Cosul meu
Gol.

Nu aveti nici un produs in cosul de cumparaturi

Cultura ciresului

Cultura ciresului
Ciresele sunt fructe extrem de populare,consumate de secole. Fiind printre primele fructe care apar primavara, sunt foarte cautate pe piata, atat pentru consulmul in stare proaspata, cat si pentru prelucrare in diferite produse (compot, dulceata, gem, jeleu, suc, sirop). ... Detalii...

                                     Ciresul 

Ciresele sunt fructe extrem de populare,consumate de secole. Fiind printre primele fructe care apar primavara, sunt foarte cautate pe piata, atat pentru consulmul in stare proaspata, cat si pentru prelucrare in diferite produse (compot, dulceata, gem, jeleu, suc, sirop). 

Este foarte important ca pomii pe care urmeaza sa fie plantati sa fie procurati din locuri specializate, sa fie autentici, vigurosi si sanatosi si sa nu para deshidratati.Ciresul poate fi altoit pe puieti de franc, mahaleb sau portaltoi vegetativi.

La infiintarea unei culturi de cires se ia in vedere productivitatea soiului, rezistenta la boli, si sa se poata fecunda reciproc pentru ca sunt unele soiuri intersterile. De altfel, este bine ca in cultura sa existe 2-3 soiuri distincte pentru asigurarea polenizarii. 

Plantarea pomilor se face toamna sau primavara foarte devreme. Ciresii se planteaza la 5,5-6,0 m intre randuri si la 4-5 m pe rand, in functie de vigoarea portaltoiului. Este bine de sa stiut ca mahalebul imprima o vigoare mai mica pomilor.

Taierile necesare in primul an dupa plantare trebuie executate regulat taieri de formare. La ciresi scurtarea ramurilor de garnisire a sarpantelor se face la 25-35 cm.
Dupa intrarea pe rod se fac mai putine taieri de rodire pentru ca taierile prea severe si in lemn gros pot duce la uscarea pomilor.

Cerintele ciresului fata de factorii de mediu:

Ciresul are cerinte destul de mari fata de caldura, in special in perioada de primavara. Este o specie la care necesarul de frig este mare, intre 1000 si 1700 ore, in functie de soi, ceea ce face ca ciresul sa aiba un repaus profund mai mare si sa nu fie afectat decat rar de inghetul de revenire, din cauza decalarii in ferestrele de iarna.

Pe perioada iernii, mugurii rezista la temperaturi de -24 grade Celsius, in faza de buton la -5,5 grade celsius iar la deschiderea florilor la -2,2 grade celsius. Nu suporta temperatura ridicata si arsita din timpul verii.

Cerintele fata de apa sunt moderate, plantarea reusind in zonele cu 600-700 mm precipitatii anual. Apa stagnata din sol este foarte greu suportata de cires, daca e de durata, provoaca asfixia radacinilor. Si umiditatea relativa a aerului are efecte negative: in timpul infloritului favorizeaza atacul moniliozei, iar la maturarea fructelor determina craparea pielitelor in zona punctului stilar, la fel ca si ploile care cad in aceasta perioada.

Rezistenta la apa in exces este dependenta de altoi. Altoit pe mahaleb (visin turcesc), ciresul reuseste bine in zone cu precipitatii mai putine (500-550 mm), iar daca este altoit pe visin are nevoie de irigare.

Puii de cires au nevoie de udari regulate in primul an de viata. Acest aspect este esential in dezvoltarea radacinilor; sanatatea si vigoarea radacinilor este direct proportionala cu cantitatea de apa. Este indicat sa sapati un sant mic in jurul pomului pentru a adauga aici apa o data sau de doua ori pe saptamana.Dupa primul an udarile pot fi rarite si corelate cu cantitatea de precipitatii din sezonul respectiv.

Ciresul consuma cantitati mari de potasiu si azot, de aceea ciresul reactioneaza foarte bine la  ingrasamintele azotate, la plantatiile tinere se administreaza local cate 3-4 kg de gunoi de grajd, o data la 2-3 ani, iar annual cate 10-12 g/m2 N, 6-8 g/m2 P2O5 si 6-8 g/ m2 K2O.

In plantatiile pe rod se fertilizeaza toata suprafata. In zonele cu precipitatii sub 6 mm anual si in cultura neirigata se administreaza 20-30 t/ha gunoi de grajd o data la 2-3 ani, si annual 80 kg/ha N, 80 kg/ha P2O5 si 60 kg/ha K2O. In zonele cu precipitatii peste 600 mm annual, se fertilizeaza cu 40 t/ha gunoi de grajd, o data la 2-3 ani, 240 kg/ha N, 120 kg/ha P2O5 si 120 kg/ha  K2Oanual. 

Ciresul este sensibil la carenta zincului in sol, frunzele de pe unele ramuri principale raman sub forma de rozete mici, in timp ce pe alte ramuri principale ale aceluiasi pom se dezvolta normal. Pentru a nu aparea carenta de zinc se recomanda stropirea pomilor iarna cu o solutie de sulfat de zinc in concentratie de 5%.

Intretinerea solului in cultura ciresului.

Intretinerea solului in livezile tinere consta in cultivarea lui cu specii legumicole, fie toate intervalele fie alternativ sau cultivarea capsunului cate 3-4 randuri de o parte si de alta a pomilor, lasand un interval de 2 m necesar circulatiei agregatelor de stropit. Acolo unde apa nu este o problema, se poate practica inierbarea intervalelor si lucrarea solului pe rand, in special in livezile pe rod. Pentru controlul buruienilor, in livezile mature, pe randul de pomi se pot face erbicidari sau mulcirea solului, daca suprafaaa cultivata nu este mare.

Erbicide care se pot utiliza sunt: Roundup in cantitate de 3-4 l/ha, Glyphogan 480 SL in cantitate de 4-5 L/ha, in general erbicide pe baza de glifosat.

Irigarea ciresului.

Pentru rezultate bune, plantatiile moderne au nevoie de apa aproape in toate zonele de cultura. Cantitatea de apa administrata la o udare este de 400-500 m3/ha, iar numarul udarilor este de obicei de 3-5, din care 2 dupa recoltarea fructelor. Perioadele critice pentru apa sunt: inainte de inflorire, pentru a sustine legarea fructelor, in timpul intaririi endocarpului si la diferentierea mugurilor de rod.

Combaterea bolilor si daunatorilor este mai simpla decat la alte specii, poate  creea probleme datorita inaltimii mari a pomilor si lipsei mijloacelor adecvate de stropire a varfului coroanei. Pricipalele boli ale ciresului sunt: monilioza, antracnoza, patarea rosie, ciuruirea frunzelor, etc, iar dintre daunatori putem aminti: paduchii de frunze, musca cireselor, gargarita fructelor, etc.

Descrierea si combaterea moniliozei (Monilinia laxa).

Monilioza afecteaza pe langa cires, prunul, visinul, caisul si piersicul.Se manifesta pe flori, frunze, fructe si ramuri.Florile, frunzele si ramurile atacate se ofilesc, se brunifica si se usuca. In scurt timp, la suprafata acestora se vor forma pernite mici, albicioase (sporodochii), alcatuite din miceliu, conidiofori si conidia. Fructele atacate se brunifica, putrezesc si cad sau raman pe ramuri.Unele fructe se mumifiaza.Pe suprafata fructelor se formeaza sporulatia ciupercii.

Agentul patogen se numeste Monilioza este produsa de ciuperca Monilinia laxa. Ciuperca supravietuieste de la un an la altul prin conidii si prin miceliul de rezistents din ramurile atacate si din fructele mumifiate.Ciuperca patrunde in organele atacate prin rani cauzate de factori biotici si abiotici.

Prevenirea si combaterea moniliozei se poate realiza prin adunarea si distrugerea fructelor atacate, cazute pe sol sau prinse de ramuri, taierea si distrugerea ramurilor atacate, in care poate sa ierneze ciuperca.

Combaterea chimica se realizeaza prin tratamente in timpul perioadei de vegetatie cu fungicide cum ar fi: Captan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (1,5 kg/ha), Dithane M45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Bravo 500 SC in concentratie de 0,15 % (20 ml in 13 l apa), Dithane Neotec 75 WG in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Topsin 70 WDG in concentratie de 0,07 % (0,7 kg/ha) (10 g in 14 l apa), Alcupral 50 PU in concentratie de 0,2 % (2,0 kg/ha), Folicur Solo 250 EW in concentratie de 0,075-0,1 %, Orius 25 EW in concentratie de 0,075-0,1 %, Rovral 500 SC in concentratie de 0,1 % (1,0 l/ha in 1000 l apa), Signum WG in concentratie de 0,05 % (0,5 kg/ha), Teldor 500 SC in concentratie de 0,08 % (0,8 l/ha).

Descrierea si combaterea ancracnozei frunzelor de cires (Coccomyces hiemalis)(Blumeriella japii).

Antracnoza frunzelor de cires este este pagubitoare in pepiniere si plantatii tinere. Simptomele apar pe Frunze la sfarsitul lunii mai, sub forma de pete mici, circulare, de culoare rosie-purpurie. Tesuturile dintre petele rosii ingalbenesc si cad. Pe partea inferioara a petelor apare mucegaiul albicios format de lagarele de conidia (acervulii) ciupercii. Anii ploiosi sunt favorabili extinderii infectiilor.

Agentul patogen se numeste Coccomyces hiemalis si ierneaza pe frunze sau scoarta sub forma unui miceliu sclerotial.

Prevenirea si combaterea se poate realiza cu zeama sulfocalcica aplicata iarna cu concentratia de 20%, iar in timpul vegetatiei tratamente cu topsin in concentratie de 0,1% , Score 250 EC in concentratie de 0,02%.

Descrierea si combaterea la patarea rosie a frunzelor (Polystigma rubrum).

Se intalneste frecvent in plantatiile de cires unde nu se aplica tratamente chimice, incepand cu decada a III-a a lunii aprilie, indeosebi la soiurile sensibile. Patarea rosie a frunzelor  se manifesta incepand din luna mai, in functie de conditiile de mediu.

Pe frunzele atacate apar pete aproape circulare, la inceput galbene, apoi portocalii si in cele din urma rosii.Tesutul este mai ingrosat, casant, usor bombat spre fata inferioara  limbului.Numarul petelor oscileaza intre 1-13, frecvent 6-8.In conditiile unui atac puternic se constata o defoliere timpurie, si in final fructele cad. In dreptul petelor, pe fata inferioara a frunzelor, apar niste punctisoare, mici, brune ce reprezinta deschiderile picnidiilor.Catre sfarsitul verii, tesutul din dreptul petelor se coloreaza, incepand din centru, in brun-negricios. 

Prevenirea si combaterea aparitiei patarii rosii se poate realiza prin: ingroparea sau distrugerea frunzelor limiteaza mult sursa de infectie.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu tratamente cu fungicide cum ar fi: tratamente preflorale cu produse cuprice Zeama bordeleza in concentratie de 0,5%, Captan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (1,5 kg/ha), Folpan 80 WP in concentratie de  0,2 %,(15 g in 7,5 l apa), Dithane M45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Bravo 500 SC in concentratie de 0,15 % (20 ml in 13 l apa), Dithane Neotec 75 WG in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa).

Descrierea si combaterea la ciuruirea fruzelor (Stigmina carpophylla).

Ciuruirea frunzelor apare frecvent in livezile de cires, visin, cais, piersic, prun, unde in conditii favorabile produce pagube cu importanta economica.Si la noi in tara este destul de raspandita. Boala este produsa de ciuperca Stigmina carpophylla si ierneaza sub forma de miceliu si conidii, in lastarii atacati.

Ciuruirea frunzelor se manifesta pe frunze, pe lastarii tineri si pe fructe. Pe frunze dupa dezmugurire apar pete de dimensiuni si culori diferite, petele sunt mai mici de 0,3-3,0 mm diametru, cenusiu-brunii, inconjurate de un contur mai inchis. Cu timpul, tesutul din dreptul petelor se necrozeaza si cade, frunzele apar ciuruite, petele pot fi izolate sau pot sa conflueze, caz in care perforatiile sunt mai mari, neregulate.In conditiile unui atac intens se produce o desfrunzire timpurie a pomilor.In perioadele cu umiditate atmosferica mare, boala se extinde si pe lastari verzi, pe fructe, in special la prun.Pe lastari, primavara apar numeroase pete mici, ovale, de 0,5 - 2,5 mm lungime, rosietice sau violacei, dispuse in jurul mugurilor.Petele cresc, ajungand la 4,0 cm, tesutul se necrozeaza, devine brun-cenusiu, apoi cenusiu albicios, usor cufundat, cu marginile bine delimitate.In dreptul petelor apar numeroase punctisoare mici, negricioase, constituite din conidiofori si conidii.In cazul atacurilor intense, lastarii se usuca, incepand de la varf.Pe lastarii de 1-3 ani, scoarta din dreptul petelor crapa, provocand ulceratii prin care se scurge clei.  

Prevenirea si combaterea se poate realiza prin taierea lastarilor atacati si razuirea ulcerelor de pe sarpante se diminueaza mult sursa de infectie.Dupa razuire este indicat ca leziunile respective sa fie tratate cu fungicid sub forma de pasta. 

Combaterea chimica se realizeaza prin tratamente la avertizare atat toamna dupa caderea frunzelor, cat si in timpul perioadei de vegetatie.Fungicidele care se pot utiliza sunt: Alcupral 50 PU in concentratie de 0,2 % (2,0 kg/ha), Folpan 80 WP in concentratie de  0,2 % (15 g in 7,5 l apa).

Descrierea si combaterea la musca (viermele) cireselor (Rhagoletis cerasi).

Viermele cireselor dezvolta o singura generatie pe an, ierneaza ca pupa in stratul superficial al solului din jurul pomilor.

Adultii apar de obicei la inceputul lunii mai, iar dupa circa doua saptamani femelele incep depunerea oualor sub epiderma sau in pulpa, cate unul intr-un fruct. Larvele se hranesc cu pulpa fructelor, ducand la deprecierea acestora. Soiurile timpurii si cele cu coacere medie scapa de atac,deoarece acesta survine prea tarziu, cand fructele sunt deja recoltate.

Combaterea viermelelor cireselor se realizeaza cu ajutorul insecticidelor cum ar fi: Decis Mega 50 EW, Calypso 480 SC.

Descrierea si combaterea la gargarita fructelor (Rhynchites bacchus).

Adultii au lungimea de 4,5-6,5 mm, sunt aramii-roscati, cu corpul acoperit de peri fini de culoare bruna pe partea dorsala si de culoare alba-cenusie pe partea ventrala. Rostrul, antenele si tarsele sunt albastre-violacee. Elitrele prezinta o punctuatie accentuata care formeaza rugozitati transversale. Ouale sunt albe-translucide sau albe-galbui, de 1mm lungime. Larvele sunt albe-galbui, apode, recurbate, cu corpul acoperit cu peri de 6 mm la dezvoltarea completa. Pupele, de 7-7,5 mm, sunt albe cu peri pe cap si cu doi spini pe ultimul segment abdominal.

Ierneaza, ca un adult, in sol in stratul superficial in jurul coletului pomilor, in crapaturile scoartei sau, ca larva, in fructele mumifiate. In martie, gargaritele ies din locurile de iernare si migreaza in corona pomilor hranindu-se cu mugurii pentru maturarea sexuala. Mai tarziu se hranesc cu frunze si florile tinere. Imperecherea si depunerea oualor are loc in lunile mai-iunie. Femelele depun cate un ou in fructele tinere intr-un orificiu taiat cu rostrul. Intr-un fruct pot fi depuse pana la 20 de oua. Dupa eclozare si pana la dezvoltarea complecta, larvele se hranesc cu pulpa si semintele fructului, dupa care in august se retrag in sol unde se impupeaza si se transforma in adulti, forma sub care ierneaza. Are o generatie la 1-2 ani. 

Gargaritele ataca mugurii, frunzele, florile si fructele tinere la cais si piersic dar si la alte specii pomicole: samburoase (prunul, ciresul, visinul) si semintoase (mar, par, gutui). Din cauza atacului, mugurii se usuca si cad, iar frunzele prezinta rosaturi severe. Fructele tinere atacate se deformeaza in locurile vatamate, raman mici si cad prematur. Larvele se dezvolta in fructe, rozand pulpa si semintele. Fructele afectate sunt infectate cu sporii ciupercii Monilinia, care produc monilioza.

Combaterea gargaritei se poate realiza prin distrugerea rezervei biologice a insectei prin aratura  solului de sub coroana pomilor in lunile iunie, iulie si octombrie. Strangerea si arderea fructelor mumifiate care gazduiesc larvele. 

Descrierea la paduchii de frunze (Aphidoidea).

Paduchii de frunze reprezinta o grupa de insecte ce cuprinde numeroase specii, este incadrata in grupa paduchilor de plante (Sternorrhyncha) ai se imparte in numeroase familii de paduchi de frunze.

Paduchii de frunze au intre1-7 mm lungime, culoarea corpului poate fi verde, maronie, galbuie, rosie sau neagra.Pe cap sunt inserate maxilele aparatului bucal pentru supt si intepat, trompa de supt consta intr-un sir de tepi, folositi la intepat, care se constituie de la mandibulele modificate si din prima maxilla, antenele sunt relativ lungi si se impart in maxim 6 segmente. Toate speciile au atat exemplare inaripate cat si exemplare neinaripate, aripile sunt fragile si au putine nervuri, stadiile larvare sunt foarte asemanatoare celui de adult, cu diferenta ca sunt mai mici.

In conditii favorabile paduchii de frunze se inmultesc asexuat prin partenogeneza. Femela poate produce pana la 5 clone ale sale pe zi. Prin aceasta modalitate se pot inmulti rapid, formand o populatie numeroasa. In condiţii nefavorabile (resurse de hrana insuficiente) apar masculi si femele inaripate, care se imperecheaza si se inmultesc pe cale sexuata.

Insectele inaripate pot de asemenea sa migreze in habitate noi. Inmultirea prin reproducere asexuata si sexuata face din paduchii de frunze niste insecte foarte eficiente. Evolutia paduchilor dureaza 1-2 saptamani. Insectele adulte traiesc doar cateva saptamani. Unele specii de paduchi ai frunzelor stau in apropierea furnicilor care ii protejeaza de pradatorii naturali. Unele specii de furnici chiar transporta paduchii la sursele de hrana necesara paduchilor. Motivul acestui comportament al furnicilor consta in faptul ca bucatile de excremente, pe care le lasa paduchii, sunt bogate in carbohidrati. Excrementele paduchilor servesc drept hrana pentru furnici.

Combaterea chimica se face cu insecticide cum ar fi: Faster 10 EC, Actara 25 WG, Mospilan 20 SG, Karate Zeon etc.

Descrierea si combaterea la omida paroasa a dudului (Hyphantria cunea).

Omida paroasa a dudului ierneaza in stadiul de pupa,atat in crapaturile scoartei cat si sub resturile vegetale. Fluturii apar in luna aprilie. Femelele depun ponta pe partea inferioara a frunzelor. Ecloziunea oualor si formarea larvelor are loc in a doua jumatate a lunii mai. Larvele sunt deosebit de pagubitoare, rozand limbul frunzelor complet. In cazul atacurilor intense aceste larve pot defolia intreg copacul.

Omida paroasa ataca pe langa cires marul, parul, dudul si alte specii cum sunt visinul, prunul, nucul si vita de vie.

Prevenirea aparitiei omizilor se poate realiza prin realizarea unei igiene cultural corecte, adunarea si distrugerea cuiburilor de omizi din culturile slab infestate si accesibile.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul insecticidelor cum ar fi: Calypso 480 SC, Fury 10 EC, Fastac 10 EC, Karate Zeon etc.

Descrierea si combaterea la paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus).

Paduchele din San Jose este cel mai temut dusman al pomilor fructiferi, fiind considerat o calamitate pentru livezile infestate. Paduchele de San Jose este polifag, atacand peste 200 specii de arbori, arbusti si plante ierboase dar prefera speciile lemnoase. Ataca atat partile lemnoase, frunzele, cat si fructele.Paduchele se fixeaza cu ajutorul rostrului in tesut si suge continutul celular. O data cu intepatura este introdusa si saliva, care contine o substanta toxica sub actiunea careia se produc o serie de modificari biochimice, din care cauza tesuturile se necrozeaza, se rosesc, formandu-se pete caracteristice. Pomii atacati au o vegetatie redusa, frunze etiolate, fructe mici si deformate.

Femelele au scutul aproape rotund cu diametrul de 1,6-2,2 mm, fiind de culoare bruna-cenusie cu o pata galbena-portocalie la mijloc. Sub scut, corpul femelei este cordiform, galben-portocaliu, lung de 0,8-1,2 mm. Femela nu are picioare, aripi, ochi, antene, dar are rostum lung de două ori cat corpul. Pe partea dorsala a pigidiului exista trei grupe de glande tubulare lungi si subtiri care secreta matasea pentru construirea scutului.

Masculii au scutul oval-alungit, brun-cenusiu, lung de 1,2-1,5 mm. Corpul masculilor are lungimea de 08-09 mm, este alungit, de culoare galbena-portocalie. Masculii au antene paroase, formate din 10 articole,picioare si o pereche de aripi membranoase. Ei au aparatul bucal rudimentar. Exista si masculi nearipati. Larvele primare nou aparute au corpul lung de 0,2-0,26 mm, sunt ovale, galbene-portocalii. Acestea au picioare, antene, ochi si doua sete anale lungi.Larvele secundare sunt lipsite de picioare si au forma corpului asemanatoare cu femelele.In timp ce se inmulteste o generatie, se intalnesc toate stadiile de evolutie ale daunatorului.

 

Paduchele din San Jose are 2 generatii pe an, se inmulteste vivipar. Ierneaza sub scut ca larva de varsta I si de varsta a III-a fixate pe scoarta pomilor. La inceputul lunii aprilie, dupa ce se hranesc cateva zile, larvele naparlesc, diferentiindu-se in masculi si femele.Larvele au culoarea portocalie si se raspandesc pe ramuri, pe tulpini, pe frunze si pe fructe, fiind mobile pana la 24 ore.In timp ce se hranesc larvele secreta fibre de matase si o ceara speciala din care-si formeaza scutul protector. Aceasta, dupa 1-2 zile, are culoarea alba-galbuie, iar dupa 5-6 zile de la aparitie devine cenusie-galbuie.

In combaterea paduchele din San Jose, cele mai importante sunt tratamentele de iarna.Acestea se aplica in perioada de la caderea frunzelor si pana la inceputul umflarii mugurilor de rod.Primul tratament se aplica imediat dupa caderea frunzelor si al doilea se repeta la interval de minim 30 de zile.Cel de-al doilea se poate prelungi pana ce pomii au 1-5 % muguri florali umflati.Nu este permis tratarea in timpul umflarii mugurilor florali sau dezmuguririi, produsele ce se folosesc impotriva daunator, depreciaza sau chiar ard mugurii florali.

Prevenirea si combaterea se poate realiza prin masuri preventive si curative.Plantatiile se infiinteaza numai cu material sanatos, liber de San Jose.

Se vor aplica  tratamente chimice la avertizare, 1-3 pentru fiecare generatie in perioada de vegetatie.Tratamentul trebuie efectuat inainte ca scutul larvar sa se ingroase si sa se intareasca, pentru forma hibernanta - la pornirea pomilor in vegetatie (martie-aprilie).

Substante chimice care se pot utiliza sunt:  Actara 25 WG in concentratie de 0,01% (0,100 kg/ha), Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (10 ml in 50 l apa) generatia de vara, Mospilan 20 SG in concentratie de 0,025-0,03 % (0,250-0,300 kg/ha), Decis Mega 50 EW in cantitate de 2 ml in 16 l apa pe suprafata de 110 m2, Reldan 40 EC in concentratie de 0,15 %.

Nu exista produse conform criteriilor selectate.