Cosul meu
Gol.

Nu aveti nici un produs in cosul de cumparaturi

Cultura coacazelor

Cultura coacazelor
Coacazul este un arbust foarte apreciat pentru valoarea alimentara si terapeutica a fructelor, care contin cantitati mari de vitamine: C, P, B si saruri minerale, substante pectice, acizi, tanini, zahar (sub forma de glucoza si fructoza). Exista trei tipuri de coacaz: rosu, negru si alb.... Detalii...

                             Cultura coacazelor 

Coacazul este un arbust foarte apreciat pentru valoarea alimentara si terapeutica a fructelor, care contin cantitati mari de vitamine: C, P, B si saruri minerale, substante pectice, acizi, tanini, zahar (sub forma de glucoza si fructoza). Exista trei tipuri de coacaz: rosu, negru si alb.

Fructele se pot consuma si in stare proaspata, dar cea mai mare parte se utilizeaza in industria alimentara pentru fabricarea de sucuri, siropuri, compoturi, dulceturi, bauturi tonice, marmalade etc.
Frunzele, varfurile de lastari si fructele se utilizeaza la prepararea medicamentelor si ceaiurilor calmante pentru bolile de inima si de stomac.

Alegerea terenului pentru infiinatrea unei culturi de coacaz.

Se vor alege terenurile cu soluri fertile, de preferat cu textura mijlocie, lutoasa, luto-nisipoasa sau chiar nisipoasa, cu pH –ul cuprins intre 4,7-9,3.

O conditie prioritara la infiintarea unei plantatii este sursa de apa necesara la stropiri si udatul plantelor, mai ales in zonele cu precipitatii reduse in timpul anului.

In ce priveste expozitia, in zona dealurilor plantatiile de coacaz se vor amplasa pe versantii sudici, sud-vestici sau sud-estici. Cu cat altitudinea este mai mare cu atat si expozitia terenului trebuie sa fie cat mai aproape de cea sudica. In regiunile mai inalte, unde insolatia este mai mica, trebuie preferate locurile insorite si pe cat posibil adapostite de vanturi. In locurileadapostite coacazul se poate cultiva si in campie, dar numai cand semiumbrirea este de scurta durata (cultura de coacaz intercalat printre randurile sau pe randuri de pomi).

Parcelarea terenului.

In vederea usurarii lucrarilor de intretinere din plantatii, a recoltarii si transportului fructelor, terenul se imparte in parcele. Parcelele sunt necesare la suprafetele de peste 5 ha sau cand sunt cultivate mai multe specii.

Distantele dintre randurile de arbusti si pe rand se stabilesc in functie de: caracteristicile soiului, fertilizarea solului, sistemul de cultura si se materializeaza in teren conform unei scheme de pichetaj.

Pichetarea terenului consta in marcarea locului unde se va planta fiecare butas inradacinat, iar directia randurilor va fi paralela cu latura lunga a parcelei sip e cat posibil pe directia N-S.

Distantele de plantare recomandate sunt de 0,8-1,2 m pe rand si 2,5- 3 m intre randuri (3000-3300 plante/ha), fiind recomandata plantarea a 2-3 soiuri in parcela, pentru o polenizare completa. 

Pregatirea terenului inainte de plantare. 

Pentru infiintarea noilor plantatii, un rol foarte important il are buna pregatire a terenului.
Desi coacazul are o inradacinare mai superficiala, mobilizarea solului inainte de plantare trebuie sa fie executata la o adancime de 45-50 cm. 

Efectuarea gropilor.

Sapatul gropilor se efectueaza inainte de plantare sau chiar in ziua plantarii pentru a nu se pierde umezeala acumulata in sol. Dimensiunile gropii vor fi de: 30/30/30 cm. Gropile se executa manual cu harletul sau mechanic cu burghiul.

Forma de conducere a plantelor.

Forma de conducere a plantelor este tufa, care se formeaza in 2-3 ani de la plantare. Este posibila conducerea plantelor si cu trunchi de 20-40 cm, cu o coroana formata din 6-8 ramuri de schelet, care se sustin pe spalier si sarma instalata la 40 cm de la sol. 

Fertilizarea. 

Fertilizarea se face atat la plantare cat si dupa intrarea pe rod, raportul N:P:K fiind de 2:1:3. Rezultate bune dau ingrasaminte foliare cum ar fi Cropmaxul.

Combaterea buruienilor se face prin prasile manuale si mecanice sau prin aplicarea de erbicide cum ar fi: Roundup,Glifotim, Glyphogan etc.

Taierile de formare la coacaz.

La coacaz, fructele se dezvolta in ciorchini lungi sau scurti. Mladitele lungi, de 1 an, sunt cele mai roditoare, din mugurii lor dezvoltandu-se cei mai frumosi ciorchini. Pe mladitele imbatranite se dezvolta ciorchini cu boabe mici si rare.

Exista multe soiuri de coacaz, iar acestea se deosebesc intre ele prin modul de crestere si prin caracteristicile fructelor, iar atunci cand efectuati taierile trebuie sa tineti seama de acest lucru.

Soiurile cu crestere medie si care se ramifica putin, rodesc atat de abundent incat tufele se pot prabusi sub greutatea fructelor - in acest caz sunt necesare taieri reductive semnificative in fiecare an. Lastarii de prelungire de pe ramurile conducatoare vor fi scurtati cel putin pana la jumatate din lungimea lor, in timp ce ramificatiile principale vor fi taiate pana la 3-4 muguri, iar cele secundare pana la 2 sau 3.

La soiurile cu crestere mai puternica lastarii se taie la 1/3 - 1/2 din lungime. La toate soiurile cu cresteri mai puternice ramurile laterale se taie pana la aproximativ 6 muguri.

La fiecare taiere trebuie sa stabiliti care va fi vlastarul principal, care va sta in mijlocul celorlalte; lastarii secundari vor fi taiati mai mult. Anual trebuie crescute 1-2 ramuri principale care sa completeze tufa. Vlastarii de varste diferite asigura recolte bogate de-a lungul anilor, atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ. Lastarii de care nu mai este nevoie trebuie taiati pana la nivelul solului.

Taierile de intinerire.

Se recomanda ca aproximativ din al 5-lea an de la plantare, la toate soiurile sa fie taiate de jos 1-2 tulpini principale sau sa fie transferate pe un lastar tanar aflat mai inspre baza; la soiurile cu crestere mai slaba taierile se fac mai devreme, din al 4-lea an. Pentru arbustii care nu au fost taiati niciodata sau foarte rar, care sunt inalti si cu ramurile apropiate, se recomanda o intinerire puternica - se lasa 4-5 tulpini iar din mladitele noi se vor alege 6-7 care se vor taia la 1/3 din lungimea lor.

Descrierea si combaterea bolilor care pot aparea in cultura coacazelor.

Descrierea si combaterea la rugina coacazului (Cronartium ribicola).

Rugina coacazului este produsa de ciuperca Cronartia ribicola, care ataca frunzele.  Pe partea superioara a frunzelor atacate apar pete galbene- rosietice si pe cea inferioara pustule (basici) de culoare galbena-portocalie. Frunzele atacate de rugina se usuca si cad.

Pentru reducerea rezervei biologice se recomanda strangerea si arderea frunzelor atacate sau incorporarea acestora in sol prin aratul de toamna.

In perioada de vegetatie se fac tratamente cu fungicide cum ar fi: Zeama bordeleza, Champ 77 WG, Topas 100 EC etc.

Descrierea si combaterea fainarii americane (Sphaerotheca mors-uvae).

Primele simptome apar de obicei la mijlocul lunii mai in faza de crestere intensiva a lastarilor si se manifesta prin pete mici de culoare alba, cu intensitate mai mare pe dosul frunzelor. 

Boala se manifesta pe frunze, lastari si fructe. La inceput petele sunt cenusiu- albicioase care apoi devin pulverulente, din cauza formarii conidiilor. Cu timpul, pasla miceliana de pe lastari se brunifica. Lastari atacati nu se mai dezvolta. Frunzele raman mici, se incretesc, si cad de timpuriu.

Fructele in conditiile unui atac puternic, pot fi atacate in toate fazele de dezvoltare, indeosebi catre maturare. Ele pot fi acoperite partial sau total de o pasla groasa, albicioasa-galbuie la inceput apoi bruna, datorita formarii periteciilor ciupercii. 

Prevenirea de fainarii se poate realiza prin masuri agro - fitotehnice de diminuare a sursei de infectie si prin tratamente chimice aplicate la avertizare, in functie de fenologia soiurilor existente in cultura (plantarea soiurilor rezistente la făinare), de biologia ciupercii corelata cu conditiile de mediu (temperatura si umiditate).

Combaterea pe cale chimica a fainarii se poate realiza cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Topas 100 EC, Tilt 250 EC, Bumper 250 EC etc.

Descrierea si combaterea antracnozei (Pseudopeziza ribis).

Este cea mai periculoasa boala, se gaseste frecvent in plantatiile de coacaz si agris, unde in conditii favorabile atacului, produce defoliere masiva a plantelor inca din lunile iulie-august (50-98%).

Boala se manifesta frecvent pe frunze, mai rar pe lastari, pedunculi florali si pe fructe. 
Pe limbul frunzelor infectate, incepand din luna mai, apar pete brun - rosietice, de forma circulara sau neregulate, la inceput mici (1-2 mm diametru), care cu timpul se maresc si pot sa conflueze si sa ocupe portiuni mari din limb. 

Agentul patogen  este Pseudopeziza ribis care ierneaza in frunzele bolnave cazute.

Pentru prevenirea aparitiei antracnozei la coacaz se inceaerca aplicarea masurilor de igiena culturala si cultivarea de soiuri rezistente.

Descrierea si combaterea daunatorilor care pot aparea la cultura coacazului.

Descrierea si combaterea la sfredelitorul tulpinilor (Synanthedon tipuliformis).

Sfredelitorul tulpiilor este cel mai pagubitor daunator din cultura coacazului. Larvele se hranesc cu maduva lastarilor si tulpinilor, rod si o parte din lemn. Plantele atacate au lastarii si tulpinile uscate  in conditiile unui atac puternic, tufa se usuca.

Sfredelitorul tulpinilor are o generatie pe an si ierneaza ca larva in galeriile facute de obicei la baza acestora.

Primavara in aprilie-mai, larvele isi construiesc un invelis si se transforma in crisalide, primele fluturi apar in luna mai, la scuturarea petalelor si zboara pana in iulie, uneori pana in august. 

 Fluturii prezinta dimorfism sexual, aripile sunt acoperite cu solzi galben-cafenii pe partea posterioara si cafenii-albastrui pe partea anterioara.

Corpul este albastru-metalic, cu 3 inele galbene la insertia segmentelor abdominale se termina cu o coada albastra, sub forma de evantai, oul este ca un butoias cu capetele rotunjite, de culoare cafenie.

Copulatia si ponta are loc in perioada dezvoltarii fructelor, iar larvele apar la coacerea fructelor. La caderea frunzelor, larve coboara la baza lastarilor pentru iernare.

Pentru diminuarea rezervei biologice a sfredelitorului tulpinii se recomanda strangerea si arderea lastarilor atacati.

Combaterea chimica se realizeaza cu ajutorul tratamentelor chimice (1-2 tratamente) pentru combaterea adultilor cu insecticide cum ar fi: Nurelle D 50/500 EC in cantitate de 7,5 ml/10 l apa.

Descrierea si combaterea la paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus).

Paduchele din San Jose este cel mai temut dusman al arbustilor  fructiferi, fiind considerat o calamitate pentru livezile infestate. Paduchele de San Jose este polifag, atacand peste 200 specii de arbori, arbusti si plante ierboase dar prefera speciile lemnoase. Ataca atat partile lemnoase, frunzele, cat si fructele.Paduchele se fixeaza cu ajutorul rostrului in tesut si suge continutul celular. O data cu intepatura este introdusa si saliva, care contine o substanta toxica sub actiunea careia se produc o serie de modificari biochimice, din care cauza tesuturile se necrozeaza, se rosesc, formandu-se pete caracteristice. Pomii atacati au o vegetatie redusa, frunze etiolate, fructe mici si deformate.

Femelele au scutul aproape rotund cu diametrul de 1,6-2,2 mm, fiind de culoare bruna-cenusie cu o pata galbena-portocalie la mijloc. Sub scut, corpul femelei este cordiform, galben-portocaliu, lung de 0,8-1,2 mm. Femela nu are picioare, aripi, ochi, antene, dar are rostum lung de două ori cat corpul. Pe partea dorsala a pigidiului exista trei grupe de glande tubulare lungi si subtiri care secreta matasea pentru construirea scutului.

Masculii au scutul oval-alungit, brun-cenusiu, lung de 1,2-1,5 mm. Corpul masculilor are lungimea de 08-09 mm, este alungit, de culoare galbena-portocalie. Masculii au antene paroase, formate din 10 articole, picioare si o pereche de aripi membranoase. Ei au aparatul bucal rudimentar. Exista si masculi nearipati. Larvele primare nou aparute au corpul lung de 0,2-0,26 mm, sunt ovale, galbene-portocalii. Acestea au picioare, antene, ochi si doua sete anale lungi.Larvele secundare sunt lipsite de picioare si au forma corpului asemanatoare cu femelele.In timp ce se inmulteste o generatie, se intalnesc toate stadiile de evolutie ale daunatorului.

Paduchele din San Jose are 2 generatii pe an, se inmulteste vivipar. Ierneaza sub scut ca larva de varsta I si de varsta a III-a fixate pe scoarta pomilor. La inceputul lunii aprilie, dupa ce se hranesc cateva zile, larvele naparlesc, diferentiindu-se in masculi si femele.Larvele au culoarea portocalie si se raspandesc pe ramuri, pe tulpini, pe frunze si pe fructe, fiind mobile pana la 24 ore.In timp ce se hranesc larvele secreta fibre de matase si o ceara speciala din care-si formeaza scutul protector. Aceasta, dupa 1-2 zile, are culoarea alba-galbuie, iar dupa 5-6 zile de la aparitie devine cenusie-galbuie.

In combaterea paduchele din San Jose, cele mai importante sunt tratamentele de iarna.Acestea se aplica in perioada de la caderea frunzelor si pana la inceputul umflarii mugurilor de rod.Primul tratament se aplica imediat dupa caderea frunzelor si al doilea se repeta la interval de minim 30 de zile.Cel de-al doilea se poate prelungi pana ce pomii au 1-5 % muguri florali umflati.Nu este permis tratarea in timpul umflarii mugurilor florali sau dezmuguririi, produsele ce se folosesc impotriva daunator, depreciaza sau chiar ard mugurii florali.

Prevenirea si combaterea se poate realiza prin masuri preventive si curative. Plantatiile se infiinteaza numai cu material sanatos, liber de San Jose.Se vor aplica  tratamente chimice la avertizare, 1-3 pentru fiecare generatie in perioada de vegetatie.Tratamentul trebuie efectuat inainte ca scutul larvar sa se ingroase si sa se intareasca, pentru forma hibernanta - la pornirea pomilor in vegetatie (martie-aprilie).

Substante chimice care se pot utiliza sunt:  Actara 25 WG in concentratie de 0,01 % (0,100 kg/ha), Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (10 ml in 50 l apa) generatia de vara, Mospilan 20 SG in concentratie de 0,025-0,03 % (0,250-0,300 kg/ha), Decis Mega 50 EW in cantitate de 2 ml in 16 l apa pe suprafata de 110 m2, Reldan 40 EC in concentratie de 0,15 % .

Descrierea si combaterea la acarianul rosu (paianjen) (Panonychus ulmi).

Acarienii produc pagube insemnate la pomii fructiferi si arbusti, mai ales cand nu se aplica tratamente fitosanitare.Ierneaza in stadiul de ou pe ramurile pomilor in crapaturile scoartei sau sub solzii mugurilor. Larvele apar in prima jumatate a lunii aprilie colonizand frunzele, mugurii, frunzele si florile pe care se hranesc sugand seva.

Adultii apar dupa 10-15 zile, se imperechiaza si isi depun ouale pe frunzele diferitelor specii de pomi.Dupa 10-20 de zile apar larvele noii generatii cate ataca frunzele pomilor.O generatie de acarieni se dezvolta intr-un interval de 20-35 de zile.

Femela are corpul oval si bombat dorsal. La aparitie are o culoare cafenie. Cu timpul devine bruna-rosietica. Intreg corpul este acoperit cu perisori. Cei dispusi pe partea dorsala sunt in numar de 26, insirati pe negi de culoare alba. Lungimea corpului este de 0,3-0,5 mm.

Masculul are corpul alungit si ascutit pe partea posterioara. Este mai mic decat femela.Atat femela cat si masculul au 4 perechi de picioare. Oul este cepiform, striat dorsal si prevazut cu un pedicel fin. Cel de iarna are culoarea rosie lucitoare si diametrul de 0,15 mm. Cel de vara este mai mic si de culoare galbena-bruna. Larva este rosie-portocalie, cu trei perechi de picioare si are o lungime de 0,1-0,2 mm.

Acarianul rosu este un daunator polifag care ataca toate speciile pomicole cu (exceptia capsunului).

Combaterea chimica se realizeaza prin efectuarea de tratamente chimice cu substante cum ar fi: Nissorun 10 WP in concentratie de 0,03 % (5 g in 16 l apa), Vertimec 1,8 EC in concentratie de 0,1-0,15 % (1,0-1,5 l/ha) (10 ml in 10 l apa), Omite 570 EW in concentratie de 0,1 % (10 ml in 10 l apa), Milbeknock EC in concentratie de 0,05 % (0,75 l/ha) (7,5 ml in 15 l apa).

Descrierea si combaterea paduchelui verde al marului (Aphis pomi).

Paduchele verde al marului este raspandit in toate zonele de cultura a pomilor si arbustilor din tara.Ataca in special marul dar se semnaleaza si pe alte rozacee.

Ierneaza sub forma de ou in crapaturile scoartei sau la baza mugurilor si dezvolta pana la 12 generatii pe an. Afidele alcatuiesc colonii pe partea inferioara a frunzelor, care se rasucesc, se ingalbenesc si se usuca. Partile afectate de intepaturi sunt acoperite de dejectiile dulci, la randul lor invadate de ciuperci ce provoaca inegriri (fumagina).In plantatiile tinere si pepiniere se inregistreaza daune mari.Atacuri intense se inregistreaza in perioada mai-iunie si corespunde cresterii intensive a lastarilor.

Femelele fundatrix se inmultesc partenogenetic si vivipar, fiecare dand nastere la cate 35-40 larve.Dupa o perioada de hranire de 10-15 zile, din larve apar femele nearipate numite fundatrigene.Aparitia acestora corespunde fenofazei de scuturare a petalelor. Fundatrigenele continua sa se inmulteasca partenogenetic vivipar pe mar pana toamna. O parte din femele sunt aripate, o parte nearipate. Cele aripate asigura raspandirea  daunatorului de la un pom la altul sau de la o parcela la alta.In zonele premontane se dezvolta 7-8 generatii, iar in stepa si silvostepa 8-12 generatii. 
La sfarsitul lunii august sau la inceputul lunii septembrie apar in coloniile de fundatrigene sexuparele, care sunt asemanatoare cu cele aripate. Acestea dau nastere la masculii si femele nearipate.Dupa imperechere, femelele depun cate un ou. Durata vietii acestor femele este de 10-12 zile.

Femele aptere au corpul piriform, de culoare verde sau verde-galbui, cu capul galben sau negru.Antenele sunt mai scurte decat corpul, corniculele sunt negre, picioarele sunt verzi cu tibiile si tarsele negre.Femelele aripate sunt verzi cu capul, mezotoracele si metatoracele, corniculele, segmental anal, tarsele, baza tibiilor si a femurelor negre sau fumurii.Articolele III, IV ale antenelor sunt galbene, iar ochii rosii. Oul este eliptic, verde la depunere, devenind apoi negru stralucitor.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza prin tratamente fitosanitare in perioada de vegetatie, mai ales in perioada de crestere intensa a lastarilor.

Amintim cateva insecticide utilizate in combaterea afidelor: Actara 25 WG in concentratie de 0,01 % (0,150 kg/ha), Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (10 ml in 50 l apa), Decis Mega 50 EW  in concentratie de 0,0150 % (0,225 l/ha), Karate Zeon in concentratie de 0,015 % (0,225 l/ha in 1500 l apa) (2 ml in 13 l apa pe 88 mp), Mospilan 20 SG in concentratie de 0,02 % (1,5 g in 7,5 l apa), Novadim Progress in concentratie de 0,075-0,1 % (100 ml in 100 l apa).

Nu exista produse conform criteriilor selectate.