Cosul meu
Gol.

Nu aveti nici un produs in cosul de cumparaturi

Cultura caisului

Cultura caisului
Caisul este o specie foarte apreciata pentru fructele savuroase ai parfumate, ultilizate in consumul proaspat sau la prepararea de compot, gem, dulceata, suc, nectar, caisata, lichioruri.... Detalii...

                               Cultura caisului

Caisul este o specie foarte apreciata pentru fructele savuroase ai parfumate, ultilizate in consumul proaspat sau la prepararea de compot, gem, dulceata, suc, nectar, caisata, lichioruri.

Caisul (Prunus armeniaca) este un copac inalt, care ajunge pana la inaltimea de 8-12m si are un trunchi de peste 40 cm in diametru. Coroana copacului este deasa si mare. Frunzele sunt ovale,cu marginile rotunjite. Lungimea acestora este de 5-9 cm iar latimea de 4-8 cm. Florile au un diametru de 2-4,5 cm si sunt alcatuite din 5 petale de culoare alba sau roz deschis. Fructul este carnos, zemos si contine un singur sambure. Diametrul unei caise poate atinge pana la 2.5 cm. Culoarea caiselor este galben-portocalie, uneori cu nuante mai inchise (spre rosu) in partea cea mai expusa la soare.

Cultura caisului este dificila, deoarece este o specie pretentioasa la conditiile climatice.

Cerintele fata de  umiditate, caisul nu este deosebit de pretenţios mai ales atunci cand este altoit pe zarzar si migdal, reusind chiar si la 500-550 mm precipitatii anuale, uniform repartizate din care cel putin 250-300 mm in perioada de vegetatie. In conditii de seceta da productii mici, fructele sunt slab suculente, sensibile la pieirea prematura.Caisul reacţioneaza bine la irigare.

Caisul este pretentios la lumina. In conditii de lumina slaba, lastarii nu se maturaza bine, degera usor iarna, iar fructele sunt slab aromate. 

Prefera soluri usoare (25-30 % argila), permeabile, calde, cu apa freatics la 2,5-3,0 m.

Pregatirea terenului se face dupa tehnologia obisnuita. Plantarea pomilor se face toamna, eventual primavara foarte devreme,prinderea la cais se realizeaza foarte greu. Distantele de plantare sunt de 5-6 cm intre randuri si 4-5 cm pe rand. Daca plantarea se face toamna se face un musuroi mare de pamant peste radacini pentru a le feri de ger. Scurtarea verigii altoi se face numai primavara la 60-70 cm.

Ca sisteme de coroana se recomanda: vasul ameliorat, vasul intarziat aplatizat, palmeta libera. Formarea coroanei se realizeaza prin taieri in uscat si operatiuni in verde.Lastarii ating frecvent lungimi de 60-100 cm, ei trebuie scurtati, atat viitoarele elemente de schelet, cat si cele de garnisire, in caz contrar, coroanele raman rare, degarnisite.

Taierile la cais se fac numai in verde si primavara in preajma umflarii mugurilor, niciodata pe timp geros. Sub cais, solul se mentine afanat si curat de buruieni.

Irigarea caisului este necesara in zonele secetoase si mai ales atunci cand pomii sunt incarcati de fructe. Se uda cu mare atentie pentru a evita baltirea, care este foarte periculoasa la cais. Se recomanda minim trei udari: la intarirea samburilor, la intrarea fructelor in parga si inca una sau doua udari dupa recoltare. 

 

 

Descrierea si combaterea bolilor care pot aparea in plantatiile de piersic.

Descrierea si combaterea la apoplexia samburoaselor

Apoplexia afecteaza in mod deosebit plantatiile batrane de cais, cauzand uscarea treptata si pieirea pomilor. Simptomele apar pe ramuri sub forma brunificarii fasciculelor vasculare, care daca ajung sa cuprinda toata circumferinta acestora duc la uscarea treptata a lor.Uscarea poate cuprinde tot pomul. Atacul devine evident in zilele secetoase de vara, cand pomii sufera din cauza stresului termic si hidric.

Sindromul de apoplexie este rezultatul influentei nefavorabile a factorilor de mediu, atacului unor bacteria sau ciuperci ca Cytospora cincta si a unor ciuperci din genul Verticilium sau Fusarium.

Prevenirea si combaterea aparitiei apoplexiei se poate realize prin amplasarea plantatiilor noi pe soluri cu drenaj corespunzator,reglarea incarcaturii de fructe la cais, combaterea bolilor si daunatorilor, inlaturarea plantelor la pieire.

Descrierea si combaterea moniliozei (Monilinia laxa si Monilinia fructigena).

Boala este foarte raspandita in toate livezile de piersic, producand pagube insemnate mai ales la fructe.

Ciuperca ataca florile, frunzele si lastarii tineri (Monilina laxa) si fructele ajunse la maturitate (Monilinia fructigena). Florile si frunzele atacate se ofilesc, se brunifica si se usuca, ramanand pe pom pentru multa vreme, cu aspect de oparite sau distruse de inghet.

Fructele se infecteaza usor prin leziunile provocate de grindina si de insecte, cat si prin contactul dintre cele infectate si cele sanatoase. Fructele atacate putrezesc, iar pe suprafata lor apar pernite proeminente, de culoare cenusie, care constituie fructificatiile conidiene. Fructele atacate se usuca si raman in mare parte pe ramuri, iar cele cazute se descompun daca timpul este umed sau ramand mumificate asigurand transmiterea bolii de la un an la altul.

Monilioza este produsa de doua ciuperci fitopatogene: Monilinia laxa si Monilinia fructigena. Ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta in fructele mumifiate si in ramurile atacate, precum si sub forma de conidii. Pe organele atacate, primavara se formeaza sporodochiile ciupercii, de culoare galbuie-cenusie, alcatuite din conidiofori cu conidii.

Conidiile sunt luate de vant sau insecte si ajung pe flori pe care le infecteaza. Infectia trece prin pedunculi in ramurile tinere si in frunze pe care, pe timp umed, se formeaza sporodochiile (pernitele) acoperite cu conidii. Aceste conidii servesc drept un izvor de infectie pentru flori, ramuri si fructe. Conidiile sunt elipsoidale, unicelulare, formate in lanturi simple sau ramificate, pe conidiofori scurti. Infectia se face pe organele susceptibile la atac si prin rani cauzate de insecte, grindina. Ciuperca este un parazit al ranilor. In unii ani se constata pe sclerotii formarea apoteciilor cu asce si ascospori. Umiditatea ridicata a aerului (ceata, ploaie) si temperatura scazuta, mai ales in timpul infloritului, sunt factori de baza care favorizeaza atacurile mari de monilioza. Pe fructele mature atacul este favorizat de intepaturile insectelor sau de ranile produse de grindina, ceea ce permite patrunderea miceliului ciupercii.

Prevenirea si aparitia moniliozei se poate realize prin: taierea si arderea ramurilor uscate, adunarea fructelor mumifiate si distrugerea lor, combaterea daunatorilor. 

Combaterea pe cale chimica se realizeaza prin tratamente fitosanitare, la caderea totala a frunzelor, la dezmugurire, in faza de buton roz, cand 10-15 % din flori au inceput sa-si scuture petalele, la scuturarea totala a petalelor si 2-3 tratamente la fructe.

Fungicidele care se pot utiliza sunt: Bravo 500 SC in concentratie de 0,15 % (20 ml in 13 l apa), Chorus 75 WG in concentratie de 0,02 % (0,2 kg/ha), Folicur Solo 250 EW in concentratie de 0,075-0,1 %, Rovral 500 SC in concentratie de 0,1 % (1,0 l/ha in 1000 l apa), Score 250 EC in concentratie de 0,02 % (0,2 l/ha), Signum WG in concentratie de 0,05 %.

Descrierea si combaterea fainarii la piersic (Podosphaera pannosa). 

Fainarea este raspandita in majoritatea plantatiilor de piersic din tara noastra, la care produce pagube in caz de neaplicarea tratamentelor de combatere. Ciupearca ataca frunzele tinere, lastarii tineri si fructele. Organele atacate sunt acoperite cu pete de pasla albicioasa. Frunzele sunt usor deformate, incretite, mici, se usuca si cad de timpuriu. Lastarii erbacei atacati sunt uneori complet inveliti cu o pasla miceliana albicioasa, din care cauza se indoaie la varf, cresc slab si se usuca. Fructele atacate sunt la inceput acoperite cu pete albicioase, apoi acestea se brunifica si uneori crapa. Fructele raman mici si deformate. Primele simptome ale bolii apar la piersic in luna mai, iar atacul maxim se constata in septembrie dupa sistarea tratamentelor din vara.

Fainarea piersicului este produsa de ciuperca Sphaerotheca pannosa. Ierneaza sub forma de miceliu in muguri si pe lastari sau ca periteci pe frunza. Primavara pe miceliu se formeaza conidiile care reprezinta sursa de infectie pe timpul perioadei de vegetatiei. Spre sfarsitul verii, sau in toamna, apar periteciile sferice, brune, cu apendici scurti, hialini, simpli sau uneori ramificati. In interior periteca contine o asca cu 6-8 ascopori elipsoidali, de 13-30 x 9,5-21 microni. Umiditatea relativa a aerului ridicata, caldura si dozele mari de ingrasaminte, in special cu azot, favorizeaza dezvoltarea fainarii.

Prevenirea si combaterea aparitiei fainarii se realizeaza prin: prevenirea primelor infectii de primavara, taierea si arderea lastarilor atacati, se incerca respectarea masurilor de igiena culturala.

Combaterea chimica se realizeaza prin aplicarea a 2-3 tratamente chimice in perioada de vegetatie. Amintim cateva fungicide ce se pot utiliza in combaterea fainarii: Score 250 EC in concentratie de 0,02 % (0,2 l/ha), Tilt 250 EC.

Ciuruirea frunzelor si patarea fructelor de samburoase (Stigmina carpophila).

Boala afecteaza piersicul, caisul, ciresul, visinul si magdalul. Atacul devine evident pe frunze, de obicei in lunile mai-iunie, sub forma unor pete, circulare, conturate in interiorul carora tesutul atacat se brunifica si se desprinde, dand aspect ciuruit frunzelor afectate. Pe fructe apar in urma atacului formatiuni puctiforme, cu halou rosu-violaceu. Atacul pe lastari cauzeaza uscarea si degararnisirea pomilor.

Agentul patogen se numeste Stigmina carpophila, ierneaza ca si conidii in masa de gome si crapaturile scoartei, sau ca miceliu in scoarta ramurilor. Dupa ierni blande conidiile isi pastreaza viabilitatea si vor produce infectii in primavara.

Prevenirea si combaterea se realizeaza prin respectarea marusilor de igiena culturala, se recomanda efectuarea tratamentelor de iarna, primavara vara. Piersicul avand foliajul sensibil, nu se va trata in vara cu produse cuprice.

Combaterea pe cale chimica se poate realiza cu fungicide cum ar fi: Folpan 80 WDG in concentratie de 0,2 %.

Descrierea si combaterea la fumagina piersicului (Fumago vagans)

Fumagina poate sa aparap e frunze, ramuri si fructe, pe care patogenul le innegreste, la suprafata lor dezvoltandu-si miceliul si aglomerarile de conidii.

Prevenirea si combaterea fumaginei se realizeaza prin igiena culturala si fungicidele aplicate impotriva patogenilor foliari. Exemple: Dithane-M45, Topsin M 70, Zeama bordeleza, Champ 77 WG etc.

Descrierea si combaterea daunatorilor in cultura piersicului.

Descrierea si combaterea la paduchele verde al piersicului (Myzodes persicae).

Femelele aptere au corpul globulos, oval, verde- deschis sau verde - inchis. Antenele sunt negre. Picioarele sunt galben-deschis, mai scurte, aproximativ 1/3 din lungimea corniculelor.
Femelele aripate au capul si toracele negre, iar abdomenul verde galbui sau roscat. Pe partea dorsala prezinta o pata mare de culoare neagra cu 1-2 dungi transversale si 4 pete laterale. Antenele sunt negre; picioarele sunt galben- deschis cu tarsele negre. Corniculele sunt brune; coada este aproape 2/3 din lungimea cornicolelor.

Femelele depun ouale toamna, la baza mugurilor sau in crapaturile scoartei ramurilor speciilor samburoase. Primavara apare fundatrixul, care da nastere la mai multe generatii de fundatrigene. Acestea se hranesc pe partea inferioara a frunzelor producand pseudocecidii. Ultima generatie de femele aripate migreaza pe diferite plante ierboase cultivate si spontane, unde se inmultesc pe cale partenogenetica vivipara. In toamna apar femelele sexupare, care migreaza pe speciile samburoase si dau nastere la formele sexuate. Dupa imperechere femelele depun oul de iarna.

Paduchele verde al piersicului este un daunator polifag producand pagube in livezi si pepiniere la speciile samburoase, dar si in gradinile de legume si sere. Paduchii formeaza colonii masive pe partea inferioara a frunzelor, care datorita sugerii sevei, se necrozeaza si se rasucesc, formand pseudocecidii. Pomii atacati sufera, iar puietii in pepiniere, se debiliteaza.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul insectidelor cum ar fi: Decis mega 50 EW in concentratie de 0,015 %, Actara 25 WG in concentratie de 0,01 %, Fastac 10 EC in concentratie de 0,004 %, Karate Zeon in concentratie de 0,015 %. 

Descrierea si combaterea la molia orientala (Cydia molesta).

Molia orientala ierneaza ca larva complet dezvoltata intr-un cocon matasos si dens, in crapaturile scoartei ramurilor si pe trunchi, are 3 generatii pe an. 
In primavara, in aprilie, larva se transforma in pupa. Adultii apar la sfarsitul lunii aprilie sau inceputul lunii mai. Au un zbor crepuscular si nocturn. Ponta incepe la cateva zile dupa imperechere. Ouale sunt depuse pe partea inferioara a frunzelor din varful lastarului si uneori pe coaja acestuia. Incubatia dureaza 7- 14 zile. Larvele neonate ajung in varful lastarilor prin galerii construite in nervura principala si in petiolul frunzei. Ajunsa in lastar, larva continua atacul printr-o galerie descendenta. 
Dezvoltarea larvara dureaza 16 - 24 zile. La completa dezvoltare, larvele parasesc lastarii si se retrag in crapaturile scoartei ramurilor si a trunchiului sau in alte locuri adapostite, unde se transforma in pupe. 
Stadiul de pupa dureaza 7 - 13 zile, astfel ca intre 20 -30 iunie apar fluturii primei generatii. Ouale sunt depuse pe frunze, lastari si fructe. Larvele ataca lastarii tineri si fructele soiurilor de piersic cu coacere timpurie. Ele patrund in fructe prin zona caliciala sau pedunculara, prin locul de contact al fructelor cu o frunza sau cu un alt fruct. In fruct, larva roade o galerie catre sambure si se dezvolta in neregularitatile acestuia, sau in interiorul lui, daca peretii sunt inca moi. intr-un fruct se dezvolta 3 - 4 larve. Stadiul de larva dureaza 15 - 18 zile. In ultima decada a lunii iulie apar fluturii generatiei a II-a. Larvele acestei generatii se dezvolta pe fructele soiurilor tarzii. Ajunse la completa dezvoltare o parte din larve (10 - 30%) trec in diapauza hibernala. Majoritatea larvelor isi continua dezvoltarea si in ultima decada a lunii august, apar fluturii generatiei a III-a. Larvele apar spre sfarsitul primei decade a lui septembrie, si se gasesc pe par, gutui si uneori pe mar. Retragerea pentru diapauza hibernala, incepe cu 20 - 30 septembrie. Durata dezvoltarii unei generatii este 27 - 30 de zile, la o temperatura de 21 grade celsius.

Fluturii au anvergura aripilor de 10 - 15 mm; aripile anterioare sunt de culoare bruna - inchis. Spre mijlocul marginii posterioare se distinge o pata oblica, cu marginile mai mult sau mai putin paralele. Aripile posterioare sunt mai deschise decat cele anterioare. Oul este eliptic, de 1 mm lungime, de culoare alba, apoi de culoare galbena. Larva are 12-14 mm lungime, de culoare roz-roscata ca capul galben - brun, cu pete de culoare mai inchisa. Pe toate tergitele abdominale, cu exceptia primului, prezinta patru placi lipsite de spiculi. Pupa este de 6-6,5 mm lungime, de culoare brun - deschis, prezentand pe arcul dorsal al ultimului segment abdominal spini largi si tociti.

Combaterea moliei orizontale re realizeaza cu insecticide cum ar fi: Karate Zeon in concentratie de 0,015 %.

Descrierea si combaterea la paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus).

Paduchele din San Jose este cel mai temut dusman al pomilor fructiferi, fiind considerat o calamitate pentru livezile infestate. Paduchele de San Jose este polifag, atacand peste 200 specii de arbori, arbusti si plante ierboase dar prefera speciile lemnoase. Ataca atat partile lemnoase, frunzele, cat si fructele.Paduchele se fixeaza cu ajutorul rostrului in tesut si suge continutul celular. O data cu intepatura este introdusa si saliva, care contine o substanta toxica sub actiunea careia se produc o serie de modificari biochimice, din care cauza tesuturile se necrozeaza, se rosesc, formandu-se pete caracteristice. Pomii atacati au o vegetatie redusa, frunze etiolate, fructe mici si deformate.

Femelele au scutul aproape rotund cu diametrul de 1,6-2,2 mm, fiind de culoare bruna-cenusie cu o pata galbena-portocalie la mijloc. Sub scut, corpul femelei este cordiform, galben-portocaliu, lung de 0,8-1,2 mm. Femela nu are picioare, aripi, ochi, antene, dar are rostum lung de două ori cat corpul. Pe partea dorsala a pigidiului exista trei grupe de glande tubulare lungi si subtiri care secreta matasea pentru construirea scutului.

Masculii au scutul oval-alungit, brun-cenusiu, lung de 1,2-1,5 mm. Corpul masculilor are lungimea de 08-09 mm, este alungit, de culoare galbena-portocalie. Masculii au antene paroase, formate din 10 articole, picioare si o pereche de aripi membranoase. Ei au aparatul bucal rudimentar. Exista si masculi nearipati. Larvele primare nou aparute au corpul lung de 0,2-0,26 mm, sunt ovale, galbene-portocalii. Acestea au picioare, antene, ochi si doua sete anale lungi.Larvele secundare sunt lipsite de picioare si au forma corpului asemanatoare cu femelele.In timp ce se inmulteste o generatie, se intalnesc toate stadiile de evolutie ale daunatorului.

Paduchele din San Jose are 2 generatii pe an, se inmulteste vivipar. Ierneaza sub scut ca larva de varsta I si de varsta a III-a fixate pe scoarta pomilor. La inceputul lunii aprilie, dupa ce se hranesc cateva zile, larvele naparlesc, diferentiindu-se in masculi si femele.Larvele au culoarea portocalie si se raspandesc pe ramuri, pe tulpini, pe frunze si pe fructe, fiind mobile pana la 24 ore.In timp ce se hranesc larvele secreta fibre de matase si o ceara speciala din care-si formeaza scutul protector. Aceasta, dupa 1-2 zile, are culoarea alba-galbuie, iar dupa 5-6 zile de la aparitie devine cenusie-galbuie.

In combaterea paduchele din San Jose, cele mai importante sunt tratamentele de iarna.Acestea se aplica in perioada de la caderea frunzelor si pana la inceputul umflarii mugurilor de rod.Primul tratament se aplica imediat dupa caderea frunzelor si al doilea se repeta la interval de minim 30 de zile.Cel de-al doilea se poate prelungi pana ce pomii au 1-5 % muguri florali umflati.Nu este permis tratarea in timpul umflarii mugurilor florali sau dezmuguririi, produsele ce se folosesc impotriva daunator, depreciaza sau chiar ard mugurii florali.

Prevenirea si combaterea se poate realiza prin masuri preventive si curative. Plantatiile se infiinteaza numai cu material sanatos, liber de San Jose.Se vor aplica  tratamente chimice la avertizare, 1-3 pentru fiecare generatie in perioada de vegetatie.Tratamentul trebuie efectuat inainte ca scutul larvar sa se ingroase si sa se intareasca, pentru forma hibernanta - la pornirea pomilor in vegetatie (martie-aprilie).

Substante chimice care se pot utiliza sunt:  Actara 25 WG in concentratie de 0,01 % (0,100 kg/ha), Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (10 ml in 50 l apa) generatia de vara, Mospilan 20 SG in concentratie de 0,025-0,03 % (0,250-0,300 kg/ha), Decis Mega 50 EW in cantitate de 2 ml in 16 l apa pe suprafata de 110 m2, Reldan 40 EC in concentratie de 0,15 % .

Descrierea si combaterea la viermele prunelor (Cydia Funebrana).

Viermele prunelor este cel mai periculos daunator al livezilor de prun, putand distruge 15-70 % din recolta in anii favorabili inmultirii, in livezile neingrijite.Ataca mai ales prunul dar si ciresul, piersicul si caisul. Fructele atacate se recunosc dupa picaturile cleioase ce se scurg prin orificiul de patrundere a larvelor, fructele atacate cad si putrezesc.

Viermele prunelor ierneaza in stadiul de larva sub frunzele cazute pe sol, sub scoarta exfoliate a pimilor.

Larva este de culoare roz-carnie, avand lungimea corpului de 10-12 mm. Larva are capsula cefalica si placile de pe torace de culoare neagra.La ultimul segment anal exista un rand de spini in forma de pieptene. In timpul diapauzei, larva este invelita intr-un cocon matasos.Crisalida se formeaza in interiorul coconului matasos, care este impregnat cu o ceara care-i da impermeabilitatea, Crisalida are exuvia de culoare cafeniu-inchis.

Viermele prunelor ierneaza ca larva, are 2-3 generatii pe an dar mai frecvent doua. Larvele hibernante sunt provenite partial din prima si a doua generatie, precum si din a treia generatie (cele care au ajuns la maturitate).In aprilie larvele se transforma in crisalida, iar dupa 15-32 de zile apar adultii, fluturasii primei generatii.Fluturii primei generatii apar intre 6 mai si 4 iunie.Adultii se hranesc 2-13 zile, apoi se imperecheaza si incepe ponta. Femelele depun ouale in 7-20 % din cazuri pe fructele tinere peste 70 % pe frunze, in general pe partea superioara si 8-15 % din cazuri pe ramuri. 

Adultul are culoare bruna-cenusie, aripile anterioare sunt brune-inchise cu pete mai deschise, dispuse median la varf prezinta cater, o pata ovala, bruna-cenusie sau plumburie lucitoare in interiorul careia se gasesc alte pete mai mici, negre.Aripile posterioare sunt cenusii cu franjuri.In varful aripilor se distinge cate o pata pata plumburie pe care se gasesc 4 linii brune-negricioase dispuse longitudinal.

Prevenirea si combaterea la viermele prunului se poate realiza prin: masuri de igiena culturala pentru diminuarea rezervei biologice, folosirea capcanelor feromonale.

Combaterea chimica se realizeaza prin tratamente la avertizare: 1-2 tratamente in mai-iunie pentru generatia I si 2-3 tratamente in iulie-august pentru generatia a II-a.Substante care se pot utilize in tratament sunt:  Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (10 ml in 50 l apa), Coragen in concentratie de 0,01 % (0,100 l/ha), Decis Mega 50 EW in concentratie de 0,015 % (0,150 l/ha in 1000 l apa), Fastac 10 EC in concentratie de 0,015 % (0,150 l/ha in 1000 l apa), Faster 10 CE in concentratie de 0,025 % (0,250 l/ha/1000 l apa),  Karate Zeon in concentratie de 0,015 % (0,15 l/ha in 1000 l apa) (2 ml in 13 l apa), Reldan 40 EC in concentratie de 0,1 %.

Descrierea si combaterea la paduchele cenusiu (Afide) (Hyalopterus pruni).

Paduchele cenusiu ataca in prima jumatate a verii frunzele si lastarii de prun si de alte samburoase. In urma atacului frunzele se rasucesc sub greutatea indivizilor si capata culoarea alb cenusie. paduchele cenusiu are 3-5 generatii pe an din care ultima generatie este aripata.

Afidele nearipate au 2-2,4 mm, au corpul alungit de culoare verde-deschis cu dungi verde mai inchis si acoperit cu o pudra ceroasa cenusie. Au antene mai scurte decat lungimea corpului, formate din 6 articole.Corniculele sunt de culoare inchisa, fara peri si fara proeminenta la partea apicala, mai scurte decat coada.Coada alungita, inchisa la culoare, reprezinta lateral 2 perechi de peri.Aripatele au corpul si lobii toracici de culoare brun-inchis, iar abdomeniul verde cu benzi de ceara pe fiecare segment. Masoara 2-2,1 mm. Aripa posterioara prezinta doua nervuri oblice.Corniculele si coada la fel ca la formele nearipate.

Afidele ierneaza in stadiul de ou amplasat pe ramuri. Primavara, din ouale de iarna apar larvele care se hranesc pe frunze si lastari, prin inteparea si sugerea sevei. Principala paguba este cauzata de fumagina care se dezvolta pe roua de miere secretata de afide.Organele verzi ale pomilor acoperite de fumagina au un aspect neplacut, iar functiile vitale sunt impiedicate. In pepiniere, atacul afidului este si mai periculos pentru lastarii in crestere ai puietilor.

Prevenirea si combaterea aparitiei paduchelui cenusiu se poate realiza prin: taierea si arderea lastarilor infestati si distrugerea buruenilor.

Combaterea chimica se realizeaza cu ajutorul insecticidelor cum ar fi:  Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (10 ml in 50 l apa), Mospilan 20 SG in concentratie de 0,02 % (1,5 g in 7,5 l apa), Novadim Progres in concentratie de 0,075-0,1 % (100 ml in 100 l apa).

Nu exista produse conform criteriilor selectate.