Cosul meu
Gol.

Nu aveti nici un produs in cosul de cumparaturi

Cultura prunului

Cultura prunului
Prunul constituie una din culturile pomicole de baza, care gaseste conditii de crestere si fructificare pe tot cuprinsul tarii.A fost cultivat din cele mai vechi timpuri pentru calitatea fructelor folosite in alimentatie la nivel familial, ca materie prima pentru industrie, iar lemnul are o serie de utilizari in industria mobilei, industria chimica si in artizanat.... Detalii...

                                           Prunul 

Prunul constituie una din culturile pomicole de baza, care gaseste conditii de crestere si fructificare pe tot cuprinsul tarii.A fost cultivat din cele mai vechi timpuri pentru calitatea fructelor folosite in alimentatie la nivel familial, ca materie prima pentru industrie, iar lemnul are o serie de utilizari in industria mobilei, industria chimica si in artizanat.

Se adapteaza usor la conditii variate de mediu, avand capacitatea de a valorifica o gama larga de soluri, cu grade diferite de fertilitate, unde alte specii nu dau rezultate corespunzatoare.

Fructele se pot valorifica in cele mai diverse moduri, de la fructe de desert, la fructe uscate, compot, dulceata, marmelada, magiun, avand o compozitie chimica foarte completa 7-18 % glucide, 0,16-2,30 % acizi organici, 0,15-1,5 % substante tanoide, 0,65 % substante pectice, 0,5 % albumina, 6 % celuloza, vitaminele A, B, C, saruri minerale de Fe, Ca, P, Mg, K, Na, Mn, etc.

Pomii au cerinte relativ mici fata de conditiile ecologice, necesita o agrotehnica relativ simpla si au un potential productiv ridicat si constant.

Prunul este un copac care, in functie de soi atinge inaltimi cuprinse intre 2,5 si 7,0 m. Trunchiul este subtire, cu ramificatii dese, frunzele sunt lunguiete si ascutite spre varf. Fructele sunt carnoase, aromate, parfumate si au o culoare albastru inchis, grena, galben, iar unele soiuri au chiar fructe de culoare alba. Prunle au un singur sambure. Pulpa fructelor este dulce, uneori putin acrisoara iar fructul este invelit intr-o coaja acra.

Locul de plantare a prunilor trebuie ales dinainte, in functie de dimensiunile prunului la maturitate.In jurul prunului se lasa destul loc sa nu fie inghesuit de alte plante sau arbori.

Conditiile de care are nevoie un prun sunt in numar de trei: caldura (importanta mai ales in perioada de polinare), lumina si umezeala. Prunii infloresc mai devreme decat ceilalti pomi fructiferi, asa ca nu trebuie planatati intr-o zona in care temperaturile scad sub zero. Daca totusi zona in care locuiti este una rece, atunci evitati sa plantati soiuri care infloresc prea devreme.Prunii prefera locurile aflate in plina soare, desi nici gradinile cu putina umbra dimineata sau dupa-amiaza nu le dauneaza. In ceea ce priveste umezeala, este foarte important sa nu plantati prunii in parcele cu pamant mereu umed, dar nici preauscat.

Plantare se pregateste cu o luna inainte de plantarea propriu-zisa, pentru ca pamantul sa aiba timp sa se aseze. Se sapa o groapa de 60 cm adancime si 1,2 m diametru si puneti in ea cat mai mult material organic. Daca prunul se va planta intr-un sol care inainte a fost fertilizat pentru alte culturi, nu mai adaugati fertilizator.Un sol prea fertil va duce la dezvoltarea prea mare a pomului, in detrimentul cantitatii de fructe. Daca prunul se planteaza pe un sol mai sarac in elemente nutritive adaugati un fertilizator de lunga durata. 

Plantarea se incepe prin a sapa o groapa destul de mare, astfel incat sa incapa cu usurinta radacinile, dupa care pomul se plaseaza in groapa si se acopera cu pamant radacinile pana la nivelul pamantului din preajma.Nu se dauga fertilizator in pamant la plantare, pentru ca acesta poate arde radacinile. Dupa ce ati plantat copacul, batatoriti pamantul pentru ca acesta sa intre bine in contact cu radacinile.

Pruni trebuie legati de un arac in primii ani de la plantare.Aracul se infige inpamant la cel putin 15 cm de tulpina, iar punctele de legatura se fac din 30 in 30 cm, cu sfoara (nu sarma sau alte material care ar putea strica tulpina). 

La prunii nou plantati, trebuie sa aveti grija sa nu inghete in prima iarna, in perioadele secetoase se uda cu regularitate.Pomii maturi nu necesita prea multe ingrijiri in afara de taiere si reducerea numarului de fructe. Pentru a mentine umezeala se aseza in jurul trunchiului (dar nu lipit de acesta) un strat destul de gros de compost care va mentine umezeala si va tine la distanta buruienile. Aceasta operatiune se realizeaza primavara devreme iar toamna puteti aplica un fertilizator de lunga durata.

Prunii emit multe radacini aproape de suprafata, din ele vor creste multi copaci pitici, pe o raza de 3 m in jurul tulpinii prunului principal, acestia trebuie taiati pentru a fi tinuti sub control pentru a nu creea probleme.

Reducerea numarului de fructe.

In anii in care produc prea multe fructe este bine sa rupeti unele fructe inainte ca acestea sa apuce sa se maturizeze, pentru a asigura o recolta buna si in anul urmator.Totodata, ramurile incarcate cu prea multe fructe se pot rupe.

Numarul de fructe se reduce in doua etape: o data la sfarsitul lunii mai, cand incep sa se formeze fructele si apoi la mijlocul lunii iulie, cand prunele sunt pe jumatate dezvoltate. In primul rand, se inlatura fructele stricate sau bolnave, apoi se rup si alte prune pentru a lasa loc destul sa se dezvolte. Distanta intre fructe trebuie sa fie cam de 7 cm intre fiecare fruct.

In taierea prunilor se au in vedere doua parti importante:  in primul rand se da prunului o forma potrivita, apoi se incearca evitarea infectarii cu boala alba a frunzelor.

Pentru a evita aceasta boala, copacul se taie in perioada de vegetatie, primavara tarziu sau vara devreme, nu iarna. Evitati sa taiati copacii mai batrani in lunile mai, sau din septembrie pana in octombrie.Se incearca taierea cat mai curata, fara sa striviti lemnul.

Taierea prunilor depinde de forma pe care vreti sa o obtineti in final: piramida, tufa, standard sau standard mijlociu.

Pentru formarea cat mai rapida a coroanelor, trebuie valorificata cresterea rapida din primii ani si capacitatea de emitere a lastarilor anticipate. La prun, se obtin rezultate foarte bune daca taierile din perioada de repaus se completeaza cu 2-3 interventii in verde. Prin aceste interventii se reduce cantitatea de ramuri ce se elimina cu ocazia taierilor din perioada de repaus, ramurile de schelet si semischelet se garnisesc mai bine si mai repede cu formatiuni de rod, randamentul fotosintezei coroanei creste si ca urmare pomii intra mai repede pe rod si dau productii mai mari.

In fiecare an se fac urmatoarele interventii: 

Primavara, inainte de vegetatie in martie-aprilie, cand se face alegerea definitiva a ramurilor de schelet formate in anul precedent, proiectarea ramurilor de schelet ce urmeaza a le forma in anul respectiv si garnisirea lor cu ramuri de semischelet.

Pentru aceasta, se aleg ramurile plasate in pozitii corespunzatoare formei de coroana. Aceste ramuri se scurteaza cu 8-12 cm, mai sus de locul in care dorim sa se formeze noile ramuri de schelet. Celelalte ramuri de schelet se suprima la inel, iar cele de semischelet se scurteaza cu 1/3 sau 1/2 din lungimea lor.

In aprilie-mai, cand lastarii au 2-4 cm. In acest moment se plivesc 2-3 lastari inserati sub lastarul de prelungire al ramurilor de schelet si cei plasati pe partea superioara a acestora. Daca nu se plivesc acesti lastari cresc viguros dar fiind plasati in pozitii necorespunzatoare pentru a forma din ei noi ramuri de schelet, ei vor trebui inlaturati in anul urmator. Se pierde, astfel, o mare cantitate de biomasa, se intarzie formarea coroanei si intrarea pe rod.

In mai-iunie, cand lastarii au 15-25 cm. Se aleg lastarii necesari pentru formarea noilor ramuri de schelet proiectate, se ciupesc 2-3 lastari din imediata lor apropiere, pentru a nu-i concura. Ceilalti lastari se raresc lasand numai pe cei dispusi bilateral altern, exterior cu punctele de insertie, distantate la 15-20 cm. Procedand in acest mod, in cei 4 ani coroana este practic formata, scheletul este bine si uniform garnisit cu ramuri de semischelet si rod, pomii putand da primele fructe chiar din anul III. Anual, trebuie indepartati drajonii taindu-i cu radacina din care pornesc pentru a nu lastari din nou.

Cerintele prunului fata de factorii climatici.

Fata de temperatura prunul are cerinte sunt mijlocii, zonele favorabile fiind plasate intre 8,5-11 grade Celsius.

In perioada infloririi si legarii, temperatura medie zilnica optima este de 10-12 grade Celsius, iar temperaturile extreme diurne intre 1,0-25 grade Celsius.Temperaturile sub, sau peste aceste valori duc la caderea masiva a florilor sau a fructelor abia formate.

In timpul repausului profund, decembrie-ianuarie prunul este destul de rezistent la ger, suportand temperature minime absolute de -32 grade Celsius, care nu afecteaza mugurii floriferi.In stadiul de boboc limita de rezistenta este de -3,9-4,9 grade Celsius, in plina inflorire rezitenta este de 2,2-3,2 geade Celsius, iar in stadiul de fruct abia legat este de -1,1-2,1 grade Celsius. Temperaturi mai mari de 35-40 grade Celsius vara produc necroze pe frunze si fructe.

Cerintele fata de apa. Datorita inradacinarii superficial si a transpiratiei intense prunul are cerinte mari fata de apa. Sunt necesare 600-700 l/m2 si din care cel putin 200-250 l/min lunile mai,iunie,iulie. In zonele in care cad precipitatiile sub aceste valori, productii mari si constant se obtin numai in conditii de irigare. Pentru prun este daunator si excesul de umiditate atat din sol, cat si din atmosfera. Ploile reci din timpul infloririi, impiedicand polenizarea si fecundarea, pot adesea compromite recolta. Umiditatea relativa ridicata a aerului favorizeaza atacul unor boli criptogamice produse de :Monilia, Xanthomonas, Polystigma.

Cerintele prunului fata de lumina sunt sunt mijlocii. Ele sunt satisfacute in majoritatea zonelor din tara. Lumina devine insuficienta si in plantatiile prea dese sau in coroanele unor soiuri cu capacitate mare de lastatrile, la care portiunile umbrite se degarnisesc rapid. 

Cerintele fata de sol. Prunul poate creste bine aproape pe toate tipurile de sol, daca ceilalti factori sunt in limite normale, iar principalele insusiri fizice si chimice au valori cuprinse intre urmatoarele limite: volumul de sol negleizat sa fie mai mare de 0,3 m3/m2 (optim 0,8 m3/m2 ), continutul maxim de argila este intre 30-55 % in zonele cu suficiente precipitatii, pH- ul sa fie cuprins intre 5,4-8,3 (optim de 5,8-7,2), continutul ce calciu activ in sol sa nu fie mai mare de 10 %.

Lucrarile solului. Pana la intrarea pe rod, obligatoriu pe randul de pomi, solul trebuie mentinut ca ogor lucrat pe o banda lata de 1,5-2,0 m. Intervalele pot fi cultivate cu plante agroalimentare sau furajere cu talie joasa cum ar fi: cartofi, fasole, sfecla, mazare, sau pot fi inierbate, iar iarba cosita de 2-3 ori se foloseste ca mulci.

Combaterea buruenilor in cultura prunului se realizeaza cu ajutorul erbicidelor. Prunul fiind o planta cu ciclu lung de viata, se cere o precautie la administrarea erbicidelor, unele produse pot avea efecte negative asupra vegetatiei.

Dupa 3-4 ani de utilizare a erbicidelor totale, in rezerva de buruieni se constata o scadere foarte mare, astfel incat in urmatorii ani erbicidarea se poate realiza numai in vetre iar datorita acestui fapt scad si costurile comparativ cu anii precedenti. 

In cazul erbicidelor pe baza de Glifosat, daca solutia intra in contact cu frunzele acestea se usuca (se ard) fiind necesara eliminarea prin taiere a portiuni atinse, daca este posibil aceasta operatiune se face imediat dupa aplicarea tratamentului.

Erbicidarea postemergenta se realizeaza pe timp uscat fara vant si caldura excesiva folosind utilaje specifice. Pentru combaterea postemergenta totala se pot utiliza urmatoarele produse: Roundup in doza de 3-4 l/ha, Glifotim tot in doza de 3-4 l/ha, Glyphogan 480 SL in doza de 3-4 l/ha pentru Agropyron repens. Tratamentul se administreaza cand buruenile sunt in plina crestere si au inaltimea maxima de 15-20 cm. Daca predomina buruenile dicotiledonate se pot administra produse postermergente cum af fi: Prodate 2,4 D in doza de 1,5 l/ha.

Fertilizarea prunului.

Pentru a obtine  productii normale de fructe este necesara aplicarea unei doze de 120-150 kg azotat de amoniu, cand fructele au marimea unei alune, dar se incearca aplicarea inainte de 10-15 iunie. Utilizarea ingrasamintelor chimice contribuie substantial la cresterea calitatii si cantitatii fructelor.

Pentru a completa nevoia de elemente nutritive mult mai rapid si a satisface cerintele pomilor in anumite fenofaze, un rol important il reprezinta fertilizarea foliara dar care nu inlocuieste fertilizarea cu ingrasaminte la sol. Ingrasamintele foliare se pot administra odata cu tratamentele fitosanitare diminuand astel cheltuielile. Se aplica 4-6 tratamente in perioada de vegetatie la interval de 10-12 zile unul de altul, avand proprietatea de a intra imediat in circuitul plantei. Nu este recomandat amestecarea ingrasamintelor foliare cu substante cuprice. Primele 2-3 tratamente se aplica dupa scuturarea petalelor si se folosesc fertilizanti care contin azot.

Produse ce se pot utiliza sunt: Megasol 16:8:24 in concentratie de 0,7 % se utilizeaza la inceputul lastaririi. Megasol 15:30:15 se utilizeaza in concentratie de 0,8-1 % inainte de inflorit. Megasol 18:9:18 se utilizeaza in concentratie de 0,5-0,8 % la formarea si cresterea fructelor. Megasol 15:5:30 se utilizeaza in concentratie de 1 % se aplica inainte de coacerea fructelor. Se utilizeaza 300-1500 l apa pe hectar.

Un alt ingrasamant foliar care se poate aplica este Cropmax in cantitate de 1 l/ha, Cropmax ajuta la obtinerea de sporuri de productie, creste rezistenta la boli, la seceta, ajuta la cresterea continutului de zahar si vitamine.

Protectia fitosanitara in plantatiile tinere este mai simpla, avand de combatut numai daunatorii care ataca frunzele (paduchii de frunze, paduchii testosi si bolile specifice). Cu7-8 tratamente aplicate la avertizare, acesti daunatori pot fi combatuti si frunzisul poate fi mentinut intreg si sanatos.

Descrierea si combaterea bolilor la cultura prunului.

Prunul este atacat de numeroase boli care produc pagube indeosebi fructelor. Amintim cateva boli care pot sa apara in cultura prunului.

Descrierea si combaterea la varsatul prunelor (Plum-pox) (Annulus pruni).

Este una dintre cele mai periculoase maladii ale prunului.In afara de prun, virusul mai ataca si alti pomi fructiferi printre care caisul, piersicul, zarzarul, corcodusul.

Pe frunzele dezvoltate, petele verzi deschise-sau galbui sunt circulare sau semicircular.Simptomele se recunosc bine in mai-iunie si septembrie-octombrie.Frunzele bolnave au in general aceleasi dimensiuni cu cele sanatoase.Infectiile recente apar numai pe frunzele de pe unele ramuri, in special pe cele inferioare, in timp ce dupa 3-4 ani infectia se generalizeaza, cuprinzand toata coroana pomului.

Pe fructe apar pete circulare sau alungite, galbui-verzi, apoase, vizibile pe fructele dezvoltate, dar inca verzi.Tesuturile din dreptul petelor nu mai cresc, fructele se deformeaza, prezinta scurgeri de clei.Fructele afectate cad sau daca raman pe pom, acumuleaza hazar mai putin si acizi organic in exces. Ele au un gust neplacut datorita excesului de acizi si a unei cantitati mai mici de zahar, ceea ce le face improprii pentru consum sau industrie.

Agentul patogen este Prunus virus7 Cristoff syn., Annulus pruni Cristoff. Virusul  se transmite prin ramuri altoi recoltate din pomii bolnavi.In natura virusul este transmis prin intermediul unor insecte, prin afide si cicade si prin polen.Unele soiuri sufera puternic la infectia cu acest virus, prin stagnarea in crestere a pomilor tineri si prin reducerea simtitoare a recoltei atat cantitativ cat si calitativ.

Prevenirea si combaterea varsatului prunului se poate realiza prin: acordarea unei atentii deosebite altoilor de la plantele mama sanatoase in prealabil testate. Pepinierele trebuiesc amplasate in zone in care plum-pox-ul este absent, de asemenea trebuiesc amplasate cat mai departe de livezile de prun. Pomii afectati de boala vor fi distrusi, iar in timpul perioadelor de vegetatie se vor aplica tratamente chimice pentru combaterea insectelor.Se vor distruge buruienile si samburoasele spontane din jurul pepinierelor.In pepiniera, in fiecare an, in a doua jumatate a perioadei de vegetatie se vor controla toate plantele si se vor distruge cele cu simptome.Ideal este cultivarea de soiuri imune sau cu rezistenta mare si la atacul de plum - pox.

Descrierea si combate la hurlupii prunelor (Taphrina pruni).

In tara noastra, boala este destul de raspandităa in livezile din zonele premontane, unde se manifesta frecvent in primaverile reci si umede.

Atacul se manifesta pe fructele tinere, la putin timp dupa formarea acestora. Fructele atacate au o culoare galbena-verzuie, sunt mult mai mari decat cele sanatoase, sunt deformate  si au forma de secera. Pe suprafata hurlupilor se constata prezenta unui strat catifelat de culoare albicioasa-cenusie format din miceliu cu spori, fructele avand un gust acrisor-dulceag, mult mai placut decat cele sanatoase. Dupa 3-4 saptamani de la aparitia simptomelor, fructele se zbarcesc, se brunifica si cad in masa 

Pentru prevenirea atacului ciupercii se recomanda: taierea si arderea ramurilor atacate cu scopul de a distruge miceliul de rezistenta, strangerea si distrugerea fructelor bolnave.

Combaterea pe cale chimica se poate realiza prin tratamente cu fungicide cum ar fi: Zeama bordeleza in concentratie de 3,0 % sau Dithane M45 in concentratie de 0,20 %), la caderea frunzelor si la inceputul perioadei de vegetatie.

Descrierea si combaterea la patarea rosie a frunzelor de prun (Polystigma rubrum).

Se intalneste frecvent in plantatiile de prun unde nu se aplica tratamente chimice, incepand cu decada a III-a a lunii aprilie, indeosebi la soiurile sensibile. Patarea rosie a frunzelor de prun se manifesta incepand din luna mai, in functie de conditiile de mediu.

Pe frunzele atacate apar pete aproape circulare, la inceput galbene, apoi portocalii si in cele din urma rosii.Tesutul este mai ingrosat, casant, usor bombat spre fata inferioara  limbului.Numarul petelor oscileaza intre 1-13, frecvent 6-8.In conditiile unui atac puternic se constata o defoliere timpurie, si in final fructele cad. In dreptul petelor, pe fata inferioara a frunzelor, apar niste punctisoare, mici, brune ce reprezinta deschiderile picnidiilor.Catre sfarsitul verii, tesutul din dreptul petelor se coloreaza, incepand din centru, in brun-negricios. 

Prevenirea si combaterea aparitiei patarii rosii se poate realiza prin: ingroparea sau distrugerea frunzelor limiteaza mult sursa de infectie.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu tratamente cu fungicide cum ar fi: tratamente preflorale cu produse cuprice Zeama bordeleza in concentratie de 0,5%, Captan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (1,5 kg/ha), Folpan 80 WP in concentratie de  0,2 %,(15 g in 7,5 l apa), Dithane M45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Bravo 500 SC in concentratie de 0,15 % (20 ml in 13 l apa), Dithane Neotec 75 WG in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa).

Descrierea si combaterea moniliozei (Monilinia laxa).

Monilioza afecteaza pe langa prun, ciresul visinul, caisul si piersicul.Se manifesta pe flori, frunze, fructe si ramuri.Florile, frunzele si ramurile atacate se ofilesc, se brunifica si se usuca. In scurt timp, la suprafata acestora se vor forma pernite mici, albicioase (sporodochii), alcatuite din miceliu, conidiofori si conidia. Fructele atacate se brunifica, putrezesc si cad sau raman pe ramuri.Unele fructe se mumifiaza.Pe suprafata fructelor se formeaza sporulatia ciupercii.

Agentul patogen se numeste Monilioza este produsa de ciuperca Monilinia laxa. Ciuperca supravietuieste de la un an la altul prin conidii si prin miceliul de rezistents din ramurile atacate si din fructele mumifiate.Ciuperca patrunde in organele atacate prin rani cauzate de factori biotici si abiotici.

Prevenirea si combaterea moniliozei se poate realiza prin adunarea si distrugerea fructelor atacate, cazute pe sol sau prinse de ramuri, taierea si distrugerea ramurilor atacate, in care poate sa ierneze ciuperca.

Combaterea chimica se realizeaza prin tratamente in timpul perioadei de vegetatie cu fungicide cum ar fi: Captan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (1,5 kg/ha), Dithane M45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Bravo 500 SC in concentratie de 0,15 % (20 ml in 13 l apa), Topsin 70 WDG in concentratie de 0,07 % (0,7 kg/ha) (10 g in 14 l apa), Alcupral 50 PU in concentratie de 0,2 % (2,0 kg/ha), Folicur Solo 250 EW in concentratie de 0,075-0,1 %, Orius 25 EW in concentratie de 0,075-0,1 %, Rovral 500 SC in concentratie de 0,1 % (1,0 l/ha in 1000 l apa), Signum WG in concentratie de 0,05 % (0,5 kg/ha), Teldor 500 SC in concentratie de 0,08 % (0,8 l/ha).

Descrierea si combaterea la rugina frunzelor la prun (Tranzschelia pruni-spinosae).

Rugina frunzelor de prun raspandita in toate zonele de cultura a prunului.Atacul in vara a ciupercii este mai periculos decat cel de la sfarsitul vegetatiei.Pe partea superioara a frunzelor apar pete mici galbene iar in dreptul lor pe partea inferioara a frunzelor, se constata prezenta lagarelor cu uredospori bruni si a celor cu teleutospori negri.Atacul puternic defoiaza prematur pomii, slabindu-i rezistenta la ger, obtinerea unor recolte mici si de calitate inferioara.

Agentul patogen se numeste tranzschelia pruni-spinosae, ciuperca ierneaza sub forma de teleutospori sau ca miceliu de rezistenta in rizomii speciilor de Anemone parazitate. Pe fata superioara a frunzelor de Anemone se deschid picnidiile in care se formeaza picnospori, iar pe fata inferioara se formeaza ecidii cu ecidiospori.

Prevenirea si combaterea la rugina frunzelor se poate realiza prin: adunarea si arderea frunzelor atacate, pentru distrugerea teleutosporilor si reducerea sursei de inocul.

Combaterea pe calea chimica se realizeaza in timpul verii (lunile iulie-august), se utilizeaza aceleasi fungicide care se folosesc pentru combaterea moniliozei.Captan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (1,5 kg/ha), Dithane M45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Bravo 500 SC in concentratie de 0,15 % (20 ml in 13 l apa), Topsin 70 WDG in concentratie de 0,07 % (0,7 kg/ha) (10 g in 14 l apa).

Descrierea si combaterea la ciuruirea fruzelor (Stigmina carpophylla).

Ciuruirea frunzelor apare frecvent in livezile de cires, visin, cais, piersic, prun, unde in conditii favorabile produce pagube cu importanta economica.Si la noi in tara este destul de raspandita. Boala este produsa de ciuperca Stigmina carpophylla si ierneaza sub forma de miceliu si conidii, in lastarii atacati.

Ciuruirea frunzelor se manifesta pe frunze, pe lastarii tineri si pe fructe. Pe frunze dupa dezmugurire apar pete de dimensiuni si culori diferite, petele sunt mai mici de 0,3-3,0 mm diametru, cenusiu-brunii, inconjurate de un contur mai inchis. Cu timpul, tesutul din dreptul petelor se necrozeaza si cade, frunzele apar ciuruite, petele pot fi izolate sau pot sa conflueze, caz in care perforatiile sunt mai mari, neregulate.In conditiile unui atac intens se produce o desfrunzire timpurie a pomilor.In perioadele cu umiditate atmosferica mare, boala se extinde si pe lastari verzi, pe fructe, in special la prun.Pe lastari, primavara apar numeroase pete mici, ovale, de 0,5 - 2,5 mm lungime, rosietice sau violacei, dispuse in jurul mugurilor.Petele cresc, ajungand la 4,0 cm, tesutul se necrozeaza, devine brun-cenusiu, apoi cenusiu albicios, usor cufundat, cu marginile bine delimitate.In dreptul petelor apar numeroase punctisoare mici, negricioase, constituite din conidiofori si conidii.In cazul atacurilor intense, lastarii se usuca, incepand de la varf.Pe lastarii de 1-3 ani, scoarta din dreptul petelor crapa, provocand ulceratii prin care se scurge clei.  

Prevenirea si combaterea se poate realiza prin taierea lastarilor atacati si razuirea ulcerelor de pe sarpante se diminueaza mult sursa de infectie.Dupa razuire este indicat ca leziunile respective sa fie tratate cu fungicid sub forma de pasta. 

Combaterea chimica se realizeaza prin tratamente la avertizare atat toamna dupa caderea frunzelor, cat si in timpul perioadei de vegetatie.Fungicidele care se pot utiliza sunt: Alcupral 50 PU in concentratie de 0,2 % (2,0 kg/ha), Folpan 80 WP in concentratie de  0,2 % (15 g in 7,5 l apa).

Descrierea si combaterea daunatorilor din cultura prunului.

Descrierea si combaterea la viespea neagra a prunelor (Hoplocampa minuta).

Viespea samburilor este present mai ales in plantatiile de prun situate in zonele de deal si submontane.Ieneaza in stadiul de larva complet dezvoltat, in sol sub scoarta pomilor, intr-un cocon matasos.In luna martie larvele se transforma in pupe, adultii apar esalonat in luna aprilie-mai.Depunerea oualor are loc la inceputul infloririi pomilor esalonandu-se pana la caderea petalelor.Ouale sunt depuse in interiorul florilor, dupa ecloziune larvele migreaza pe suprafata fructelor tinere, patrund in fruct, rozand galerii pana in central fructelor, hranindu-se cu semintele crude.O larva poate atacata mai multe fructe.Larvele se dezvolta complet la sfarsitul lunii mai inceputul lunii iunie cand coboara in sol si se pregatesc pentru iernare.

Adulti au lungimea corpului de 3,0-4,0 mm, de culoare brun inchis spre negru lucios.Picioarele sunt galbene, antenele pot fi de culoare neagra sau caramizie.Femele sunt mai mari si mai late decat masculi.O viespe depune intre 80-100 de oua, care dupa 5-6 zile la temperatura de 12-14 grade Celsius eclozeaza si patrund in fruct.Ouale sunt incolore acoperite cu un strat protector brun-cenusiu avand marimea de 1-1,5 mm si au forma bombata.Larva complet dezvoltata are lungimea de 9,0 mm de culoare alba pal cu capul brun.Larvele au un miros caracteristic de plosnita.

Viespea neagra a prunelor are o singura generatie pe an, este monofag fiind specifica prunului.Fructele atacate cad de pe pom in interior fiind pline cu excremente.

Prevenirea si combaterea la viespea neagra a prunelor se poate realiza prin: efectuarea de araturi adanci de toamna si primavara, strangerea si distrugerea fructelor infestate inainte de iesirea larvelor.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul insecticidelor care se aplica la avertizare. Substante care se pot utiliza sunt: Actara 25 WG in concentratie de 0,01 % (0,100 kg/ha), Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (10 ml in 50 l apa), Decis Mega 50 EW in cantitate de 2 ml in 13,5 l apa pe o suprafata de 135 m2, Fastac 10 EC in concentratie de 0,015 % , Faster 10 CE in concentratie de 0,025 % (0,250 l/ha/1000 l apa), Karate Zeon in concentratie de 0,015 % (0,15 l/ha in 1000 l apa)(2 ml in 13 l apa).

Descrierea si combaterea la viespea semintelor de prun (Eurytoma schreineri).

Viespea semintelor produce daune insemnate care pot compromite recolta unui an, daca nu se  iau masuri corespunzatoare de combatere. Adultul  are corpul lucios de culoare brun inchis spre negru. Femela are 7,0 - 7,5 mm lungime, iar mascululare 4,0-6,0 mm lungime. Larva are lungimea de 7,0 – 9,0 mm, este apoda si eucefala, de culoare alba, alb-murdar, in forma de semiluna, capsula cefalica slab galbuie si cu mandibule brunii.

Viespea ierneaza in stadiul de larva in samburii prunelor cazute si are o generatie pe an. La jumatatea lunii aprilie, cand temperatura depaseste 10 grade Celsius, larvele se transforma in pupa. Cand temperatura depasete 15,6 grade Celsius apar adultii care rod in peretii samburilor orificii circulare de 1,0-1,4 mm in diametru si zboara in natura. Aparitia  adultii  are loc atunci cand se scutura petalele de prun. Dupa copulatie, femela penetreaza pulpa fructelor verzi cu ajutorul ovipozitorului si depune cate un ou in samburele crud al fructului. Larva rezultata dupa ecloziune se hraneste si se dezvolta in samburele fructului, in care si ramane sa ierneze pana in primavara anului urmator. De regula, fructele atacate cad din  pom. Inainte sa cada, fructele atacate au o culoare mai deschisa si nu prezinta nici o perforatie la exterior, fiind perfect vindecate. Atacul se constata atunci cand se sparg samburii, iar in interiorul acestora se gasesc larvele viespii care au consumat in intregime samanta.

Prevenirea si combaterea aparitiei la viespea semintelor de prun se poate realizeaza prin: strangerea si arderea fructelor cazute, in scopul reducerii rezervei biologice, arderea samburilor rezultati, efectuarea de araturi adanci de toamna si primavara.

Combaterea chimica se realizeaza cu ajutorul insecticidelor care se aplica la avertizare. Substante care se pot utiliza sunt: Actara 25 WG in concentratie de 0,01 % (0,100 kg/ha), Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (10 ml in 50 l apa), Decis Mega 50 EW in concentratie de 0,015 % (0,150 l/ha in 1000 l apa), Fastac 10 EC in concentratie de 0,004 %, Faster 10 CE in concentratie de 0,025 % (0,250 l/ha/1000 l apa),  Karate Zeon in concentratie de 0,015 % (0,15 l/ha in 1000 l apa) (2 ml in 13 l apa).

Descrierea si combaterea la paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus).

Paduchele din San Jose este cel mai temut dusman al pomilor fructiferi, fiind considerat o calamitate pentru livezile infestate. Paduchele de San Jose este polifag, atacand peste 200 specii de arbori, arbusti si plante ierboase dar prefera speciile lemnoase. Ataca atat partile lemnoase, frunzele, cat si fructele.Paduchele se fixeaza cu ajutorul rostrului in tesut si suge continutul celular. O data cu intepatura este introdusa si saliva, care contine o substanta toxica sub actiunea careia se produc o serie de modificari biochimice, din care cauza tesuturile se necrozeaza, se rosesc, formandu-se pete caracteristice. Pomii atacati au o vegetatie redusa, frunze etiolate, fructe mici si deformate.

Femelele au scutul aproape rotund cu diametrul de 1,6-2,2 mm, fiind de culoare bruna-cenusie cu o pata galbena-portocalie la mijloc. Sub scut, corpul femelei este cordiform, galben-portocaliu, lung de 0,8-1,2 mm. Femela nu are picioare, aripi, ochi, antene, dar are rostum lung de două ori cat corpul. Pe partea dorsala a pigidiului exista trei grupe de glande tubulare lungi si subtiri care secreta matasea pentru construirea scutului.

Masculii au scutul oval-alungit, brun-cenusiu, lung de 1,2-1,5 mm. Corpul masculilor are lungimea de 08-09 mm, este alungit, de culoare galbena-portocalie. Masculii au antene paroase, formate din 10 articole, picioare si o pereche de aripi membranoase. Ei au aparatul bucal rudimentar. Exista si masculi nearipati. Larvele primare nou aparute au corpul lung de 0,2-0,26 mm, sunt ovale, galbene-portocalii. Acestea au picioare, antene, ochi si doua sete anale lungi.Larvele secundare sunt lipsite de picioare si au forma corpului asemanatoare cu femelele.In timp ce se inmulteste o generatie, se intalnesc toate stadiile de evolutie ale daunatorului.

Paduchele din San Jose are 2 generatii pe an, se inmulteste vivipar. Ierneaza sub scut ca larva de varsta I si de varsta a III-a fixate pe scoarta pomilor. La inceputul lunii aprilie, dupa ce se hranesc cateva zile, larvele naparlesc, diferentiindu-se in masculi si femele.Larvele au culoarea portocalie si se raspandesc pe ramuri, pe tulpini, pe frunze si pe fructe, fiind mobile pana la 24 ore.In timp ce se hranesc larvele secreta fibre de matase si o ceara speciala din care-si formeaza scutul protector. Aceasta, dupa 1-2 zile, are culoarea alba-galbuie, iar dupa 5-6 zile de la aparitie devine cenusie-galbuie.

In combaterea paduchele din San Jose, cele mai importante sunt tratamentele de iarna.Acestea se aplica in perioada de la caderea frunzelor si pana la inceputul umflarii mugurilor de rod.Primul tratament se aplica imediat dupa caderea frunzelor si al doilea se repeta la interval de minim 30 de zile.Cel de-al doilea se poate prelungi pana ce pomii au 1-5 % muguri florali umflati.Nu este permis tratarea in timpul umflarii mugurilor florali sau dezmuguririi, produsele ce se folosesc impotriva daunator, depreciaza sau chiar ard mugurii florali.

Prevenirea si combaterea se poate realiza prin masuri preventive si curative. Plantatiile se infiinteaza numai cu material sanatos, liber de San Jose.Se vor aplica  tratamente chimice la avertizare, 1-3 pentru fiecare generatie in perioada de vegetatie.Tratamentul trebuie efectuat inainte ca scutul larvar sa se ingroase si sa se intareasca, pentru forma hibernanta - la pornirea pomilor in vegetatie (martie - aprilie).

Substante chimice care se pot utiliza sunt:  Actara 25 WG in concentratie de 0,01 % (0,100 kg/ha), Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (10 ml in 50 l apa) generatia de vara, Mospilan 20 SG in concentratie de 0,025-0,03 % (0,250-0,300 kg/ha), Decis Mega 50 EW in cantitate de 2 ml in 16 l apa pe suprafata de 110 m2.

Descrierea si combaterea la paduchele cenusiu (Afide) (Hyalopterus pruni).

Paduchele cenusiu ataca in prima jumatate a verii frunzele si lastarii de prun si de alte samburoase. In urma atacului frunzele se rasucesc sub greutatea indivizilor si capata culoarea alb cenusie. paduchele cenusiu are 3-5 generatii pe an din care ultima generatie este aripata.

Afidele nearipate au 2-2,4 mm, au corpul alungit de culoare verde-deschis cu dungi verde mai inchis si acoperit cu o pudra ceroasa cenusie. Au antene mai scurte decat lungimea corpului, formate din 6 articole.Corniculele sunt de culoare inchisa, fara peri si fara proeminenta la partea apicala, mai scurte decat coada.Coada alungita, inchisa la culoare, reprezinta lateral 2 perechi de peri.Aripatele au corpul si lobii toracici de culoare brun-inchis, iar abdomeniul verde cu benzi de ceara pe fiecare segment. Masoara 2-2,1 mm. Aripa posterioara prezinta doua nervuri oblice.Corniculele si coada la fel ca la formele nearipate.

Afidele ierneaza in stadiul de ou amplasat pe ramuri. Primavara, din ouale de iarna apar larvele care se hranesc pe frunze si lastari, prin inteparea si sugerea sevei. Principala paguba este cauzata de fumagina care se dezvolta pe roua de miere secretata de afide.Organele verzi ale pomilor acoperite de fumagina au un aspect neplacut, iar functiile vitale sunt impiedicate. In pepiniere, atacul afidului este si mai periculos pentru lastarii in crestere ai puietilor.

Prevenirea si combaterea aparitiei paduchelui cenusiu se poate realiza prin: taierea si arderea lastarilor infestati si distrugerea buruenilor.

Combaterea chimica se realizeaza cu ajutorul insecticidelor cum ar fi:  Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (10 ml in 50 l apa), Mospilan 20 SG in concentratie de 0,02 % (1,5 g in 7,5 l apa), Novadim Progres in concentratie de 0,075-0,1 % (100 ml in 100 l apa).

Descrierea si combaterea la viermele prunelor (Cydia funebrana).

Viermele prunelor este cel mai periculos daunator al livezilor de prun, putand distruge 15-70 % din recolta in anii favorabili inmultirii, in livezile neingrijite.Ataca mai ales prunul dar si ciresul, piersicul si caisul. Fructele atacate se recunosc dupa picaturile cleioase ce se scurg prin orificiul de patrundere a larvelor, fructele atacate cad si putrezesc.

Viermele prunelor ierneaza in stadiul de larva sub frunzele cazute pe sol, sub scoarta exfoliate a pimilor.

Larva este de culoare roz-carnie, avand lungimea corpului de 10-12 mm. Larva are capsula cefalica si placile de pe torace de culoare neagra.La ultimul segment anal exista un rand de spini in forma de pieptene. In timpul diapauzei, larva este invelita intr-un cocon matasos.Crisalida se formeaza in interiorul coconului matasos, care este impregnat cu o ceara care-i da impermeabilitatea, Crisalida are exuvia de culoare cafeniu-inchis.

Viermele prunelor ierneaza ca larva, are 2-3 generatii pe an dar mai frecvent doua. Larvele hibernante sunt provenite partial din prima si a doua generatie, precum si din a treia generatie (cele care au ajuns la maturitate).In aprilie larvele se transforma in crisalida, iar dupa 15-32 de zile apar adultii, fluturasii primei generatii.Fluturii primei generatii apar intre 6 mai si 4 iunie.Adultii se hranesc 2-13 zile, apoi se imperecheaza si incepe ponta. Femelele depun ouale in 7-20 % din cazuri pe fructele tinere peste 70 % pe frunze, in general pe partea superioara si 8-15 % din cazuri pe ramuri. 

Adultul are culoare bruna-cenusie, aripile anterioare sunt brune-inchise cu pete mai deschise, dispuse median la varf prezinta cater, o pata ovala, bruna-cenusie sau plumburie lucitoare in interiorul careia se gasesc alte pete mai mici, negre.Aripile posterioare sunt cenusii cu franjuri.In varful aripilor se distinge cate o pata pata plumburie pe care se gasesc 4 linii brune-negricioase dispuse longitudinal.

Prevenirea si combaterea la viermele prunului se poate realiza prin: masuri de igiena culturala pentru diminuarea rezervei biologice, folosirea capcanelor feromonale.

Combaterea chimica se realizeaza prin tratamente la avertizare: 1-2 tratamente in mai-iunie pentru generatia I si 2-3 tratamente in iulie-august pentru generatia a II-a.Substante care se pot utilize in tratament sunt:  Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (10 ml in 50 l apa), Coragen in concentratie de 0,01 % (0,100 l/ha), Decis Mega 50 EW in concentratie de 0,015 % (0,150 l/ha in 1000 l apa), Fastac 10 EC in concentratie de 0,015 % (0,150 l/ha in 1000 l apa), Faster 10 CE in concentratie de 0,025 % (0,250 l/ha/1000 l apa),  Karate Zeon in concentratie de 0,015 % (0,15 l/ha in 1000 l apa) (2 ml in 13 l apa), Reldan 40 EC in concentratie de 0,1 %.

Descrierea si combaterea la acarianul rosu (Panonychus ulmi).

Acarienii produc pagube insemnate la pomii fructiferi, mai ales cand nu se aplica tratamente fitosanitare.Ierneaza in stadiul de ou pe ramurile pomilor in crapaturile scoartei sau sub solzii mugurilor. Larvele apar in prima jumatate a lunii aprilie colonizand frunzele, mugurii, frunzele si florile pe care se hranesc sugand seva.

Adultii apar dupa 10-15 zile, se imperechiaza si isi depun ouale pe frunzele diferitelor specii de pomi.Dupa 10-20 de zile apar larvele noii generatii cate ataca frunzele pomilor.O generatie de acarieni se dezvolta intr-un interval de 20-35 de zile.

Femela are corpul oval si bombat dorsal. La aparitie are o culoare cafenie. Cu timpul devine bruna-rosietica. Intreg corpul este acoperit cu perisori. Cei dispusi pe partea dorsala sunt in numar de 26, insirati pe negi de culoare alba. Lungimea corpului este de 0,3-0,5 mm.

Masculul are corpul alungit si ascutit pe partea posterioara. Este mai mic decat femela.Atat femela cat si masculul au 4 perechi de picioare. Oul este cepiform, striat dorsal si prevazut cu un pedicel fin. Cel de iarna are culoarea rosie lucitoare si diametrul de 0,15 mm. Cel de vara este mai mic si de culoare galbena-bruna. Larva este rosie-portocalie, cu trei perechi de picioare si are o lungime de 0,1-0,2 mm.

Acarianul rosu este un daunator polifag care ataca toate speciile pomicole cu (exceptia capsunului).

Combaterea chimica se realizeaza prin efectuarea de tratamente chimice cu substante cum ar fi: Nissorun 10 WP in concentratie de 0,03 % (5 g in 16 l apa), Vertimec 1,8 EC in concentratie de 0,1-0,15 % (1,0-1,5 l/ha) (10 ml in 10 l apa), Omite 570 EW in concentratie de 0,1 % (10 ml in 10 l apa), Milbeknock EC in concentratie de 0,05 % (0,75 l/ha) (7,5 ml in 15 l apa).

Nu exista produse conform criteriilor selectate.