Cosul meu
Gol.

Nu aveti nici un produs in cosul de cumparaturi

Cultura murelor

Cultura murelor
Murul este unul dintre fructele mai putin raspandite in tara noastra, in ciuda faptului ca are o productivitate ridicata, nu necesita prea multa ingrijire, fiind si o planta medicinala importanta,putini sunt cei care il cultiva.... Detalii...

                                Cultura murelor 

Murul este unul dintre fructele mai putin raspandite in tara noastra, in ciuda faptului ca are o productivitate ridicata, nu necesita prea multa ingrijire, fiind si o planta medicinala importanta,putini sunt cei care il cultiva.

Murul este un semiarbust cu tulpini care traiesc 2 ani, in primul an se dezvolta tulpinile, iar in anul doi fructifica.

Murele sunt cunoscute pentru efectele lor terapeutice cum ar fi: antiinflamatorie, dezinfectanta, efect tonic, cicatrizant, hemostatic si depurativ, in afara de aceste efecte contine si vitamine cum ar fi: B1, B6 , A si C.

Se deosebesc doua tipuri de mure cel cu ghimpi si soiurile fara ghimpi. Pentru gradinile mici cele mai recomandate sunt soiurile fara ghimpi, intretilerea lor fiind mult mai usoara.

Pentru a avea fructe proaspete pe o perioada cat mai lunga putem planta si soiuri cu ghimpi acestea maturandu-se mai devreme in iulie-august, combinate cu cele fara ghipi, care se coc tarziu, in octombrie.

Alegerea terenului pentru infiintarea unei plantatii de mur se face in stransa legatura cu cerintele speciei fata de factorii de mediu si fata de sol, evitandu-se pe cat posibil terenurile expuse vanturilor dominante, in special in perioada iernii.

Ca sisteme de cultura se practica mai mult cultura sustinuta pe spalier cu trei sarme duble, similar vitei de vie, unde inaltimea spalierului trebuie sa fie de circa 2 m. 

Epoca de plantare a murelor este toamna dupa caderea frunzelor sau primavara dupa dezget inainte de pornirea in vegetatie. 

Plantarea se face in gropi de 40/40/40 cm. Distantele de plantare sunt de 2,5 – 3,0 m intre randuri si de 1,5 – 2,0 m intre plante pe rand, aceasta fiind diferita in functie de modul de executie al lucrarilor de intretinere a culturii (manual sau mecanizat) si de sistemul de conducere a ramurilor. Radacinile tufei trebuie mentinute in umezeala pana se planteaza, fie le plantati temporar in alt loc potrivit, fie le tineti infasurate intr-un manson umed.

Tufele de mure trebuie sapate atent si des, sau acoperite foarte bine cu paie pentru ca sa nu fie invadate de buruieni. Odata ce au apucat sa creasca, buruienile sunt dificil de controlat.

Este indicat ca inainte de plantare cu sase luni sa se efectueze o verificare a pH-ului solului. Daca pH-ul este prea scazut, adaugati amendamente pentru a creste nivelul pana la cel indicat pe trusa de testare.

Cerintele fata de factori de mediu.

Temperatura.

Murul are este pretentios la temperatura, atat in perioada de vegetatie cat in timpul iernii.

Cerintele fata de lumina. 

Cultura murelor nu suporta umbra,  randurile vor fi orientate de directia N-­S,iar pe terenurile in panta randurile vor fi pe curbele de nivel.

Cerintele fata de apa.

Zonele favorabile sunt unde precipitatiile anuale depasesc 750 mm.

Cerintele fata de sol.
Prefera solurile semigrele argilo-nisipoase, bogate in substante nutritive, cu pH 6, 2-6,5, cu panza de apa freatica sub 0,6-0,7 m. 

Curenti de aer: se recomanda amplasarea plantatilor in locuri adapostite sau infiintarea unor perdele de protectie de protectie. 

Lucrari aplicate culturii murelor.

Legarea, antrenarea si taierea.
Tufele de mure semi-cataratoare trebuie antrenate si legate pe spaliere. Tufele cu ramuri drepte nu au nevoie sa fie legate daca sunt taiate vara astfel incat sa nu depaseasca 91-120 cm inaltime; ramurile lungi pot fi antrenate pe spaliere cu sarma.

Spalierul se construieste din doi araci, infipti in pamant cu 6 metri distanta intre ei, intre care se intinde sarma. Pentru tufele drepte e destul un singur fir de sarma, prins la 70 cm de la nivelul solului; pentru tufele semi-cataratoare se folosesc doua sarme prinse la 91 si respectiv 150 cm de la sol.

Taierea de formare. 

Imediat dupa plantare se scurteaza tulpinile la inaltimea de15-20 cm. 
In anul urmator se efectueaza o taiere de formare, primavara, dupa ce pericolul de inghet a trecut, cand se aleg 2-3 tulpini din cele mai viguroase, care se scurteaza la 1,2-1,5 m. Pe parcursul verii toate cresterile se conduc si se paliseaza cu grija. 

Cresterile laterale se raresc la 3-4 pentru fiecare tulpina si se taie la 20-25 cm lungime. Restul cresterilor inclusiv cele ramase de la plantare, se indeparteaza de la suprafata solului. Vara cand tulpinile ajung la inaltimea de 60-70 cm, se aleg max. 6-7 lastari bine dezvoltati, amplasati distantat si se conduc pe spalier. Restul lastarilor se suprima.

Primavara anului III tulpinile alese inca din perioada de vegetatie a anului precedent, care acum au varsta de 2 ani, se taie la inaltimea corespunzatoare sistemului de conducere. 

Fertilizarea solului.

Dupa infiintarea plantatiei, prima fertilizare de baza se face la 2 ani,dupa care se repeta din 2 in 2 ani. Doza aplicata este de  3-4 kg/m² gunoi de grajd 30-40g /m², sare potasica 30g /m² superfosfat. In anii in care nu se aplica fertilizari de baza cum am mentionat mai sus, se aplica ingrasaminte azotat de amoniu in cantitate de 20g /m², distribuit in doua reprize:2/3 din cantitate se aplica primavara timpuriu si1/3 in timpul infloritului.

Irigarea plantiei de mur. 

Irigarea plantatiei de mur este necesara in zonele cu precipitatii sub 500 mm si chiar sub 600 mm annual, in cazul in care acestea sunt repartizate neuniform si nu satisfac cerintele specie.

Irigarea plantatiei tinere este importanta in vederea unei bune dezvoltari si pornirea in vegetatie. Prin irigare se urmareste mentinerea umiditatii necesare desfasurarii in conditii optime a cresterii di dezvoltarii fructelor. Se aplica 4-6 udari cu 300-400 m3 apa/ha la o udare.

Descrierea si combaterea bolilor care pot aparea in cultura murelor.

Descrierea si combaterea la rugina (Phragmidium rubi-idaei).

Ruguna este o boala produsa de ciuperca Phragmidium rubi-idaei care poate produce mari pagube  in cultura murului.

Atacul se manifesta in special pe frunze si apare la inceputul verii prin manifestarea unor pustule galbene pe fata superioara a frunzei. In urma unui atac puternic organele se pot usca complet. In timpul verii rugina se dezvolta sip e fata inferioara a limbului.

Combaterea aparitiei ruginii se poate realiza cu ajutorul fungicidelor cum ar fi:Polyram DF, Tilt 250 EC,Bumper 250 Ec etc.

Descrierea si combaterea la mucegaiul cenusiu al fructelor (Botrytis cinerea).

Mucegaiul cenusiu al fructelor este produsa de ciuperca numita Botrytis cinerea care ataca cel mai frecvent florile si fructele.

Florile se ingalbenesc si se acopera treptat cu o pasla cenusie. Fructele atacate se inched la culoare, se acopera cu aceeasi pasla cenusie sau albicioasa si incep sa putrezeasca.

In anii ploiosi atacul se poate manifesta si pe tulpini prin aparitia unor pete de culoare brun-deschisa. Atacul se confunda uneori cu Didymella applanata.

La un atac mai timpuriu  fructele se mumifica si raman lipite de receptacul.

Prevenirea aparitiei mucegaiului cenusiu se poate realize prin igiena culturala, respectarea distantelor de plantare si taierile corespunzatoare.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Rovral 500 SC, Teldor 500 SC, Signum WG etc.

In anii obisnuiti se fac 2-3 tratamente,iar in cei ploiosi 3-4 tratamente.

Descrierea si combaterea cancerului bazei lastarului (Leptosphaeria coniothyrium).

Atacul se manifesta mai ales la baza lastarilor, prin aparitia unor pete de 10-15 cm, de culoare roz - brunii, apoi negricioase, cufundate, care evolueaza in zone canceroase.

In urma necrozarii tesutului cortical apar crapaturi longitudinale. In stadiul mai avansat, ciuperca ataca in profunzime, invadand tesuturile pana la maduva. La suprafata tesutului necrozat apar fructificatiile ciupercii - picnidiile - sub forma unor puncte mici, negricioase. 

Combaterea aparitiei cancerului bazei lastarului se poate realiza prin masuri de igiena culturala (taierea si arderea lastarilor atacati), evitarea producerii leziunilor mecanice si folosirea la plantare a unui material sanatos selectat. 

Combaterea pe cale chimica se poate realiza prin tratamente cu fungicide aplicate la avertizare, cum ar fi: Topsin M 70, Captam 80 WDG, Dithane M-45 etc.

Descrierea si combaterea la patarea bruna violacee (Didymella applanata).

Boala se intalneste frecvent in plantatiile de mure unde cand nu este tratata,poate  cauza pierderi importante.

 Pe lastarii de un an, in jurul mugurilor de la baza, la inceputul verii apar pete alungite, roz-brunii sau violacee. Treptat petele se maresc, se adancesc in tesut si se brunificaiar epiderma se poate desprinde deseori.  Miceliul ciupercii se dezvolta in tesuturile corticale, rareori ajungand in liber si lemn. Partile atacate, peste iarna devin cenusiu-argintiu. Tesutul cortical crapa longitudinal si se decojeste.

Pe frunze, ciuperca determina pete brune, unghiulare, care se extind de-a lungul nervurii principale.  Plantele bolnave au putine fructe, de calitate slaba. In stadiul avansat se dezvolta slab si in final se usuca. 

Agentul patogen se numeste Didymella applanata, care ierneaza sub forma de miceliu si de peritecii. Infectiile in primavara sunt produse de ascosporii diferentiati in peritecii.

Combaterea pe cale chimica se poate realiza prin tratamente cu fungicide aplicate la avertizare, cum ar fi: Topsin M 70, Captam 80 WDG, Dithane M-45 etc.

Descrierea si combaterea daunatorilor care pot aparea in multura murelor.

Descrierea si combaterea la gandacul zmeurului (Byturus tomentosus). 

La noi in tara gandacul zmeurului este raspandit in toate plantatiile de zmeur si mure. Pagubele mari sunt produse atat de gandaci, cat si de larve. Fructele atacate sunt mici, se inchid la culoare si putrezesc repede.

Gandacul zmeurului are o generatie pe an sau una la doi ani. Ierneaza in stadiul de adult sau ca larva in stratul superficial al solului. Gandacii apar primavara in prima decada a lunii mai. Acestea se hranesc cu organele florale ale diferitelor specii lemnoase si ierboase apoi trec pe zmeur, unde se hranesc cu polenul si nectarul florilor.

Femelele depun ouale in florile de zmeur la baza staminelor. O femela depune 30 - 40 oua, cate unul in fiecare floare, dupa 8 - 10 zile, apar larvele care se dezvolta in receptacolul floral si in interiorul drupelor formand galerii sinuoase.

Larvele ajung la maturitate odata cu fructele, cand migreaza in sol. Adultii aparuti raman in diapauza hiemala pana in primavara urmatoare. O mica parte din larve se impupeaza in anul urmator (in august) avand un ciclu bivoltin.

Adultul la gandacul zmeurului este de culoare cenusiu – negricios, are corpul alungit si este acoperit cu o pubescenta.
Antenele sunt de culoare castanie, iar picioarele galbene. Larva este de culoare castaniu - deschis sau galbui, este acoperita cu perisori rari, dorsal, pe fiecare segment se gaseste cate o pata transversala de culoare bruna, in varful abdomenului prezinta 2 spinisori. Pupa este de culoare alba.

Prevenirea aparitiei gandacului zmeurului se poate realiza prin lucrarile agro-fitotehnice ce se fac in plantatiie de zmeur se diminueaza mult rezerva biologica a daunatorului. 

Combaterea chimica se realizeaza cu ajutorul insecticidelor, se pot face 2 tratamente: unul inainte de inflorirea murelor, iar al doilea dupa inflorit.

Descrierea si combaterea paduchelui verde (Aphis pomi).

Paduchele verde al marului este raspandit in toate zonele de cultura a pomilor din tara.Ataca in special marul dar se semnaleaza si pe alte rozacee.

Ierneaza sub forma de ou in crapaturile scoartei sau la baza mugurilor si dezvolta pana la 12 generatii pe an. Afidele alcatuiesc colonii pe partea inferioara a frunzelor, care se rasucesc, se ingalbenesc si se usuca. Partile afectate de intepaturi sunt acoperite de dejectiile dulci, la randul lor invadate de ciuperci ce provoaca inegriri (fumagina).In plantatiile tinere si pepiniere se inregistreaza daune mari.Atacuri intense se inregistreaza in perioada mai-iunie si corespunde cresterii intensive a lastarilor.

Femelele fundatrix se inmultesc partenogenetic si vivipar, fiecare dand nastere la cate 35-40 larve.Dupa o perioada de hranire de 10-15 zile, din larve apar femele nearipate numite fundatrigene.Aparitia acestora corespunde fenofazei de scuturare a petalelor. Fundatrigenele continua sa se inmulteasca partenogenetic vivipar pe mar pana toamna. O parte din femele sunt aripate, o parte nearipate. Cele aripate asigura raspandirea  daunatorului de la un pom la altul sau de la o parcela la alta.In zonele premontane se dezvolta 7-8 generatii, iar in stepa si silvostepa 8-12 generatii. 
La sfarsitul lunii august sau la inceputul lunii septembrie apar in coloniile de fundatrigene sexuparele, care sunt asemanatoare cu cele aripate. Acestea dau nastere la masculii si femele nearipate.Dupa imperechere, femelele depun cate un ou. Durata vietii acestor femele este de 10-12 zile.

Femele aptere au corpul piriform, de culoare verde sau verde-galbui, cu capul galben sau negru.Antenele sunt mai scurte decat corpul, corniculele sunt negre, picioarele sunt verzi cu tibiile si tarsele negre.Femelele aripate sunt verzi cu capul, mezotoracele si metatoracele, corniculele, segmental anal, tarsele, baza tibiilor si a femurelor negre sau fumurii.Articolele III, IV ale antenelor sunt galbene, iar ochii rosii. Oul este eliptic, verde la depunere, devenind apoi negru stralucitor.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza prin tratamente fitosanitare in perioada de vegetatie, mai ales in perioada de crestere intensa a lastarilor.

Amintim cateva insecticide utilizate in combaterea afidelor: Actara 25 WG in concentratie de 0,01 % (0,150 kg/ha), Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (10 ml in 50 l apa), Decis Mega 50 EW  in concentratie de 0,0150 % (0,225 l/ha), Karate Zeon in concentratie de 0,015 % (0,225 l/ha in 1500 l apa) (2 ml in 13 l apa pe 88 mp), Mospilan 20 SG in concentratie de 0,02 % (1,5 g in 7,5 l apa), Novadim Progress in concentratie de 0,075-0,1 % (100 ml in 100 l apa).

Descrierea si combaterea la acarianul rosu (paianjen) (Panonychus ulmi).

Acarienii ierneaza in stadiul de ou pe ramurile pomilor in crapaturile scoartei sau sub solzii mugurilor. Larvele apar in prima jumatate a lunii aprilie colonizand frunzele, mugurii, frunzele si florile pe care se hranesc sugand seva.

Adultii apar dupa 10-15 zile, se imperechiaza si isi depun ouale pe frunzele diferitelor specii de pomi.Dupa 10-20 de zile apar larvele noii generatii cate ataca frunzele pomilor.O generatie de acarieni se dezvolta intr-un interval de 20-35 de zile.

Femela are corpul oval si bombat dorsal. La aparitie are o culoare cafenie. Cu timpul devine bruna-rosietica. Intreg corpul este acoperit cu perisori. Cei dispusi pe partea dorsala sunt in numar de 26, insirati pe negi de culoare alba. Lungimea corpului este de 0,3-0,5 mm.

Masculul are corpul alungit si ascutit pe partea posterioara. Este mai mic decat femela.Atat femela cat si masculul au 4 perechi de picioare. Oul este cepiform, striat dorsal si prevazut cu un pedicel fin. Cel de iarna are culoarea rosie lucitoare si diametrul de 0,15 mm. Cel de vara este mai mic si de culoare galbena-bruna. Larva este rosie-portocalie, cu trei perechi de picioare si are o lungime de 0,1-0,2 mm.

Acarianul rosu este un daunator polifag care ataca toate speciile pomicole cu (exceptia capsunului).

Combaterea chimica se realizeaza prin efectuarea de tratamente chimice cu substante cum ar fi: Nissorun 10 WP in concentratie de 0,03 % (5 g in 16 l apa), Vertimec 1,8 EC in concentratie de 0,1-0,15 % (1,0-1,5 l/ha) (10 ml in 10 l apa), Omite 570 EW in concentratie de 0,1 % (10 ml in 10 l apa), Milbeknock EC in concentratie de 0,05 % (0,75 l/ha) (7,5 ml in 15 l apa).

Descrierea si combaterea la paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus).

Paduchele din San Jose este cel mai temut dusman al pomilor fructiferi, fiind considerat o calamitate pentru livezile infestate. Paduchele de San Jose este polifag, atacand peste 200 specii de arbori, arbusti si plante ierboase dar prefera speciile lemnoase. Ataca atat partile lemnoase, frunzele, cat si fructele.Paduchele se fixeaza cu ajutorul rostrului in tesut si suge continutul celular. O data cu intepatura este introdusa si saliva, care contine o substanta toxica sub actiunea careia se produc o serie de modificari biochimice, din care cauza tesuturile se necrozeaza, se rosesc, formandu-se pete caracteristice. Pomii atacati au o vegetatie redusa, frunze etiolate, fructe mici si deformate.

Femelele au scutul aproape rotund cu diametrul de 1,6-2,2 mm, fiind de culoare bruna-cenusie cu o pata galbena-portocalie la mijloc. Sub scut, corpul femelei este cordiform, galben-portocaliu, lung de 0,8-1,2 mm. Femela nu are picioare, aripi, ochi, antene, dar are rostum lung de două ori cat corpul. Pe partea dorsala a pigidiului exista trei grupe de glande tubulare lungi si subtiri care secreta matasea pentru construirea scutului.

Masculii au scutul oval-alungit, brun-cenusiu, lung de 1,2-1,5 mm. Corpul masculilor are lungimea de 08-09 mm, este alungit, de culoare galbena-portocalie. Masculii au antene paroase, formate din 10 articole, picioare si o pereche de aripi membranoase. Ei au aparatul bucal rudimentar. Exista si masculi nearipati. Larvele primare nou aparute au corpul lung de 0,2-0,26 mm, sunt ovale, galbene-portocalii. Acestea au picioare, antene, ochi si doua sete anale lungi.Larvele secundare sunt lipsite de picioare si au forma corpului asemanatoare cu femelele.In timp ce se inmulteste o generatie, se intalnesc toate stadiile de evolutie ale daunatorului.

Paduchele din San Jose are 2 generatii pe an, se inmulteste vivipar. Ierneaza sub scut ca larva de varsta I si de varsta a III-a fixate pe scoarta pomilor. La inceputul lunii aprilie, dupa ce se hranesc cateva zile, larvele naparlesc, diferentiindu-se in masculi si femele.Larvele au culoarea portocalie si se raspandesc pe ramuri, pe tulpini, pe frunze si pe fructe, fiind mobile pana la 24 ore.In timp ce se hranesc larvele secreta fibre de matase si o ceara speciala din care-si formeaza scutul protector. Aceasta, dupa 1-2 zile, are culoarea alba-galbuie, iar dupa 5-6 zile de la aparitie devine cenusie-galbuie.

In combaterea paduchele din San Jose, cele mai importante sunt tratamentele de iarna.Acestea se aplica in perioada de la caderea frunzelor si pana la inceputul umflarii mugurilor de rod.Primul tratament se aplica imediat dupa caderea frunzelor si al doilea se repeta la interval de minim 30 de zile.Cel de-al doilea se poate prelungi pana ce pomii au 1-5 % muguri florali umflati.Nu este permis tratarea in timpul umflarii mugurilor florali sau dezmuguririi, produsele ce se folosesc impotriva daunator, depreciaza sau chiar ard mugurii florali.

Prevenirea si combaterea se poate realiza prin masuri preventive si curative. Plantatiile se infiinteaza numai cu material sanatos, liber de San Jose.Se vor aplica  tratamente chimice la avertizare, 1-3 pentru fiecare generatie in perioada de vegetatie.Tratamentul trebuie efectuat inainte ca scutul larvar sa se ingroase si sa se intareasca, pentru forma hibernanta - la pornirea pomilor in vegetatie (martie-aprilie).

Substante chimice care se pot utiliza sunt:  Actara 25 WG in concentratie de 0,01 % (0,100 kg/ha), Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (10 ml in 50 l apa) generatia de vara, Mospilan 20 SG in concentratie de 0,025-0,03 % (0,250-0,300 kg/ha), Decis Mega 50 EW in cantitate de 2 ml in 16 l apa pe suprafata de 110 m2, Reldan 22 EC in concentratie de 0,15 % .

Nu exista produse conform criteriilor selectate.