatie se fac tratamente cu fungicide cum ar fi: Zeama bordeleza, Champ 77 WG, Topas 100 EC etc.

Descrierea si combaterea daunatorilor care pot aparea in cultura agrisului.

Descrierea si combaterea paduchelui verde al marului (Aphis pomi).

Paduchele verde al marului este raspandit in toate zonele de cultura a pomilor si arbustilor din tara.Ataca in special marul dar se semnaleaza si pe alte rozacee.

Ierneaza sub forma de ou in crapaturile scoartei sau la baza mugurilor si dezvolta pana la 12 generatii pe an. Afidele alcatuiesc colonii pe partea inferioara a frunzelor, care se rasucesc, se ingalbenesc si se usuca. Partile afectate de intepaturi sunt acoperite de dejectiile dulci, la randul lor invadate de ciuperci ce provoaca inegriri (fumagina).In plantatiile tinere si pepiniere se inregistreaza daune mari.Atacuri intense se inregistreaza in perioada mai-iunie si corespunde cresterii intensive a lastarilor.

Femelele fundatrix se inmultesc partenogenetic si vivipar, fiecare dand nastere la cate 35-40 larve.Dupa o perioada de hranire de 10-15 zile, din larve apar femele nearipate numite fundatrigene.Aparitia acestora corespunde fenofazei de scuturare a petalelor. Fundatrigenele continua sa se inmulteasca partenogenetic vivipar pe mar pana toamna. O parte din femele sunt aripate, o parte nearipate. Cele aripate asigura raspandirea  daunatorului de la un pom la altul sau de la o parcela la alta.In zonele premontane se dezvolta 7-8 generatii, iar in stepa si silvostepa 8-12 generatii. 
La sfarsitul lunii august sau la inceputul lunii septembrie apar in coloniile de fundatrigene sexuparele, care sunt asemanatoare cu cele aripate. Acestea dau nastere la masculii si femele nearipate.Dupa imperechere, femelele depun cate un ou. Durata vietii acestor femele este de 10-12 zile.

Femele aptere au corpul piriform, de culoare verde sau verde-galbui, cu capul galben sau negru.Antenele sunt mai scurte decat corpul, corniculele sunt negre, picioarele sunt verzi cu tibiile si tarsele negre.Femelele aripate sunt verzi cu capul, mezotoracele si metatoracele, corniculele, segmental anal, tarsele, baza tibiilor si a femurelor negre sau fumurii.Articolele III, IV ale antenelor sunt galbene, iar ochii rosii. Oul este eliptic, verde la depunere, devenind apoi negru stralucitor.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza prin tratamente fitosanitare in perioada de vegetatie, mai ales in perioada de crestere intensa a lastarilor.

Amintim cateva insecticide utilizate in combaterea afidelor: Actara 25 WG in concentratie de 0,01 % (0,150 kg/ha), Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (10 ml in 50 l apa), Decis Mega 50 EW  in concentratie de 0,0150 % (0,225 l/ha), Karate Zeon in concentratie de 0,015 % (0,225 l/ha in 1500 l apa) (2 ml in 13 l apa pe 88 mp), Mospilan 20 SG in concentratie de 0,02 % (1,5 g in 7,5 l apa), Novadim Progress in concentratie de 0,075-0,1 % (100 ml in 100 l apa).

Descrierea si combaterea cotarului agrisului (Abraxas grossulariata).

Cotarul agrisului are o singura generatie pe an, ierneaza ca larva de primele varste in cuiburi, confectionate din frunze si fire de matase sau sub frunze.

Primavara, larvele rod mugurii si frunzele pe masura ce se formeaza dar pot ataca si inflorescentele. Ele evolueaza pana in luna iunie cand se retrag pentru impupare. Impuparea are loc pe lastari intre Frunze.

Adultii nocturni apar in lunile iulie-august. Dupa imperechere depun ouale in partea inferioara a frunzelor de agris, coacaz, de-a lungul nervurilor. O femela depune 230-280 oua, incubatia este de 17-18 zile, dupa care apar larvele care se hranesc cu frunze cateva saptamani, dupa care se retrag.

Adultul este un fluture, cu aripile alb-galbui, cu multe pete negre dispuse transversal. Pe aripile posterioare petele sunt in regiunea centrala si la margine.

Oul este oval de culoare galben-deschis, cu chorionul granulat. Larva este alba, cu pete negre si o banda portocalie laterala pe abdomen. Capul si picioarele sunt negre. Pupa este brun - roscata, cu dungi transversale, galbene.

Combaterea cotarului agrisului se poate realiza prin igiena culturala, strangerea frunzelor toamna si distrugerea lor prin ardere. 

Descrierea si combaterea la sfredelitorul tulpinilor (Synanthedon tipuliformis).  

Sfredelitorul tulpiilor este cel mai pagubitor daunator din cultura adrisului. Larvele se hranesc cu maduva lastarilor si tulpinilor, rod si o parte din lemn. Plantele atacate au lastarii si tulpinile uscate  in conditiile unui atac puternic, tufa se usuca.

Sfredelitorul tulpinilor are o generatie pe an si ierneaza ca larva in galeriile facute de obicei la baza acestora.

Primavara in aprilie-mai, larvele isi construiesc un invelis si se transforma in crisalide, primele fluturi apar in luna mai, la scuturarea petalelor si zboara pana in iulie, uneori pana in august. 

Fluturii prezinta dimorfism sexual, aripile sunt acoperite cu solzi galben-cafenii pe partea posterioara si cafenii-albastrui pe partea anterioara.

Corpul este albastru-metalic, cu 3 inele galbene la insertia segmentelor abdominale se termina cu o coada albastra, sub forma de evantai, oul este ca un butoias cu capetele rotunjite, de culoare cafenie.

Copulatia si ponta are loc in perioada dezvoltarii fructelor, iar larvele apar la coacerea fructelor. La caderea frunzelor, larve coboara la baza lastarilor pentru iernare.

Pentru diminuarea rezervei biologice a sfredelitorului tulpinii se recomanda strangerea si arderea lastarilor atacati.

Combaterea chimica se realizeaza cu ajutorul tratamentelor chimice (1-2 tratamente) pentru combaterea adultilor cu insecticide cum ar fi: Nurelle D 50/500 EC in cantitate de 7,5 ml/10 l apa.

Nu exista produse conform criteriilor selectate.