Cosul meu
Gol.

Nu aveti nici un produs in cosul de cumparaturi

Cultura marului

Cultura marului
Cultura marului este unul dintre speciile pomicole cu cea mai mare importanta in tara noastra.Marul este un pom fructifer peren care apartine speciei Malus domestica, familia Roscaceae. Soiurile de mere cultivate variaza in functie de gradul de rodire al soiului respectiv dar si de marimea la care ajung pomii cand ating varsta maturitatii.... Detalii...

                                    Cultura marului 

Cultura marului este unul dintre speciile pomicole cu cea mai mare importanta in tara noastra.Marul este un pom fructifer peren care apartine speciei Malus domestica, familia Roscaceae. Soiurile de mere cultivate variaza in functie de gradul de rodire al soiului respectiv dar si de marimea la care ajung pomii cand ating varsta maturitatii.

Marul este un copac cu trunchi relativ mic si prezinta o coroana stufoasa si larga. In functie de soi, un mar poate atinge dimensiuni intre 3,0 si 12 m.Frunzele sunt dispuse alternativ pe crengi si au o forma ovala, simpla. In general fruzele au o dimensiune cuprinsa intre 5,0-9,0 cm.Florile sunt formate din cinci petale, au o culoare alba cu usoare tente de roz si o dimensiune de 2,5 - 3,5 cm in diametru.Fructele ajung la maturitate toamna.Acestea, in funtie de soi, au o dimensiune intre 5,0-9,0 cm. In mijloc, fructele au un cotor format din cinci carpele, fiecare dintre acestea continand intre 1,0 si 3,0 seminte.Exista peste 7500 de soiuri diferite de mere.Soiurile sunt adaptate la temperaturi si zone climatice (temperate si subtropicale). Soiurile de mere populare sunt moi si au coaja crocanta.Alte calitati dorite de cultivatorii de mere sunt: culoare fructelor, intensitatea aromei, rezistenta la transport, capacitatea de depozitare pe lunga durata, rezistenta la boli si daunatori           

Plantarea unui mar se incepe prin a sapa o groapa cu forma asemanatoare unui cub cu latura de 50 cm dupa care se trece la fasonarea radacinilor. Fasonarea consta din curatarea radacinilor de uscaturi sau zone mucegaite.Este indicat ca radacinile groase sa ramana cat mai lungi si preferabil orientate spre fundul gropii pentru a se dezvolta in adancime si nu lateral.Intr-o galeata se realizeaza un amestec sub forma de pasta, format din balega proaspata, pamant galben si apa in care se scufunda radacinile inainte de a le introduce in groapa. Aceasta pasta ajuta la cicatrizarea ranilor si la formarea de noi radacini.Pe fundul gropii se aseaza gunoi de grajd si ingrasaminte chimice si se presara deasupra pamant reavan.Pomul se pozitioneaza cu punctul de altoire situat cu 3,0-4,0 cm deasupra solului. Radacinile se aseaza lejer, cat mai rasfirat si se acopera cu pamant reavan si se misca usor tulpina pentru ca pamantul sa isi faca loc printre radacini.Dupa ce groapa a fost umpluta cam 2/3,  se taseaza usor pamantul din exterior spre interior, pentru a nu ramane goluri mari de aer, dupa care se pune pamantul ramas si se uda pomul plantat din belsug.

Cerintele culturii marului fata de factori de vegetatie.

Cerintele fata de lumina amarului sunt moderate, o luminare buna a frunzelor si fructelor asigura o coloratie mai atragatoare si un continut mai bogat in hidrati de carbon, deci o valoare comerciala mai ridicata.Lumina are rol esential in formarea pigmentilor in ultimele 4,0 saptamani inainte de recoltare de aceea trebuie avut in vedere la stabilirea distantelor de plantare si la formarea coroanelor, astfel incat toate organele sa fie bine expuse la soare.

Cerintele fata de caldura ale diferitelor soiuri de mar nu sunt identice. Marul poate creste si rodi in regiuni cu temperaturi medii anuale cuprinse intre 7,5-11grade Celsius.In perioada de repaus, organele epigee, inclusiv mugurii de rod, suporta in timpul repausului -33..- 36 grade Celsius.Radacinile marului au limita de rezistenta la ger de-7…-12grade Celsius. In perioada de vegetatie optimul caloric al marului este de 12 grade Celsius, majoritatea soiurilor de toamna-iarna se comporta bine la 15 grade Celsius. Pornirea in vegetatie a mugurilor floriferi ai marului are loc primavara tarziu, cand se realizeaza 8 grade Celsius in aer.Deschiderea in masa a florilor are loc dupa ce temperatura aerului depaseste 11 grade Celsius.

Cerintele fata de apa. Marul se situeaza printre cele mai pretentioase specii pomicole atat fata de umiditatea din sol, cat si fata de umiditatea relativa a aerului.Marul nu suporta seceta dar nici excesul de apa.Pretentiile marului fata de umiditatea din sol si atmosfera sunt satisfacute in zonele cu precipitatii de 650-700 mm pe an. Pentru recolte foarte mari este necesara apa echivalenta cu 800-900 mm pe an. 

Cerintele fata de sol. Marul prefera solurile fertile si un pH cuprins intre 6,8-7,3, cu precizarea ca pe solurile nisipoase pH-ul sa nu depaseasca 7. Cerintele marului fata de sol pot fi satisfacute pe o gama variata de soluri, atat ca textura (luto-argiloase, lutoase, luto-nisipoase), cat si ca tip de sol (podzoluri, soluri de padure, cernoziomuri, aluviuni, soluri negre de faneata). Aceasta specie poate fi cultivata si pe soluri mai grele, daca acestea au un substrat bine drenat, pietria sau nisip la minimum 0,8 m, precum si pe nisipuri.

Tipuri de plantatii.

Marul poate fi cultivat in toate sistemele si toate tipurile de plantatii clasice, cu 150-200 pomi la ha, semiintensive, cu circa 400 pomi/ha, intensive, cu desime mare 833-1 250 pomi/ha, superintensive, cu desime mare 1 250-2500 pomi/ha si superintensive, cu desime foarte mare peste 2500 pomi/ha. Livezile intensive cu desime mare se amplaseaza pe terenuri cu panta mică pana la 15 %, care sa asigure mecanizarea, iar in zonele cu precipitatii sub 600 mm anual sa aiba posibilitati de irigare.

Dirijarea formarii coroanelor. In livezile intensive de mar pomii sunt condusi in majoritatea cazurilor, cu coroane aplatizate (palmeta etajata,palmeta neetajata, drapel Marchand, tripla incrucisare Delbard, schelet arcuit) si in mai mica masura coroanele globuloase au volum redus (fus-tufa, vas aplatizat).In livezile superintensive predomina coroanele globuloase de volum redus (fus zvelt, Pillar, axul vertical). La alegerea formei de coroana este este necesar sa se tina seama si de particularitatile biologice ale soiului cultivat.

Formarea coroanei se face prin taieri de scurtare si rarire a ramurilor. Aceste taieri, au rostul de a imparti ramurile principale (cele mai groase) deopotriva (egal), in jurul trunchiului, precum si asezarea lor cat mai buna in inaltime, pe axul pomului. Tinand seama de anumite reguli de asezare a ramurilor pomului in coroana, facem ca lumina si aerul sa patrunda cu usurinta in coroana, lucru care are ca urmare fabricarea unei cantitati mai mari de hrana in frunze.

Tot prin taieri inlesnim ingrosarea ramurilor, imputernicind asadar coroana, pentru a putea sa tina cu mult mai multa usurinta greutatea rodului, tot odat ajutam la imbracarea ramurilor mari cu altele mijlocii,a celor mijlocii cu altele mai mici si asa mai departe. Toate aceste ramuri la un loc formeaza scheletul coroanei si se numesc ramuri de schelet. Pe ramurile mijlocii si mici iau nastere ramurelele de rod care poarta flori si apoi fructele. Cu cat ramurelele de rod sunt mai numeroase, cu atat se formeaza mai multe flori si fructe, iar pomul incepe sa rodeasca mai devreme.

La pomii care se afla in perioada de plina productie, cresterile vegetative slabesc considerabil, tinzand sa se uniformizeze, iar diferentierea mugurilor este deseori exagerata.ramurile de semischelet se alungesc, devin atarnande si se epuizeaza.ramurile roditoare imbatranesc, iar vetrele de rod se complica. 

Pentru a putea fructifica annual si in mod sustinut pomii in plina productie trebuie sa formeze lastari lungi de cel putin 30-40 cm, astfel ca la fiecare fruct sa revina in medie30-50 de frunze. Mugurii micsti sa reprezinte pana la 30-35 % din totalul mugurilor formati pe pom, ramurile de semischelet sa fie tinere de 2-4 ani,cu potential biologic ridicat, iar intre ramurile de rod florifere (tepuse,nuiele,mladite) si neflorifere (pinteni si smicele) sa axiste un raport de 1:2-3.

Fertilizarea culturii marului.

Necesarul de elemente nutritive este diferit pe durata vietii pomilor. Culturile tinere de mar necesita intre 1,3-3,0 ori mai mult azot decat potasiu si reactioneaza favorabil la doze moderate de ingrasaminte. Rezultate bune se obtin la aplicarea anuala a 120 kg N, 80 kg P2O5, si 40 kg K2O la hectar, odata la 2-3 ani se aplica 20 t/ha gunoi de grajd, cu aceasta ocazie se reduce doza de ingrasaminte chimice.

Ingrasamintele se aplica de o parte si cealalta a randurilor de pomi.Latimea benzii fertilizate se mareste anual cu 0,5 m, astfel ca dupa 3-4 ani se fertilizeaza intreaga suprafata. In culturile de mar pe rod consumul de potasiu este mai mare decat cel de azot.fertilizarea excesiva cu azot depreciaza calitatea fructelor fructelor si le reduce capacitatea de pastrare. Gunoiul de grajd, fosforul, potasiul si 1/3 din azot se introduce la aratura de toamna pe toata suprafata livezii, primavara se aplica 1/3 din doza de azot. In anii cu incarcatura normala cu muguri de rod, fertilizarea se face dupa legarea fructelor, iar cea de-a treia se aplica in timpul cresterii intense a lastarilor.

Amintim cateva ingrasaminte chimice care se pot aplica in fertilizarea culturii de mar: Megasol 20:20:20 se aplica la inceputul lastaririi in doza de 10-20 kg/ha, Megasol 15:5:30 se aplica inainte de inflorit in doza de 10-15 kg/ha, Megasol 18:9:18 se aplica la formarea fructului, Megasol 3:5:40 se aplica la cresterea fructelor in cantitate de 25-30 kg/ha+ Azotat de Ca in cantitate de 10-20 kg/ha, Megasol 16:8:24 se aplica la inceputul cresterii in cantitate de 20-25 kg/ha+ Azotat de Ca in cantitate de 15-30 kg/ha.Acestea se aplica prin fertigare la culturile pe rod.

Amintim cateva ingrasaminte chimice care se pot utiliza prin fertilizare foliara odata cu tratamentele fitosanitare folosind o cantitate de 300-1500 l de apa pe hectar.

Megasol 20:20:20 se aplica la inceputul lastaririi in concentratie de 0,5 % , Megasol 15:30:15 se aplica inainte de inflorit in concentratie de 0,8-1,0 %, Megasol 3:5:40 se aplica la formarea si cresterea fructelor, Megasol 18:9:18 se aplica la formarea si cresterea fructelor in concentratie de 0,6 %, Megasol 3:5:40 se aplica inanite de coacere in concentratie de 0,6 %+ Azotat de Ca in concentratie de 0,8 %, Azotat de Ca se aplica in timpul coacerii in concentratie de 0,3-0,4 %.

Un alt ingrasamant foliar care se poate aplica este Cropmax in cantitate de 1 l/ha, Cropmax ajuta la obtinerea de sporuri de productie, creste rezistenta la boli, la seceta, ajuta la cresterea continutului de zahar si vitamine.

Intretinerea si lucrarea solului.

In livezile de mar intensive si superintensive tinere si pe rod, asigurate cu suficienta umiditate din precipitatii naturale sau prin irigatie, cel mai indicat sistem de intretinere a solului este inierbarea intervalelor dintre randuri combinata cu afanarea repetata sau erbicidarea pe randuri (sub coroane). Se mai foloseste sistemul de afanare repetata pe intervale, combinat cu erbicidarea pe rand sau afanarea repetata pe intreaga suprafata.

Lucrarile solului aplicate sunt:

-          portiunile inierbate se cosesc de 5-6 ori pe an, iarba cosita fiind utilizata ca mulci pe loc

-          portiunile cu sol lucrat (intreaga suprafata sau numai pe randuri) se ara toamna la 15-18 cm adancime, iar in cursul perioadei de vegetatie se aplica 4-5

cultivatii(prasile). 

-          portiunile erbicidate in lungul randurilor se mobilizeaza manual sau mecanic in perioada de repaus, apoi se aplică erbicidele. 

Amintim cateva erbicide care se pot utiliza in combaterea buruenilor: Fusilade Forte impotriva buruenilor monocotiledonate anuale si perene cu inalimea pana la 15 cm, se aplica postemergent in cantitate de 1,0 l/ha, impotriva buruenilor monocotiledonate anuale si perene cu inaltimea intre 15-25 cm se aplica in doza de 1,3 l/ha, Roundup este un erbicid total care se aplica postemergent in cantitate de 3,0-4,0 l/ha, Glifotim erbicid total care se aplica postemergent in cantitate de 3,0-4,0 l/ha,  Galigan 240 EC impotriva buruienilor dicotiledonate anuale si perene in cantitate de 5,0 l/ha, se poate aplica pre si postemergent, Glyphogan 480 SL este un erbicid neselectiv care se aplica postemergent in cantitate de 3,0 l/ha.

Descrierea si combaterea bolilor care pot aparea in cultura marului.

Descrierea si combaterea la mozaicul marului (Apple mosaic virus).

Mozaicul marului este una dintre virozele cele mai raspandite si mai pagubitoare ale acestei specii pomicole, poate produce pierderi de aproximativ 40 % din productia de fructe. Afecteaza marul si portaltoii vegetativi, prin altoire a fost transmis si speciilor Malus, Pirus, Prunus, Fragaria rosa iar prin inoculare de suc speciile ierboase. Boala se manifesta numai pe frunze, simptomele difera prin aspectul si gravitatea lor, in functie de sensibilitatea soiurilor si virulenta tulpinii de virus. Pe limbul frunzelor apar pete imprastiate neuniform, de culoare verde-deschis pana la galben-auriu sau crem, de forma si marime diferite. Uneori petele au forma de inel, de linii drepte sau sinuoase, ori de benzi clorotice dispuse de-a lungul nervurilor, se poate produce si o ingalbenire a nervurilor primare si secundare. Patarea se poate extinde pe ambele fete ale limbului, si in cele din urma, duce la ingalbenirea frunzelor.

Pe vreme insorita si calduroasa pot apare si pete necrotice, care se extind si determina o cadere prematura a frunzelor. Pomii puternic atacati vegeteaza slab si dau productii scazute, iar puietii au o crestere slaba si o infatisare caracteristica de pom bolnav.

Mozaicul marului se transmite prin altoire, taieri mecanice.Perioada de incubatie dureaza de la 3 saptamani (primavara) pana la 7-8 luni (vara).Virusul are trei tulpini, care se deosebesc simptomatologic: una produce un mozaic grav, care se manifesta prin pete clorotice mari si caderea frunzelor, alta careia ii este caracteristica clorozarea (ingalbenirea) nervurilor secundare si tertiare si al treila, mozaicul slab, care se manifesta prin simptome mai putin evidente.

Prevenirea si combaterea aparitiei virusului marului se poate realiza prin: folosirea de altoi si portaltoi sanatos, dezinfectarea uneltelor (foarfeca), eliminarea pomilor bolnavi si distrugerea lor prin ardere.

Descrierea si combaterea la focul bacterian la mar (Erwinia amylovora).

Focul bacterian este cea mai pagubitoare boala produsa la mar, par si gutui.Atacul este intalnit in toate zonele pomicole in care se concentreaza cultura marului (a semintoaselor), poate sa distruga in livezile neingrijite in proportie de 100 % .Boala este frecventa mai ales la pomii tineri, dar poate sa apara si pe pomi maturi, manifestandu-se prin diferite simptome, in functie de organul atacat.

Evolutia bolii cuprinde 3 faze, mai mult sau mai putin evidente.

Arsura inflorescentelor este de obicei primul simptom care apare primavara devreme, datorata infectarii directe a florilor deschise.Floarea apare hidrozata, apoi se ofilesc, se brunifica si in final se inmegreste.Infectia progreseaza spre peduncul, care de asemenea se innegreste.Din peduncul pe timp umed si calduros exsudeaza picaturi de lichid.Bacteria progreseaza rapid spre lastari si ramuri.

Arsura lastarilor. Lastarii si ramurile sunt si ele foarte sensibile la atacul bacteriei. Lastari pot fi infectati sistemic, cand bacteriile invadeaza lastarii intern, sau prin infectii locale, externe.Lastarii infectati externm cu 1-3 frunze de la varf, se ofilesc si se indoaie sub forma de carja de pastor.Pe timp umed si pe lastari apar picaturi de extrudat, de culoare variata, de alb murdar pana la galben, portocaliu sau rosu inchis. Frunzele moarte apar ca si parlite de foc, ele raman persistente pe lastarii uscati. Pe fructele verzi, tinere apar portiuni de tesut hidrozate, apoi se brunifica, se sbarcesc si raman atasate pe ramuri (se mumifica).

Ulcerele de pe ramuri, sarpante si trunchi, sunt rezultatul infectiilor care au coborat de la inflorescente, lastari sau fructe. Sub leziunile scoartei tesuturile apar maronii-rosietice. Si la nivelul ulcerelor se formeaza exsudari, in care bacteriile pot ierna.Arsura coletului si a radacinii duce frecvent la omorarea pomilor.

Focul bacterian este produs de bacteria Erwinia amylovora, temperatura optima de dezvoltare este de 30 grade Celsius, cea minima este de 3 grade Celsius, iar cea letala este de 45-50 grade Celsius. Patrunderea bacteriilor in tesuturi are loc prin deschideri naturale (stomate, hidatode, lenticele) sau prin ranile cauzate de insect.De la pomii bolnavi la cei sanatosi, bacteriile sunt transmise prin intermediul insectelor, patrunse in tesuturi bacteriile circulă prin vase, prin parenchim si prin cambiu.In timpul iernii, boala stagneaza, dar bacteriile nu sunt distruse, ele rezistand in leziunile de pe lastari si ramuri. In scurt timp, la suprafata portiunilor atacate apare un exsudat bacterian, care este luat de insecte si dus pe flori.

Prevenirea si combaterea focului bacterian se realizeaza prin: folosirea la plantare a unor pomi sanatosi fara leziuni (ulceratii) bacteriene, depistarea vetrelor de atac, indepartarea focarelor (frunze, lastari, sarpante si chiar pomi) cu infectii, pentru diminuarea inocultului.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza la avertizare, inainte si dupa  inflorire cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Alcupral 50 PU in concentratie de 0,2 % prefloral si 0,4 % postfloral, Kocide 2000 in concentratie de 0,25 % (3,75 kg/ha) prefloral, Champ 77 WG in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa) (2 kg/ha), Cuproxat Flowable in concentratie de 0,35 % (5,25 l/ha in 1500 l solutie) prefloral, Funguran OH 50 WP in concentratie de 0,2 % (30 g in 15 l apa) prefloral si 0,04 % (30 g in 75 l apa) postfloral.

Descrierea si combaterea la rapanul marului (Venturia inaequalis).

Este cea mai raspandita si pagubitoare boala la mar. Atacul este intalnit in toate zonele pomicole in care se concentreaza cultura marului. Cele mai mari pierderi se produc in anii cu primaveri si veri ploioase, ajungand sa distruga in livezile neingrijite 30-98 % din fructe.

Boala se manifesta pe frunze, pedunculii florali, fructele si chiar lastarii. Frunzele atacate sunt acoperite de pete brune-negricioase, catifelate, care cu timpul cresc si se unesc. Frunzele puternic atacate se usuca, cad de timpuriu si reduc posibilitatea de hranire a pomului ceea ce determina scaderea recoltei, precum si diferentierea unui numar scazut de muguri de rod pentru anul urmator. 

Fructele sunt atacate de la formare si pana toamna tarziu.Ele raman mici si prezinta pete brune maslinii, catifelate.Fructele atacate se deformeaza, prezinta crapaturi, iar cele mai multe cad inainte de maturare.

In anii cu ploi frecvente in lunile mai, iunie, iulie, se inregistreaza atac puternic pe lastari.Ei prezinta pete asemanatoare cu cele de pe frunza.Cu timpul, portiunea de lastar atacata crapa, se brunifica si in cele din urma o parte se usuca din timpul verii, o parte degera iarna, iar cei mai putin atacati, al caror lemn s-a copt normal, asigura miceliul viabil care in primavara urmatoare va genera conidii primare.

Rapanul marului este produs de ciuperca Venturia inaequalis.Ciuperca se transmite de la un an la altul prin 3 surse:
-forma perfecta de peritecii ce contin asce cu ascosporic, miceliu de rezistenta din ramurile anuale atacate, care genereaza conidii primare;
-conidiile de vara, ramase din anul anterior pe insertia ramurilor, a mugurilor, pe bractee, prin diferite crapaturi de pe ramuri.
-Dintre toate acestea, cea mai importanta sursa de infectie o constituie forma perfecta de rezistenta, ce se dezvolta in frunzele din anul anterior atacate, care au cazut si au iernat sub pomi.

Pe aceste frunze, in dreptul petelor de rapan, se formeaza peritecii, fiecare continand in medie 150 asce cu cate 8 ascospori. Periteciile incep sa se formeze inca din luna decembrie. Din luna ianuarie si pana la sfirsitul lunii martie, in asce iau nastere ascosporii, care se matureaza progresiv. In fiecare an cand mugurii florali sunt la inceputul infrunzirii, cand se inregistreaza 0,3-4,6 mm precipitatii si temperaturi de 11,5-14,8 grade Celsius, peretii periteciilor se umfla si se rup, de asemenea, membrana ascelor se rupe, iar ascosporii sunt proiectati in atmosfera. Ascosporii sunt antrenati apoi de picaturile de apa sau de curentii de aer si sunt depusi pe frunzele tinere, unde germineaza.In cursul primaverii si verii, ciuperca continua sa se inmulteasca prin conidii de vara.Acestea se desprind din pete la fiecare ploaie si produc noi infectii pe frunze, fructe si lastari.

Prevenirea si combaterea rapanului la mar se poate realiza prin masuri preventive: agrotehnice si chimice. 

Masuri preventive sunt: distrugerea rezervei biologice, se recomanda strangerea si arderea frunzelor atacate sau incorporarea acestora in sol cat mai adanc prin lucrarile solului. 

Combaterea pe cale chimica se realizeaza prin tratamente la avertizare.Se aplica 4 -18 tratamente chimice preventive, in cazul soiurilor sensibile la avertizare din care 1 - 2 preflorale si 3 - 16 postflorale.In anii cu putine precipitaţii, pagubele se pot preveni prin 3 - 5 tratamente, aplicate la avertizare. 

Amintim cateva substante care se pot utiliza in tratarea rapanului la mar: Alcupral 50 PU se utilizeaza in concentratie de 0,3 % (4,5 kg/ha in 1500 l apa), Bravo 500 SC in concentratie de 0,25 % (2,5 l/ha) impotriva infectiilor secundare, Chorus 75 WG in concentratie de 0,02 % (0,3 kg/ha), Clarinet 200 SC in concentratie de 0,1 %, Dithane M-45 in concentratie de 0,2 % (2,0 kg/ha) (20 g in 10 l apa),Folicur Solo 250 EW  in concentratie de 0,05 % ( 0,750 l/ha), Folpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa), Merpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa), Captan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (2,25 kg/ha) (15 g in 10 l apa), Orius 25 EW in concentratie de 0,05 % , Polyram DF in concentratie de 0,25 % ( 20 g in 8 l apa), Score 250 EC in concentratie de 0,015 % (0,225 l/ha), Svavit F 72 WDG in concentratie de 0,2 % ( 2,0 kg/ha), Stroby DF in concentratie de 0,01-0,013 % , Topsin 500 SC in concentratie de 0,14 % (2,1 l/ha in 1500 l apa), Tosin M 70 in concentratie de 0,07 % (10 g in 14 l apa).

Descrierea si combaterea la fainarea marului (Podosphaera leucotricha).

Fainarea este una din cele mai importante boli care ataca frecvent marul.In anii favorabili, boala produce pagube importante la soiurile foarte sensibile.Simptomele se manifesta inca de la dezmugurire si pot continua pana la caderea frunzelor.In cursul lunilor mai-iunie se constata intensitatea cea mai mare.Fainarea ataca frunzele, florile, lastarii si uneori fructele tinere.Pe frunze apare o pasla albicioasa, pulverulenta a ciupercii, pe ambele fete ale limbului.Frunzele se deformeaza,se rasucesc spre partea superioara, isi pierd elasticitatea si se usuca, fara a forma fructe.Pe fructe atacul cauzeaza stagnarea cresterii si caderea fructelor.

Agentul patogen se numeste Podosphaera leucotricha care ierneaza in solzii mugurilor ca miceliu de rezistenta si ca peritecii cu o asca si cate 8 ascospori unicelulari. La suprafata organelor atacate se dezvolta miceliul ciupercii, hialin, septat, ramificat, din care se diferentiaza haustori sferici, care patrund in celulele epidermice.In cursul perioadei de vegetatie, ciuperca se inmulteste prin conidii.Temperaturile de 18-22 grade Celsius, insotite de o umiditate de 90-100 % provenita din roua, ceata sau ploaie, favorizeaza inmultirea ciupercii, germinarea conidiilor si patrunderea haustorilor in celulele plantei gazda.

Prevenirea si combaterea aparitiei fainarii se poate realiza prin: taierea lastarilor atacati si arderea lor.Aceasta lucrare se efectueaza prin indepartarea lastarului atacat si a unei portiuni din ramura de 15-20 cm sub nivelul portiunii atacate, deoarece pe aceasta zona majoritatea mugurilor vegetativi sau de rod sunt infectati de fainare.Fertilizarea echilibrata mareste gradul de rezistenta a pomilor fata de infectii.Lucrarile solului toamna sau primavara din martie pana la inceputul dezmuguririi mugurilor florali, lucrare prin care se incorporeaza frunzele atacate cazute si portiunile marunte de lastari atacati care au cazut la taieri.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Kumulus DF in concentratie de 0,3 % (30 g in 10 l apa) (3,0 kg/ha), Score 250 EC in concentratie de 0,015 % (0,225 l/ha), Shavit F 72 WP in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa) (2 kg/ha), Stroby DF in concentratie de 0,01-0,013 % (0,15-0,2 kg/ha), Thiovit Jet 80 WG in concentratie de 0,3 (4,5 kg/ha), Topas 100 EC in concentratie 0,02 % (0,3 l/ha), Topsin M 70 in concentratie de 0,07 % (10 g in 14 l apa), Topsin 500 SC in concentratie de 0,14 % (2,1 l/ha in 1500 l apa), Chorus 75 WG in concentratie de 0,02 % (0,3 kg/ha), Clarinet 200 SC in concentratie de 0,1 %, Folicur Solo 250 EW in concentratie de 0,05 % (0,750 l/ha).

Descrierea si combaterea moniliozei (putregaiul brun si mumifierea fructelor) (Monilinia fructigena).

Monilioza sau putregaiul brun produce pagube importante in livezile de mar, par, gutui, si in depozite. Monilioza este o ciuperca care afecteaza ramurile, frunzele, florile si fructele in diferite faze de vegetatie.In timpul infloritului se constata vestejirea ramurilor tinere, frunzele si florile se brunifica si se usuca.Pe scoarta ramurilor atacate sip e flori se formeaza pernite mici de mucegai, cenusii-galbui, care contin conidioforii si conidiile ciupercii.La atacul de monilioza mai raman printre florile brunificate si flori normale, sanatoase.Monilioza de primavara poate fi confundata si cu caderea fiziologica.Vara, pe fructele ajunse aproape de maturitate, petele brune intinse cuprind si pulpa in adancime, cauzand putrezirea si caderea de pe pom.

Pe vreme umeda si temperatura ridicata, pe pete apar sporodohiile sub forma unor pernite asezate in cercuri concentric cauzand simptomul numit putregai brun.Pe timp umed dar cu temperaturi mai scazute, fructele putrezesc, se brunifica, se innegresc cauzand simptomul numit putregai negru.Pe timp secetos, fructele atacate se deshidrateaza, se mumifica si pe pom cauzand simptomul numit mumifierea fructelor.Monilioza se poate raspandi si in depozite.

Agentul patogen se numeste Monilinia fructigena care ierneaza ca miceliu in scoarta ramurilor, precum si ca scleroti in interiorul fructelor mumificate.Sclerotii trebuie sa ierneze 2 ierni pentru a germina cu formarea de apotecii cu asce si ascospori.Umiditatea ridicata a aerului, prezenta apei pe fructe, precum si ranile sunt factori care favorizeaza aparitia unor atacuri puternice.

Prevenirea si combaterea aparitiei moniliozei se poate realiza prin: adunarea fructelor mumificate si arderea lor, inlaturarea in primavara a lastarilor atacati, aplicarea tratamentelor contra rapanului si a insectelor sunt cele mai eficace masuri, culegerea cu grija si transportarea in conditii bune, astfel ca fructele sa nu se raneasca, dezinfectarea depozitelor de fructe in fiecare an cu produse omologate.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Chorus 75 WG in concentratie de 0,02 % (0,3 kg/ha), Dithane M-45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa) (2,0 kg/ha), Rovral 500 SC in concentratie de 0,1 % (1,5 l/ha in 1500 l apa), Rovral 500 SC in concentratie de 0,1 % (1,5 l/ha) boli de depozit.

Descrierea si combaterea daunatorilor in cultura marului.

Descrierea si combaterea la gargarita florilor de mar (Athonomus pomorum).

Gargarita florilor de mar este raspandita in toate tarile europene, cultivatoare de mar, la noi in tara este frecvent intalnita in plantatiile neingrijite, in anii cand nu se previne atacul, poate compromite total productia de fructe.

Gargarita este o insecta monofaga, pagubele sunt produse de adulti, care se hranesc cu mugurii vegetativi si florali, producand sterilitatea florilor si de larve, care distrug organele interne ale florilor. Bobocii atacati nu se deschid, se brunifica, se usuca si raman atarnati pe ramuri, fiind cunoscuti sub numele de “cuisoare”, pierderile pot ajunge pana la 90-100%.

Are o singura generatie pe an. Ea ierneaza ca adult nematur in crapaturile scoartei pomilor, in frunzisul si in iarba de sub pomi. Primavara, cand timpul se incalzeste (5-6 grade Celsius), in a doua jumatate a lunii martie si uneori in prima decada a lunii aprilie, cu 8-10 zile inainte ca mugurii florali sa se umfle, gargaritele parasesc ascunzisurile in care au iernat si se deplaseaza in coroana pomilor.Cand temperatura ajunge la 10 grade Celsius, gargaritele se raspandesc in toata livada prin zbor. Dupa 10-12 zile de hranire suplimentara pentru maturarea organelor sexuale, incepe copulatia si apoi ponta. 
Femelele cu rostru fac un orificiu in bobocii florali, depun 2-5 oua intr-o inflorescenta si acopera orificiu cu o substanta cleioasa, de culoare caramiziu care in contact cu aerul se intareste. O femela depune aproximativ 100 oua.  

Perioada de incubatie dureaza 12-23 zile, dupa care apar larvele de culoare alb-murdar.Acestea se hranesc cu continutul florilor, care dupa 16-23 zile nu mai infloresc, ci se usuca, devenind de culoare caramizie.Acesti boboci florali raman in faza de infoiere.Stadiul de larva dureaza 16-30 de zile, dupa care se transforma in nimfa.Dupa 8-10 zile se transforma in adulti nematuri.Din florile atacate, in general la sfarsitul lunii mai, ies adultii nematuri.Acestea se hranesc 15-20 zile cu una din epidermele frunzelor (mai frecvent cu epiderma superioara) de mar.Adultii nematuri la sfarsitul lunii mai sau in a doua jumatate a lunii iunie se retrag intre crapaturile scoartei pomilor, sau sub frunzis unde intra in diapauza estivala si care continua cu hibernarea.

Adultul la gargarita are corpul eliptic, de culoare cenusie-bruna, pe partea superioara prezinta o pubescenta castaniu-roscata. Capul este negru.Antenele si picioarele sunt brun-roscate. Femurele sunt prevazute cu un pinten puternic. Elitrele sunt latite in partea posterioara, si prezinta doua benzi transversale oblice, de culoare mai inchisa.Oul este eliptic, alb-lucios. Larva alb-galbuie, arcuita este apoda.Pe partea dorsala prezinta 8 randuri longitudinale de peri.Pupa e alb-galbuie, de 3,0-4,0 mm lungime.

Prevenirea si combaterea gargaritei florilor de mar se realizeaza prin: masuri de igiena culturala (taierea ramurilor uscate, razuirea scoartei la pomii batrani, etc.), iar in perioada aparitiei adultilor, scuturarea pomilor dimineata (cand gandacii sunt amortiti) si distrugerea gandacilor adunati. 

Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul insecticidelor cum ar fi: Actara 25 WG in concentratie de 0,01 % (0,150 kg/ha) (1,5 g in 10 l apa), Calypso 480 SC 0,02 % (0,3 l/ha).

Descrierea si combaterea viermelor merelor (Cydia pomonella).

Viermele merelor in tara noastra, este unul din cei mai periculosi daunatori ai marului, in anii favorabili de nmultire poate sa produca pierderi de 25 % din fructe, iar la soiurile sensibile pana la 80-90 %.

Adultul este un fluture mic, cu deschizatura aripilor anterioare de 15-20 mm. Aripile anterioare sunt de culoare bruna-cenusie, cu striuri transversale de culoare cenusiu-inchis spre negru. La varful aripilor anterioare exista o pata in forma de semiluna bruna, iar in interior de culoarea bronzului.Aripile posterioare sunt de culoare brun-roscata cu stralucire aramie.Oul este de forma unui scut, de 0,5 mm, rotund sau usor elipsoidal, transparent, la inceput de culoarea albusului de ou (hialin) apoi devine de culoarea unei perle, dupa care prin corion se vad diferitele stadii de embriogeneza. Larva matura are lungimea de 16-20 mm si este de culoare roz-deschis, iar capul de culoare bruna. Fiecare din segmentele corpului larvei are cate doi tuberculi brun-inchis prevazuti cu perisori fini.Pe abdomen au in varf crosete in forma de semiluna. Larvele mature ierneaza intr-un cocon din fire matasoase impregnate cu ceara ca sa le apere de intemperii. In acest cocon ia nastere crisalida.Crisalida are lungimea de 8-12 mm fiind de culoare bruna-caramizie, stralucitoare.

Larvele viermelui ataca fructele si lastarii ierbacei.Patrund in pulpa in zona casei seminale unde distrug semintele, din care cauza fructele nu mai cresc.Larvele din prima generatie cauzeaza pierderi totale la fructele atacate, deoarece acestea fiind mici cad si nu se pot valorifica.Larvele generatiei a doua ataca fructele aproape de maturitate.Aceste fructe se coc inainte de vreme, neputandu-se hrani cad, o parte putrezesc si o parte din cele atacate raman in pom, iar odata cu culesul sunt duse in depozit unde larvele se retrag si intra in diapauza hiemala.Fructele atacate de generatia a doua a viermelui merelor, care nu putrezesc, au o valoare comerciala scazuta. Fructele mature atacate de acest daunator nu se pot pastra pentru ca prin galerii patrund diferite microorganisme ce le determina putrezirea.

Prevenirea si combaterea viermelui marului se poate realiza prin: aratura adanca de toamna, taieri de intretinere corespunzatoare, adunarea fructelor viermanoase cazute si distrugerea lor, in vederea diminuarii rezervei biologice.

Combaterea chimica se realizeaza la avertizare, se efectueaza 1-2 tratamente pentru generatia I in perioada mai-iunie si 2-3 tratamente pentru generatia a II-a aplicate in iulie-august. 

Amintim cateva insecticide utilizate in combaterea viermelui marului: Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (0,3 l/ha) (10 ml in 50 l apa), Coragen in concentratie de 0,01 % (0,150 l/ha), Decis Mega 50 EW in concentratie de 0,0125 % (0,187 l/ha), Faster 10 CE in concentratie de 0,025 % (0,375 l/ha), Karate Zeon in concentratie de 0,015 % (0,225 l/ha in 1500 l apa) (2 ml in 13 l apa pe 88 mp), Laser 240 SC in concentratie de 0,06 % (0,9 l/ha in 1500 l apa), Novadim Progress in concentratie de 0,075 % (100 ml in 130 l apa), Proteus OD 110 in concentratie de 0,05 % (0,75 l/ha).

Descrierea si combaterea la viespele merelor (Hoplocampa testudinea).

In tara noastra viespea marului este frecventa in zonele mari cultivatoare de mar.In anii favorabili de inmultire poate sa produca pierderi de 20-60 % la majoritatea soiurilor de mar.Viespea este o specie monofaga, pagubele sunt datorate galeriilor de larve in fructe.Fructele raman mici, pipernicite si cad.

Viespea merelor depune oua in caliciul florii (cate unul intr-o floare).Larvele rod galerii rotunde, largi, uneori inconjurate de un cerc negru, in pulpa fructului, iar apoi distrug semintele.

Adultul are lungimea corpului de 6,0-7,0 mm, pe partea dorsala are corpul brun-inchis si galben pe partea ventrala.Picioarele sunt galbene, la fel toracele, iar mezo si metanotul sunt brun-inchis la fel ca nervurile aripilor si stigmele. Oul este de culoare alba-laptoasa, fiind depus frecvent in receptacul sau intre sepale. Larva matura este alba-murdar, cu capul brun-roscat fiind lunga de 8,0-12 mm. Cand este in repaus este indoita ca o semiluna si are miros de plsnita.

Viespea merelor are o singura generatie pe an. Insecta ierneaza ca larva matura invelita intr-un cocon pergamentos, lung de 5,0-7,0 mm, de culoare bruna-inchisa, in sol la adancime de 2,0-18 cm. Adultii apar inainte de infloritul merilor.Femelele depun cate un ou in caliciul floral, într-o tăietură făcută cu ovipozitorul. Larvele apar in mai si patrund in fructele abia formate, fac galerii pana la seminte pe care le distrug. La completa dezvoltare, larvele cad odata cu fructele si migreaza in sol, unde si ierneaza.

Prevenirea si combaterea aparitiei viespelui marului se poate realiza prin: aratura de toamna prin care se distrug o buna parte din coconi, in perioada caderii fructelor cu larve se vor strange zilnic fructele si se vor distruge. 

Combaterea pe cale chimica se realizeaza la avertizare cand 10-15 % din flori au inceput sa si scuture petalele.Combaterea se poate realiza cu Actara 25 WG in concentratie de 0,01 % (0,150 kg/ha in 1500 l apa).

Descrierea si combaterea la paduchele lanos (Eriosoma lanigerum).

Este una dintre cele mai periculoase daunatori ai marului care dezvolta 8-12 generatii pe an in functie de zona si de conditiile climatice.Paduchele lanos ataca mai ales marul, dar mai poate ataca si diferite specii ornamentale de foioase si conifere.

Paduchele ierneaza in stadiul de larva in primele 2 varste, de obicei in ranile canceroase de pe ramuri si tulpini, pe radacinile atacate ale pomilor tineri sau pe ranile tulpinilor si ramurilor mai groase.Primavara, cand temperatura se ridica la 5-6 grade Celsius si vegetatia porneste, larvele incep sa se hraneasca, devenind partenogenetic, dand nastere pana la 150 larve in intreaga perioada de depunere care dureaza 10-15 zile. O generatie se dezvolta in 20-25 zile. Vara, in lunile iunie-iulie, in coloniile de femele aptere, apar si femelele aripate care zboara pe merii din vecinatate sau de la departari mai mari, cand bate vantul, unde se imultesc dand nastere insa formei aptere.Catre sfarsitul verii, in august-septembrie, ritmul inmultirii paduchelui slabeste, iar toamna, in septembrie-octombrie, creste din nou, luand nastere atat femele aptere cat si femele aripate (sexupare). 

Femelele aptere virginogene sunt ovale, globuloase, rosii-brune, cu corpul acoperit cu o secretie ceroasa filamentoasa.Corniculele sunt reduse, iar antenele compuse din 6 articole, dintre care articolul 3 este o data si jumatate mai lung decat  4,5 si 6,0 la un loc si prezinta 16-20 senzori. Lungimea corpului 1,6-2,2mm. 

Oul de iarna este negru-lucios si oval. Pe ramuri si in zona fisurilor si ranilor de pe tulpinile merilor din livezi, la colet si pe radacinile pomilor din pepiniere (mai ales pe cei altoiti pe dusen si paradis), pe radacinile marcotelor si ale pomilor din livezile tinere de meri, se vad umflaturi canceroase, de marimi diferite, pana la marimea nucii si care seamana cu cancerul pomilor.Pe ranile de pe ramuri, pe ramurile tinere si pe lastari se observa un puf alb ca vata, care acopera paduchii. Din cauza atacului, merii stagneaza din dezvoltare, ramurile se usuca, iar recolta de fructe scade.

Prevenirea si combaterea aparitiei paduchelui lanos se realizeaza prin: retezarea partilor bolnave.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul insecticidelor cum ar fi: Fastac 10 EC in concentratie de 0,02 %, Mospilan 20 SG in concentratie de 0,02 % (0,3 kg/ha), Actara 25 WG in concentratie de 0,01 % (0,150 kg/ha).

Descrierea si combaterea paduchelui verde al marului (Aphis pomi).

Paduchele verde al marului este raspandit in toate zonele de cultura a pomilor din tara.Ataca in special marul dar se semnaleaza si pe alte rozacee.

Ierneaza sub forma de ou in crapaturile scoartei sau la baza mugurilor si dezvolta pana la 12 generatii pe an. Afidele alcatuiesc colonii pe partea inferioara a frunzelor, care se rasucesc, se ingalbenesc si se usuca. Partile afectate de intepaturi sunt acoperite de dejectiile dulci, la randul lor invadate de ciuperci ce provoaca inegriri (fumagina).In plantatiile tinere si pepiniere se inregistreaza daune mari.Atacuri intense se inregistreaza in perioada mai-iunie si corespunde cresterii intensive a lastarilor.

Femelele fundatrix se inmultesc partenogenetic si vivipar, fiecare dand nastere la cate 35-40 larve.Dupa o perioada de hranire de 10-15 zile, din larve apar femele nearipate numite fundatrigene.Aparitia acestora corespunde fenofazei de scuturare a petalelor. Fundatrigenele continua sa se inmulteasca partenogenetic vivipar pe mar pana toamna. O parte din femele sunt aripate, o parte nearipate. Cele aripate asigura raspandirea  daunatorului de la un pom la altul sau de la o parcela la alta.In zonele premontane se dezvolta 7-8 generatii, iar in stepa si silvostepa 8-12 generatii. 
La sfarsitul lunii august sau la inceputul lunii septembrie apar in coloniile de fundatrigene sexuparele, care sunt asemanatoare cu cele aripate. Acestea dau nastere la masculii si femele nearipate.Dupa imperechere, femelele depun cate un ou. Durata vietii acestor femele este de 10-12 zile.

Femele aptere au corpul piriform, de culoare verde sau verde-galbui, cu capul galben sau negru.Antenele sunt mai scurte decat corpul, corniculele sunt negre, picioarele sunt verzi cu tibiile si tarsele negre.Femelele aripate sunt verzi cu capul, mezotoracele si metatoracele, corniculele, segmental anal, tarsele, baza tibiilor si a femurelor negre sau fumurii.Articolele III, IV ale antenelor sunt galbene, iar ochii rosii. Oul este eliptic, verde la depunere, devenind apoi negru stralucitor.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza prin tratamente fitosanitare in perioada de vegetatie, mai ales in perioada de crestere intensa a lastarilor.

Amintim cateva insecticide utilizate in combaterea afidelor: Actara 25 WG in concentratie de 0,01 % (0,150 kg/ha), Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (10 ml in 50 l apa), Decis Mega 50 EW  in concentratie de 0,0150 % (0,225 l/ha), Karate Zeon in concentratie de 0,015 % (0,225 l/ha in 1500 l apa) (2 ml in 13 l apa pe 88 mp), Mospilan 20 SG in concentratie de 0,02 % (1,5 g in 7,5 l apa), Novadim Progress in concentratie de 0,075-0,1 % (100 ml in 100 l apa).

Descrierea si combaterea la acarianul rosu (paianjen) (Panonychus ulmi).

Acarienii produc pagube insemnate la pomii fructiferi, mai ales cand nu se aplica tratamente fitosanitare.Ierneaza in stadiul de ou pe ramurile pomilor in crapaturile scoartei sau sub solzii mugurilor. Larvele apar in prima jumatate a lunii aprilie colonizand frunzele, mugurii, frunzele si florile pe care se hranesc sugand seva.

Adultii apar dupa 10-15 zile, se imperechiaza si isi depun ouale pe frunzele diferitelor specii de pomi.Dupa 10-20 de zile apar larvele noii generatii cate ataca frunzele pomilor.O generatie de acarieni se dezvolta intr-un interval de 20-35 de zile.

Femela are corpul oval si bombat dorsal. La aparitie are o culoare cafenie. Cu timpul devine bruna-rosietica. Intreg corpul este acoperit cu perisori. Cei dispusi pe partea dorsala sunt in numar de 26, insirati pe negi de culoare alba. Lungimea corpului este de 0,3-0,5 mm.

Masculul are corpul alungit si ascutit pe partea posterioara. Este mai mic decat femela.Atat femela cat si masculul au 4 perechi de picioare. Oul este cepiform, striat dorsal si prevazut cu un pedicel fin. Cel de iarna are culoarea rosie lucitoare si diametrul de 0,15 mm. Cel de vara este mai mic si de culoare galbena-bruna. Larva este rosie-portocalie, cu trei perechi de picioare si are o lungime de 0,1-0,2 mm.

Acarianul rosu este un daunator polifag care ataca toate speciile pomicole cu (exceptia capsunului).

Combaterea chimica se realizeaza prin efectuarea de tratamente chimice cu substante cum ar fi: Nissorun 10 WP in concentratie de 0,03 % (5 g in 16 l apa), Vertimec 1,8 EC in concentratie de 0,1-0,15 % (1,0-1,5 l/ha) (10 ml in 10 l apa), Omite 570 EW in concentratie de 0,1 % (10 ml in 10 l apa), Milbeknock EC in concentratie de 0,05 % (0,75 l/ha) (7,5 ml in 15 l apa).

Descrierea si combaterea la paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus).

Paduchele din San Jose este cel mai temut dusman al pomilor fructiferi, fiind considerat o calamitate pentru livezile infestate. Paduchele de San Jose este polifag, atacand peste 200 specii de arbori, arbusti si plante ierboase dar prefera speciile lemnoase. Ataca atat partile lemnoase, frunzele, cat si fructele.Paduchele se fixeaza cu ajutorul rostrului in tesut si suge continutul celular. O data cu intepatura este introdusa si saliva, care contine o substanta toxica sub actiunea careia se produc o serie de modificari biochimice, din care cauza tesuturile se necrozeaza, se rosesc, formandu-se pete caracteristice. Pomii atacati au o vegetatie redusa, frunze etiolate, fructe mici si deformate.

Femelele au scutul aproape rotund cu diametrul de 1,6-2,2 mm, fiind de culoare bruna-cenusie cu o pata galbena-portocalie la mijloc. Sub scut, corpul femelei este cordiform, galben-portocaliu, lung de 0,8-1,2 mm. Femela nu are picioare, aripi, ochi, antene, dar are rostum lung de două ori cat corpul. Pe partea dorsala a pigidiului exista trei grupe de glande tubulare lungi si subtiri care secreta matasea pentru construirea scutului.

Masculii au scutul oval-alungit, brun-cenusiu, lung de 1,2-1,5 mm. Corpul masculilor are lungimea de 08-09 mm, este alungit, de culoare galbena-portocalie. Masculii au antene paroase, formate din 10 articole, picioare si o pereche de aripi membranoase. Ei au aparatul bucal rudimentar. Exista si masculi nearipati. Larvele primare nou aparute au corpul lung de 0,2-0,26 mm, sunt ovale, galbene-portocalii. Acestea au picioare, antene, ochi si doua sete anale lungi.Larvele secundare sunt lipsite de picioare si au forma corpului asemanatoare cu femelele.In timp ce se inmulteste o generatie, se intalnesc toate stadiile de evolutie ale daunatorului.

Paduchele din San Jose are 2 generatii pe an, se inmulteste vivipar. Ierneaza sub scut ca larva de varsta I si de varsta a III-a fixate pe scoarta pomilor. La inceputul lunii aprilie, dupa ce se hranesc cateva zile, larvele naparlesc, diferentiindu-se in masculi si femele.Larvele au culoarea portocalie si se raspandesc pe ramuri, pe tulpini, pe frunze si pe fructe, fiind mobile pana la 24 ore.In timp ce se hranesc larvele secreta fibre de matase si o ceara speciala din care-si formeaza scutul protector. Aceasta, dupa 1-2 zile, are culoarea alba-galbuie, iar dupa 5-6 zile de la aparitie devine cenusie-galbuie.

In combaterea paduchele din San Jose, cele mai importante sunt tratamentele de iarna.Acestea se aplica in perioada de la caderea frunzelor si pana la inceputul umflarii mugurilor de rod.Primul tratament se aplica imediat dupa caderea frunzelor si al doilea se repeta la interval de minim 30 de zile.Cel de-al doilea se poate prelungi pana ce pomii au 1-5 % muguri florali umflati.Nu este permis tratarea in timpul umflarii mugurilor florali sau dezmuguririi, produsele ce se folosesc impotriva daunator, depreciaza sau chiar ard mugurii florali.

Prevenirea si combaterea se poate realiza prin masuri preventive si curative. Plantatiile se infiinteaza numai cu material sanatos, liber de San Jose.Se vor aplica  tratamente chimice la avertizare, 1-3 pentru fiecare generatie in perioada de vegetatie.Tratamentul trebuie efectuat inainte ca scutul larvar sa se ingroase si sa se intareasca, pentru forma hibernanta - la pornirea pomilor in vegetatie (martie-aprilie).

Substante chimice care se pot utiliza sunt:  Actara 25 WG in concentratie de 0,01 % (0,100 kg/ha), Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (10 ml in 50 l apa) generatia de vara, Mospilan 20 SG in concentratie de 0,025-0,03 % (0,250-0,300 kg/ha), Decis Mega 50 EW in cantitate de 2 ml in 16 l apa pe suprafata de 110 m2, Reldan 22 EC in concentratie de 0,15 % .

Nu exista produse conform criteriilor selectate.