Cosul meu
Gol.

Nu aveti nici un produs in cosul de cumparaturi

Cultura piersicului

Cultura piersicului
Cultura piersicului a luat amploare mare in tara noastra datorita calitatii deosebite a fructelor, compozitiei lor chimice foarte complexe si a productiilor mari care se pot obtine, fara eforturi foarte mari. ... Detalii...

                                   Cultura piersicului 

Cultura piersicului a luat amploare mare in tara noastra datorita calitatii deosebite a fructelor, compozitiei lor chimice foarte complexe si a productiilor mari care se pot obtine, fara eforturi foarte mari. Piersicul este o specie putin adaptata la conditiile noastre climatice, sufera iarna de pe urma gerului, dar poate asigura productii constante si mari 10-15 ani.

Piersicul este un arbore cu o inaltime de 3,0-5,0 m si cu coroana in forma de vas sau de piramida. Frunzele sunt simple lanceolate, lucioase, ascutite la varf. Florile sunt mari, hermaphrodite, cu 5 petale de culoare roza sau rosie.

Fructul este o drupa mare, cu forma sferica, de obicei asimetrica. Sunt soiuri cu fructe ovoidale, alungite sau turtite, cu pulba alba-galbuie sau galbena portocalie, aderenta sau semiaderenta la sambure, suculenta. Samburele este foarte tare, avand forma ovoid-rotunjita sau alungita. Infloreste in luna aprilie.

Persicul este foarte precoce, intra pe rod din anul 2-3 de la plantare, are o fertilitate mare, diferentiaza foarte bine, etc. Prin sortimentul foarte variat, se pot produce si consuma fructe proaspete o perioada lunga de timp, de la sfarsitul lunii iunie, la sfarsitul lunii octombrie, asigurand atat piata cat si fabricile de conserve.

In compozitia piersicilor intra urmatoarele substante: 10,4-16,2 % substanta uscata, 5,4-11,9 % zahar total, 0,36-0,44 % aciditate totala, 12,6-21,5 mg % acid ascorbic, 0,3-0,6 g % pectine, 0,7- 0,9 g % proteine, 0,07-0,16 g % substante tanoide, 0,03 mg % vitamina B1, 0,05 mg % vitamina B2, 0,90 mg % vitamina B6, 0,30 mg % vitamina A, 0,43 mg % vitamina E, o serie de ioni minerali: K, P, Mg, Ca, Na, Mn, Fe, Cu, Zn, etc., au o valoarea energetica de 29-64 calori la 100 g.

Piersicul formeaza un sistem radicular bogat ramificat, cu radacinile de schelet groase, orientate majoritatea relativ paralel cu suprafata solului si cateva din ele patrund pe verticala la adancimi mari. Extinderea laterala a radacinilor depaseste de 1,7-2,0 ori proiectia coroanei, iar pe verticala majoritatea sunt raspandite intre 20 si 80 cm, putine ajung la 3,0-4,0 m. Indiferent de densitatea de plantare, radacinile piersicilor vecini nu se intrepatrund. Din aceasta cauza, in plantatiile mai batrane, completarea golurilor nu da rezultate, radacinile pomilor tineri nu mai gasesc spatiu necesar pentru aprovizionarea pomului cu apa si saruri minerale. Radacinile au doua maxime de crestere, primavara si toamna, cand in sol sunt 8,0-20  grade Celsius, considerata temperatura optima. Partea aeriana a piersicului creste rapid in primii ani de viata, emite 1-3 serii de anticipati care indesesc mult coroana, ajungand la maturitate la inaltimea de 4-6 m. Exista in cultura si piersic pitic care la maturitate nu depasesc 1-2 m si care se poate cultiva la vas. Capacitatea mare de emitere a anticipatilor, se poate valorifica prin taieri in verde si scurta cu 1-2 ani perioada de formare a coroanelor. Dupa intrarea pe rod, intensitatea cresterii scade, comparativ cu alte specii avad cresteri slabe.

Intrarea pe rod a piersicului este precoce, se diferentiaza muguri floriferi inca din pepiniera si fructifica destul de bine din anul 2-3 de la plantare. Piersicul fructifica pe ramuri mixte cu lungime de 40-60 cm, ramuri care sunt purtatoare de multi muguri de rod asezati in grupuri, de obicei cate trei, din care unul vegetativ, ceea ce implica rarirea fructelor dupa caderea fiziologica din iunie. In timpul fructificarii, majoritatea ramurilor mixte se epuizeaza, astfel incat ele nu prezinta interes in coroana pentru productia anilor urmatori. 

Frecvent la pomii tineri sau in urma unor taieri severe, din mugurii dorminzi de pe ramurile de schelet, apar ramuri lacome care se pot folosi pentru refacerea unor elemente din coaroana care s-au rupt sau se suprima. Degarnisirea bazei ramurilor de schelet, este specifica piersicului chiar in plantatiile bine intretinute. Cu cat pomii nu sunt taiati corect, sunt umbriti sau afectati de ger si boli, cu atat procesul de degarnisire este mai sever. In timp, zona de fructificare se muta spre periferia coroanei scazand astfel si potentialul de productie a pomilor.

Piersicul este specia care diferentiaza muguri de rod si fructifica anual, fara sa fie afectat de alternanta de fructificare. Pe solurile fertile, piersicul leaga foarte bine, iar la caderea fiziologica cad circa 30-40 % din fructe, ramanand o cantitate prea mare fata de potentialul de hranire al pomului. Perioada repausului adanc este scurta si pornirea in vegetatie este legata de conditiile climatice, realizandu-se dupa 7-10 zile cu temperaturi peste pragul biologic (6,5 grade Celsius), in timp ce, pentru inflorire sunt necesare temperaturi medii de cel putin 10 grade Celsius. In functie de temperatura, inflorirea dureazăa10-14 zile, la temperaturi mai mici poate dura chiar mai mult. Din punct de vedere al comportarii la inflorire, soiurile de piersic sunt autofertile cu exceptia soiului J.H. Hale.

Maturarea fructelor se face esalonat pe o perioada de peste 4 luni, fiind necesare 70-80 de zile de la inflorit la maturare, pentru soiurile timpurii si 130-140 de zile pentru cele tarzii.

Exista trei tipuri de isoiuri de piersici: soiuri de piersic propriu-zise, utilizate in principal pentru consum in stare proaspata, soiuri de pavii pentru industrializare (compoturi),
soiuri de nectarine (piersici cu pielita golasa).Cele mai raspandite sunt soiurile propriu-zise de piersic, dar se constata o tendinta pentru extinderea paviilor si nectarinelor, in vederea diversificarii sortimentului.

Tipuri de plantatii de piersic.

 
Cultura piersicului se promoveaza cu precadere in ferme pomicole specializate, de tip industrial, cu suprafete de 150-200 ha. In anumite situatii se recurge si la plantarea piersicului pe suprafete mai mici (dar nu sub 50-60 ha), in ferme mixte, care include 2-3 specii pomicole (piersic si cais; piersic, cires si visin; piersic si migdal); in toate aceste cazuri, cultura piersicului trebuie sa fie preponderenta, datorita rentabilitatii ei.

Se mai practica, dar pe suprafete restranse, si cultura asociata a piersicului cu alte specii pomicole (nuc, cires, migdal), cu scopul de a utiliza mai economic terenul in primii 8-10 ani de la infiintarea plantatiei si de a recupera investitiile intr-un termen mai scurt.

Cerintele piersicului fata de factorii de mediu

Cerintele piersicului fata de caldura. Temperatura actioneaza diferit in functie de valorile ei pozitive sau negative. Piersicul este pretentios la caldura si nu pe deplin adaptat conditiilor climatice din Romania. Insa se poate afirma ca, el da rezultate bune in toate zonele de culturăaa vitei de vie. Pentru desfasurarea normala a proceselor de crestere şi fructificare, piersicul are nevoie pe perioada de vegetatie de o suma a gradelor de temperatura de 3000-3200 grade Celsius.

Rezistenta la iernare a piersicului este relativ buna, pomii care au lemnul copt si sunt bine pregatiti pentru iarna, nu inregistreaza pierderi semnificative pana la temperatura de -22.. -24 grade Celsius, cu mici diferente in functie de soi. Daca insa pe perioada iernii apar ferestre cu temperaturi peste pragul biologic si se produce decalirea, rezistenta la ger scade foarte mult, degerand la -7.. -8 grade Celsius. Mugurii in faza de boboc rezista la -3,9 grade Celsius,  florile deschise, la -2,8 grade Celsius, iar fructele legate la -1,1 grade Celsius. Actiunea nefasta a temperaturii poate fi si mai mult amplificata de umiditatea ridicata a aerului, de vant sau altitudine.

Cerintele piersicului fata de apa. Piersicul este o specie rezistenta la seceta, chiar prelungita, dar pentru productii mari si de calitate apa devine factor limitativ. Deoarece in zona de cultura a piersicului cantitatea de apa nu depaseste 500-600 mm precipitatii anual, cultura moderna a piersicului nu este posibilă fara irigare. Toleranta la lipsa apei din sol este dependenta de portaltoi, migdalul fiind cel mai rezistent si corcodusul cel mai sensibil. In lipsa apei, fructele raman mici, turtite lateral, cu pubesceta grosiera, productia fiind diminuata nu numai cantitativ dar si calitativ.  Excesul de apa este daunator atat in sol, unde provoaca asfixierea sistemului radicular chiar pe perioade scurte cat si in aer unde favorizeaza atacul bolilor criptogamice. Ceata din timpul iernii amplifica efectele negative ale gerului, iar poleiul de durata, duce la asfixierea mugurilor. 

Cerintele piersicului fata de lumina. Cerintele fata de lumina sunt foarte mari, fiind depasit din acest punct de vedere numai de smochin. 

Pentru a satisface aceste nevoi mari, piersicul trebuie condus in forme de coroane care valorifica din plin atat lumina directa cat si pe cea difuza cum ar fi: formele de vas, palmetele, ypsilon transversal, etc. Amplasarea plantatiilor se va face numai pe expozitii sudice sau sud-vestice, se va corela distanta de plantare cu vigoarea pomilor, iar taierea va fi facuta obligatoriu in fiecare an. In lipsa luminii, diferentierea mugurilor este slaba, lastarii cresc putin si nu se matureaza suficient, fiind sensibili la ger, fructele raman mici, de calitate inferioara si coroanele se degarnisesc in timp scurt.

Cerintele fata de sol.

Piersicul reuseste pe solurile mijlocii, lutoase, luto-nisipoase, sau chiar pe nisipurile consolidate, soluri care trebuie sa fie adanci, fertile si permeabile. Tolereaza un pH cuprins intre 5,7 si 7,5, iar continutul in calcar activ nu trebuie sa fie peste 7 % pentru portaltoiul franc si 15 % pentru migdal.

Infiintarea plantatilor de piersic. 

Plantatiile de piersic se amplaseaza pe soluri usoare, nisipoase, cu fertilitate mijlocie pe pante pana la 10-12 %, neterasate, sau pe pante de 12-22 %, amenajate printerasare. Pe pante va ocupa mijlocul sau treimea superioara, baza versantului prezinta pericolul de inghet. Piersicul nu se planteaza dupa el insasi sub nici o forma, deoarece radacinile lasa in sol substante toxice (amigdalina care se hidrolizeaza si formeaza acid cianhidric), dar se poate planta dupa mar sau par. Plantarea se face toamna sau primavara, in functie de cantitatea de material de plantat si de conditiile climatice.

Formele de coroana mai folosite sunt vasul si palmeta etajata sau libera, coroane care satisfac nevoile mari fata de lumina. Distantele de plantare sunt de 5-6 m intre randuri si 3-4 m intre plante pe rand, in functie de vigoarea soiurilor folosite.

Intretinerea plantatiilor de piersic

Taierea pomilor tineri in perioada de formare a coroanelor se reduce la lucrari in verde, prin care se aleg repetat lastarii necesari formarii scheletului, se degaja varfurile de crestere prin suprimarea lastarilor pe circa 20-25 cm sub lastarul de prelungire si se ciupesc ceilalti lastari la 3-4 frunze. Din anul 3-4, cand incepe fructificarea, la nivel de pom se lasa ramuri mixte, scurtate eventual la 60 cm, pentru fructificare, la o distanta de 25-30 cm una de alta, in lungul ramurilor de schelet.

La palmeta etajata, in lipsa spalierului se recomanda tutorarea axului si legarea sarpantelor de sipci, pentru a mentine unghiurile de insertie in jur de 45 grade. In plantatiile pe rod, taierea este obligatorie in fiecare an. Prin taiere, se inlatura o mare parte din cresterile anuale, pe pom ramanand intre 80 si 200 ramuri mixte in functie de vigoarea acestuia si forma de coroana (mai putine la palmeta si mai multe la vas), distantate la circa 25-30 cm. Se urmareste ca zona de fructificare, sa fie mentinuta cat mai aproape de ramurile groase ale pomului, evitand astfel degarnisirea partii bazale a sarpantelor. Pentru acest lucru, o parte din ramurile anuale situate in jumatatea bazala a coroanelor, se scurteaza in cepi de 3-4 muguri, in vederea stimularii de noi cresteri, capabile sa fructifice in anul urmator.

Ramurile mixte care raman, se scurtetaza la 50-60 cm. In anii in care o parte din mugurii de rod au inghetat, si care de obicei sunt in partea inferioara a coroanei, ramurile fara rod se scurteaza in cepi, iar in partea superioara se lasa o incarcatura mai mare de ramuri, in vederea compensarii mugurilor pierduti.

Intretinerea solului. 

Piersicul fiind pretentios fata de sol, se recomanda folosirea ogorului lucrat sau cultivat cu diferite plante agroalimentare sau ingrasaminte verzi. Lucrarea solului pe rand si intre randuri de 4-5 ori pe perioada de vegetatie, asigura distrugerea buruienilor care concureaza pomii in consumul apei si substantelor minerale si distrugerea crustei, conservand mai bine apa din sol. Pe suprafete mici, solul in lungul randului poate fi mulcit cu resturi vegetale, rumegus, scoarta macinata sau chiar folie neagra.

Ogorul erbicidat este mentinut curat de buruieni cu ajutorul erbicidelor. Acestea pot fi administrate fie numai pe randul de pomi fie pe intreaga suprafata a livezii.

Avantajele utilizarii ogorului erbicidat sunt: reduce numarul de lucrari necesare pentru distrugerea buruienilor, cu efect pozitiv asupra structurii solului si a tasarii lui in adancime, incetinsete ritmul de mineralizare a substanelor organice, permite dezvoltarea sistemului radicular in stratul superficial al solului, reduce cheltuielile la unitatea de suprafata si necesarul de forta de munca.

Acest sistem prezinta si dezavantaje, deoarece folosirea repetata si in doze mari a erbicidelor contribuie la ridicarea gradului de poluare chimică; diminueaza aerisirea si infiltratia apei in sol cu efecte nedorite asupra activitatii microoganismelor, fapt ce duce la crearea unei stari fitotoxice pentru pomi.

Amintim cateva erbicide care se pot utiliza in combaterea buruenilor: Fusilade Forte se aplica postemergent impotriva buruenilor monocotiledonate anuale si perene cu inaltimea pana la 15 cm se aplica in cantitate de  1,0 l/ha, impotriva buruenilor monocotiledonate anuale si perene cu inaltimea de 15-25 cm se utilizeaza tot postemergent in cantitate de 1,3 l/ha, Roundup se aplica postemergent in cantitate de 3,0-4,0 l/ha, Glifotim se aplica postemergent tot in cantitate de 3,0-4,0 l/ha, Glyphogan 480 SL impotriva buruenilor anuale si perene cu exceptia Cynodon dactilon si Convulvulus arvensis care pot fi combatute cu 4,5 l/ha, Galigan 240 EC se aplica impotriva buruenilor din samanta dicotiledonate anuale si perene si monocotiledonate anuale in cantitate de 5,0 l/ha in 400 l apa (plantatii pe rod), Stomp 330 EC impotriva buruenilor din samanta monocotiledonate si dicotiledonate in cantitate de 5,0 l/ha.

Fertilizarea plantatiilor de piersic.

Piersicul reactioneaza bine la fertilizare, raportul optim intre elemente N: P: K fiind de 1:0,25:1. Anual piersicul consuma la o tona de fructe circa: 10 kg azot, 2,0 kg fosfor, 8,0 kg potasiu si o serie de microelemente: Fe, Mg, B, Zn, etc. In functie de varsta plantatiei, cantitatea de ingrasaminte este diferita. Astfel, in plantatia tanara se aplica la unitatea de suprafata: 80 kg azot, 60 kg fosfor si 40 kg potasiu anual si periodic 25- 30 t de gunoi de grajd, iar in plantatia matura anual se aplica: 120-150 kg azot, 50-60 kg fosfor si 90-120 kg potasiu, alaturi de 40 t gunoi de grajd aplicat la 2-3 ani.

Amintim cateva ingrasaminte chimice care se pot aplica prin fertirigare sau fertilizare foliara la culturile pe rod in timpul perioadei de vegetatie.

Megasol 20:20:20 se aplica prin fertirigare in cantitate de10-25 kg/ha la inceputul lastaririi, Megasol 18:9:18 se aplica in cantitate de 15-25 kg/ha inainte de inflorit, Megasol 15:5:30 se aplica in cantitate de 5-10 kg/ha inainte de inflorit, Megasol 15:5:30 se aplica in cantitate de15-30 kg/ha la formarea fructului, Megasol 16:8:24 se aplica in cantitate de 15-20 kg/ha la cresterea fructelor, Megasol 18:9:18 se aplica in cantitate de 5-10 kg/ha la inceputul cresterii, Azotat de Ca in cantitate de 10-20 kg/ha tot la inceputul cresterii.

Prin fertilizare foliara odata cu tratamentele fitosanitare folosind o cantitate de 300-1500 l apa pe hectar.

Megasol 18:9:18 se aplica in concentratie de 0,6 % la inceputul lastaririi, Megasol 18:9:18 se aplica in concentratie de 0,7 %  inainte de inflorit, Megasol 16:8:24 se aplica in concentratie de 0,5-1,0 % inainte de coacere, Azotat de Ca in se aplica in concentratie de 0,5-1,0 %, Megasol 15:5:30 se aplica in concentratie de 0,5 %, Cropmax  in concentratie de1l/ha.

Combaterea bolilor si daunatorilor.

Piersicul este afectat de un important numar de boli si daunator.

Descrierea si combaterea bolilor care pot aparea in plantatiile de piersic.

Descrierea si combaterea la basicarea frunzelor de piersic (Taphrina deformans).

Boala este destul de raspandita in tara noastra, simptomele manifestandu-se la sfarsitul lunii aprilie inceputul lui mai.Este o boala foarte periculoasa a piersicului, care produce pagube mari in primaverile reci si ploioase. Atacul apare in mod deosebit pe frunze. Frunzele tinere, imediat dupa dezmugurire, prezinta basicari, gofrari ale limbului frunzei, cu adancituri pe partea dorsala, ca rezultat al hipertrofierii tesutului parenchimatic al frunzei, sub influenta parazitului. Frunzele afectate au culoare rosiatica, iar mai tarziu devin galbui si cad. In dreptul portiunilor basicate, pe partea inferioara a frunzelor apare himeniul de ace si ascosporic. Pomii se epuizeaza datorita pierderii frunzelor.

Basicarea frunzelor ataca si  florile, lastarii tineri sau fructele. Atacul asupra lastarilor se manifesta prin ingrosarea acestora, incovoierea si desfrunzirea lor. Pe fructe atacul se manifesta in luna mai, cand apar pete rosietice, usor proeminente, cu marginile neregulate, bine delimitate. Pe masura ce fructele cresc, tesuturile atacate se brunifica si crapa.

Agentul patogen se numeste Taphrina deformans care ierneaza in solzii mugurilor. Evolutia bolii depinde de evolutia concreta a factorilor meteorologici din primavara. Daca dupa dezmugurire se inregistreaza ploi frecvente, insotite de temperature scazute (2-3 grade Celsius), se poate astepta la aparitia intense a bolii.In primaverile calde si uscate boala apare cu frecventa si intensitate redusa.

Prevenirea si combaterea aparitiei basicarii frunzelor se poate realiza prin: stoparea infectiilor din primavara prin aplicarea in timpul repausului vegetativ, care se executa de obicei cu fungicide cuprice, sulfat de cupru in concentratie de 2 %. Dupa craparea mugurilor se fac stropiri si cu fungicide cum ar fi: Bravo 500 SC in concentratie de 0,15 % (20 ml in 13 l apa), Dithane M-45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Score 250 EC in concentratie de 0,02 % (0,2 l/ha).

Descrierea si combaterea moniliozei (Monilinia laxa si Monilinia fructigena).

Boala este foarte raspandita in toate livezile de piersic, producand pagube insemnate mai ales la fructe.

Ciuperca ataca florile, frunzele si lastarii tineri (Monilina laxa) si fructele ajunse la maturitate (Monilinia fructigena). Florile si frunzele atacate se ofilesc, se brunifica si se usuca, ramanand pe pom pentru multa vreme, cu aspect de oparite sau distruse de inghet.

Fructele se infecteaza usor prin leziunile provocate de grindina si de insecte, cat si prin contactul dintre cele infectate si cele sanatoase. Fructele atacate putrezesc, iar pe suprafata lor apar pernite proeminente, de culoare cenusie, care constituie fructificatiile conidiene. Fructele atacate se usuca si raman in mare parte pe ramuri, iar cele cazute se descompun daca timpul este umed sau ramand mumificate asigurand transmiterea bolii de la un an la altul.

Monilioza este produsa de doua ciuperci fitopatogene: Monilinia laxa si Monilinia fructigena. Ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta in fructele mumifiate si in ramurile atacate, precum si sub forma de conidii. Pe organele atacate, primavara se formeaza sporodochiile ciupercii, de culoare galbuie-cenusie, alcatuite din conidiofori cu conidii.  

Conidiile sunt luate de vant sau insecte si ajung pe flori pe care le infecteaza. Infectia trece prin pedunculi in ramurile tinere si in frunze pe care, pe timp umed, se formeaza sporodochiile (pernitele) acoperite cu conidii. Aceste conidii servesc drept un izvor de infectie pentru flori, ramuri si fructe. Conidiile sunt elipsoidale, unicelulare, formate in lanturi simple sau ramificate, pe conidiofori scurti. Infectia se face pe organele susceptibile la atac si prin rani cauzate de insecte, grindina. Ciuperca este un parazit al ranilor. In unii ani se constata pe sclerotii formarea apoteciilor cu asce si ascospori. Umiditatea ridicata a aerului (ceata, ploaie) si temperatura scazuta, mai ales in timpul infloritului, sunt factori de baza care favorizeaza atacurile mari de monilioza. Pe fructele mature atacul este favorizat de intepaturile insectelor sau de ranile produse de grindina, ceea ce permite patrunderea miceliului ciupercii.

Prevenirea si aparitia moniliozei se poate realize prin: taierea si arderea ramurilor uscate, adunarea fructelor mumifiate si distrugerea lor, combaterea daunatorilor. 

Combaterea pe cale chimica se realizeaza prin tratamente fitosanitare, la caderea totala a frunzelor, la dezmugurire, in faza de buton roz, cand 10-15 % din flori au inceput sa-si scuture petalele, la scuturarea totala a petalelor si 2-3 tratamente la fructe.

Fungicidele care se pot utiliza sunt: Bravo 500 SC in concentratie de 0,15 % (20 ml in 13 l apa), Chorus 75 WG in concentratie de 0,02 % (0,2 kg/ha), Folicur Solo 250 EW in concentratie de 0,075-0,1 %, Rovral 500 SC in concentratie de 0,1 % (1,0 l/ha in 1000 l apa), Score 250 EC in concentratie de 0,02 % (0,2 l/ha), Signum WG in concentratie de 0,05 %.

Descrierea si combaterea fainarii la piersic (Podosphaera pannosa).

Fainarea este raspandita in majoritatea plantatiilor de piersic din tara noastra, la care produce pagube in caz de neaplicarea tratamentelor de combatere. Ciupearca ataca frunzele tinere, lastarii tineri si fructele. Organele atacate sunt acoperite cu pete de pasla albicioasa. Frunzele sunt usor deformate, incretite, mici, se usuca si cad de timpuriu. Lastarii erbacei atacati sunt uneori complet inveliti cu o pasla miceliana albicioasa, din care cauza se indoaie la varf, cresc slab si se usuca. Fructele atacate sunt la inceput acoperite cu pete albicioase, apoi acestea se brunifica si uneori crapa. Fructele raman mici si deformate. Primele simptome ale bolii apar la piersic in luna mai, iar atacul maxim se constata in septembrie dupa sistarea tratamentelor din vara.

Fainarea piersicului este produsa de ciuperca Sphaerotheca pannosa. Ierneaza sub forma de miceliu in muguri si pe lastari sau ca periteci pe frunza. Primavara pe miceliu se formeaza conidiile care reprezinta sursa de infectie pe timpul perioadei de vegetatiei. Spre sfarsitul verii, sau in toamna, apar periteciile sferice, brune, cu apendici scurti, hialini, simpli sau uneori ramificati. In interior periteca contine o asca cu 6-8 ascopori elipsoidali, de 13-30 x 9,5-21 microni. Umiditatea relativa a aerului ridicata, caldura si dozele mari de ingrasaminte, in special cu azot, favorizeaza dezvoltarea fainarii.

Prevenirea si combaterea aparitiei fainarii se realizeaza prin: prevenirea primelor infectii de primavara, taierea si arderea lastarilor atacati, se incerca respectarea masurilor de igiena culturala.

Combaterea chimica se realizeaza prin aplicarea a 2-3 tratamente chimice in perioada de vegetatie. Amintim cateva fungicide ce se pot utiliza in combaterea fainarii: Score 250 EC in concentratie de 0,02 % (0,2 l/ha), Tilt 250 EC.

Ciuruirea frunzelor si patarea fructelor de samburoase (Stigmina carpophila)

Boala afecteaza piersicul, caisul, ciresul, visinul si magdalul. Atacul devine evident pe frunze, de obicei in lunile mai-iunie, sub forma unor pete, circulare, conturate in interiorul carora tesutul atacat se brunifica si se desprinde, dand aspect ciuruit frunzelor afectate. Pe fructe apar in urma atacului formatiuni puctiforme, cu halou rosu-violaceu. Atacul pe lastari cauzeaza uscarea si degararnisirea pomilor.

Agentul patogen se numeste Stigmina carpophila, ierneaza ca si conidii in masa de gome si crapaturile scoartei, sau ca miceliu in scoarta ramurilor. Dupa ierni blande conidiile isi pastreaza viabilitatea si vor produce infectii in primavara.

Prevenirea si combaterea se realizeaza prin respectarea marusilor de igiena culturala, se recomanda efectuarea tratamentelor de iarna, primavara vara. Piersicul avand foliajul sensibil, nu se va trata in vara cu produse cuprice.

Combaterea pe cale chimica se poate realiza cu fungicide cum ar fi: Folpan 80 WDG in concentratie de 0,2 %.

Descrierea si combaterea la fumagina piersicului (Fumago vagans)

Fumagina poate sa aparap e frunze, ramuri si fructe, pe care patogenul le innegreste, la suprafata lor dezvoltandu-si miceliul si aglomerarile de conidii.

Prevenirea si combaterea fumaginei se realizeaza prin igiena culturala si fungicidele aplicate impotriva patogenilor foliari. Exemple: Dithane-M45, Topsin M 70, Zeama bordeleza, Champ 77 WG etc.

Descrierea si combaterea daunatorilor in cultura piersicului.

Descrierea si combaterea la paduchele verde al piersicului ( Myzodes persicae).

Femelele aptere au corpul globulos, oval, verde- deschis sau verde - inchis. Antenele sunt negre. Picioarele sunt galben-deschis, mai scurte, aproximativ 1/3 din lungimea corniculelor. 
Femelele aripate au capul si toracele negre, iar abdomenul verde galbui sau roscat. Pe partea dorsala prezinta o pata mare de culoare neagra cu 1-2 dungi transversale si 4 pete laterale. Antenele sunt negre; picioarele sunt galben- deschis cu tarsele negre. Corniculele sunt brune; coada este aproape 2/3 din lungimea cornicolelor.

Femelele depun ouale toamna, la baza mugurilor sau in crapaturile scoartei ramurilor speciilor samburoase. Primavara apare fundatrixul, care da nastere la mai multe generatii de fundatrigene. Acestea se hranesc pe partea inferioara a frunzelor producand pseudocecidii. Ultima generatie de femele aripate migreaza pe diferite plante ierboase cultivate si spontane, unde se inmultesc pe cale partenogenetica vivipara. In toamna apar femelele sexupare, care migreaza pe speciile samburoase si dau nastere la formele sexuate. Dupa imperechere femelele depun oul de iarna.

Paduchele verde al piersicului este un daunator polifag producand pagube in livezi si pepiniere la speciile samburoase, dar si in gradinile de legume si sere. Paduchii formeaza colonii masive pe partea inferioara a frunzelor, care datorita sugerii sevei, se necrozeaza si se rasucesc, formand pseudocecidii. Pomii atacati sufera, iar puietii in pepiniere, se debiliteaza.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul insectidelor cum ar fi: Decis mega 50 EW in concentratie de 0,015 %, Actara 25 WG in concentratie de 0,01 %, Fastac 10 EC in concentratie de 0,004 %, Karate Zeon in concentratie de 0,015 %.

Descrierea si combaterea la molia orientala (Cydia molesta)

Molia orientala ierneaza ca larva complet dezvoltata intr-un cocon matasos si dens, in crapaturile scoartei ramurilor si pe trunchi, are 3 generatii pe an. 
In primavara, in aprilie, larva se transforma in pupa. Adultii apar la sfarsitul lunii aprilie sau inceputul lunii mai. Au un zbor crepuscular si nocturn. Ponta incepe la cateva zile dupa imperechere. Ouale sunt depuse pe partea inferioara a frunzelor din varful lastarului si uneori pe coaja acestuia. Incubatia dureaza 7- 14 zile. Larvele neonate ajung in varful lastarilor prin galerii construite in nervura principala si in petiolul frunzei. Ajunsa in lastar, larva continua atacul printr-o galerie descendenta. 
Dezvoltarea larvara dureaza 16 - 24 zile. La completa dezvoltare, larvele parasesc lastarii si se retrag in crapaturile scoartei ramurilor si a trunchiului sau in alte locuri adapostite, unde se transforma in pupe. 
Stadiul de pupa dureaza 7 - 13 zile, astfel ca intre 20 -30 iunie apar fluturii primei generatii. Ouale sunt depuse pe frunze, lastari si fructe. Larvele ataca lastarii tineri si fructele soiurilor de piersic cu coacere timpurie. Ele patrund in fructe prin zona caliciala sau pedunculara, prin locul de contact al fructelor cu o frunza sau cu un alt fruct. In fruct, larva roade o galerie catre sambure si se dezvolta in neregularitatile acestuia, sau in interiorul lui, daca peretii sunt inca moi. intr-un fruct se dezvolta 3 - 4 larve. Stadiul de larva dureaza 15 - 18 zile. In ultima decada a lunii iulie apar fluturii generatiei a II-a. Larvele acestei generatii se dezvolta pe fructele soiurilor tarzii. Ajunse la completa dezvoltare o parte din larve (10 - 30%) trec in diapauza hibernala. Majoritatea larvelor isi continua dezvoltarea si in ultima decada a lunii august, apar fluturii generatiei a III-a. Larvele apar spre sfarsitul primei decade a lui septembrie, si se gasesc pe par, gutui si uneori pe mar. Retragerea pentru diapauza hibernala, incepe cu 20 - 30 septembrie. Durata dezvoltarii unei generatii este 27 - 30 de zile, la o temperatura de 21 grade celsius.

Fluturii au anvergura aripilor de 10 - 15 mm; aripile anterioare sunt de culoare bruna - inchis. Spre mijlocul marginii posterioare se distinge o pata oblica, cu marginile mai mult sau mai putin paralele. Aripile posterioare sunt mai deschise decat cele anterioare. Oul este eliptic, de 1 mm lungime, de culoare alba, apoi de culoare galbena. Larva are 12-14 mm lungime, de culoare roz-roscata ca capul galben - brun, cu pete de culoare mai inchisa. Pe toate tergitele abdominale, cu exceptia primului, prezinta patru placi lipsite de spiculi. Pupa este de 6-6,5 mm lungime, de culoare brun - deschis, prezentand pe arcul dorsal al ultimului segment abdominal spini largi si tociti.

Combaterea moliei orizontale re realizeaza cu insecticide cum ar fi: Karate Zeon in concentratie de 0,015 %.

Nu exista produse conform criteriilor selectate.