Cosul meu
Gol.

Nu aveti nici un produs in cosul de cumparaturi

Cultura visinului

Cultura visinului
Visinele sunt foarte apreciate pentru consumul in stare proaspata sau pentru diversitatea preparatelor culinare sau de patiserie. Visinele au un efect benefic asupra organismului uman, prin reglarea echilibrului acido-bazic, imbunatatirea compozitiei sangelui, in bolile renale, hepatice, cardiovasculare, etc. Fructele contin vitaminele A,B1, C.Substante minerale (Fe,Ca, Mg, K,P), glucide care au rol depurative.... Detalii...

                              Cultura visinului 

Visinul este originar din Asia Centrala, este specie tetraploida, fiind probabil un hibrid natural intre Cerasus avium si Cerasus fruticosa. Nu creste spontan, dar semispontan este intalnit in jurul Marii Caspice, Caucaz, India, Iran, Asia Mica si Peninsula Balcanica. Dintre speciile prunoidee, este specia care urca cel mai mult spre nord, pana la 60°.

In Romania se cultiva circa 6000 de hectare, din care jumatate in sistem intensiv. Pe suprafete mici sau pe langa casa, visinul este intalnit pe tot teritoriul tarii. 

Visinele sunt foarte apreciate pentru consumul in stare proaspata sau pentru diversitatea preparatelor culinare sau de patiserie. Visinele au un efect benefic asupra organismului uman, prin reglarea echilibrului acido-bazic, imbunatatirea compozitiei sangelui, in bolile renale, hepatice, cardiovasculare, etc. Fructele contin vitaminele A,B1, C.Substante minerale (Fe,Ca, Mg, K,P), glucide care au rol depurative.

Particularitatile de crestere a visinului.

Sistemul radicular este superficial, majoritatea radacinilor se afla raspandite in sol in stratul cuprins intre 15- 40 cm, cu mici diferente intre soiuri, iar extinderea laterala, depaseste de 1,5-2 ori proiectia coroanei. Din numarul total al radacinilor, sub 10 % cresc vertical si pot ajunge la adancimi de 2-2,5 m. Daca este altoit pe mahaleb, sistemul radicular este mai profund si mai ramificat.

Partea aeriana a visinului este de talie mica sau mijlocie comparativ cu a ciresului si se poate prezenta sub forma de arbustoid (la visinii propriu-zisi) sau pom (la visinii hibrizi obtinuti pe cale naturala sau artificiala, intre cires si visin).

Ritmul de crestere este mai mic decat la cires, iar capacitatea de ramificare depinde de soi. In pepiniera si in primii ani de livada, formeaza multi lastari anticipati ceea ce necesita lucrari in verde pentru valorificarea eficienta a cresterilor si evitarea indesirii coroanei. 

Particularitati de fructificare la visin

La visin se intalnesc soiuri care fructifica aproape exclusiv pe ramuri plate: Crisana, Nana, Vrancean, Schattenmorelle etc., soiuri care fructifica preponderent pe buchete: Engleza timpurie, Timpurii de Cluj, Mocanesti si soiuri care fructifica pe ambele tipuri de ramuri: Oblacinska, Ilva, Mari timpurii, Meteor etc.

Visinul infloreste simultan sau dupa cires, comportarea la polenizare fiind foarte diferita. Inflorirea se esaloneaza pe 7-10 zile in functie de temperatura, iar receptivitatea stigmatului pentru polen este buna in primele doua zile de la deschiderea florilor.

 

Forme de coroana la visin. 

Visinul avand o viguroare mai redusa,se conduce mai bine decat ciresul in gard fructifer (palmeta etajata cu brate oblice, coroana liber aplatizata ,drapel), fara spalier. Soiurile pitice de visin se conduc ca tufa, iar cele de vigoare mijlocie si mare ca palmeta etajata cu brate oblice.

Se mai folosesc palmeta Ypsilon cu brate orientate spre interval, fusul subtire la soiurile cu unghiul de insertie mare si cordonul vertical,inaltimea pomilor limitandu-se la 1,5-2,0 m. Conducerea visinilor tineri se poate face cu: Semitrunchi (60-80 cm) la coroana fus subtire; cu trunchiul scurt (30-40 cm) in cazul palmetei etajate oblice sau fara trunchi (tufa).

Taierile la visin. 

La visin ramurile de rod imbatranesc foarte repede iar capacitatea de restabilire a vegetatiei pe lemn batran este redusa la maximum,datorita lipsei mugurilor adventivi. Pe masura ce pomii inainteaza in varsta ,formatiunile de rod se deplaseaza tot mai mult spre periferia coroanei.

Pentru a preveni sau reduce in intensitate pletozitatea visinului,trebuie sa se intervina cu taieri amanuntite de fructificare,in fiecare an de la primele recolte. In acest fel se vor suprima anual ramurile plete debile si cele care nu au intre ele spatii de minimum 12-15 cm, cu scopul  ca cele ramase sa realizeze o crestere mai viguroasa si sa nu diferentieze toti mugurii lor laterali. De recomandat este ca in fiecare an sa se intinereasca  1/4-1/3 din totalul ramurilor plete ramificate natural sau artificial.

O atentie deosebita se acorda ramurilor de semischelet. Acestea se reintineresc esalonat in cadrul fiecarui pom, pe o perioada de 4-5 ani, in functie de starea lor de vegetatie. Ramurile anuale lungi,situate de obicei la periferia coroanei, nu se scurteaza decat daca depasesc lungimea de 60 cm, intrucat ele se garnisesc in mod natural cu buchete de mai si ramuri plete.

Taierea in verde.

Taierea in verde se aplica dupa recoltarea fructelor, astfel ca lastarii periferici aparuti sa depaseasca lungimea de 40-45 cm.

Cerintele visinului fata de factorii de mediu

Visinul nu este pretentios fata de caldura, el reuseste in toate zonele pomicole, din zona litoralului pana in zona premontana. Pragul biologic este de 8grade celsius, iar pentru dezmugurit este necesara o suma de 110-215 grade celsius temperatura activa.

Visinul are o perioada de vegetatie lunga, depaseste 210 zile, perioada in care suma gradelor de temperatura trebuie sa depaseasca 3600 grade celsius. Este o specie rezistenta la iernare, rezista in timpul repausului fara probleme la geruri de -30 grade celsius.

Mugurii in faza de umflare, rezista la -12 grade celsius, bobocii floriferi la -5 grade celsius, iar florile si fructele abia legate la -2,2 grade celsius. Rezistenta la temperaturi scazute este diferita de la un soi la altul si corelata cu agrotehnica aplicata in livada.

Cerintele fata de apa a  visinul sunt moderate,da rezultate bune atat in zonele de deal, cu precipitatii mai multe (700 mm), cat si in zona de stepa cu precipitatii mai putine (500 mm), in special soiurile care provin din visinul de stepa. Mahalebul ca portaltoi asigura o rezistenta mai buna la seceta comparativ cu visinul comun. Este o specie foarte sensibila la excesul apei in sol, care daca este de durata, provoaca asfixierea radacinilor si moartea pomilor. 

Cerintele fata de lumina sunt mai reduse decat la cires, putandu-se cultiva cu succes pe expozitiile nord-estice si nord-vestice, in special in zonele mai secetoase. Lipsa luminii duce la formarea unor ramuri anuale lungi si subtiri, cu o viata scurta si un potential productiv redus.

Avand un sistem radicular superficial, visinul valorifica bine solurile subtiri, slab erodate si usor alcaline. Pentru plantatii comerciale de mare productie, are nevoie de soluri fertile si bine drenate. Nu suporta solurile grele, compacte sau saraturate. In conditii de irigare poate valorifica si nisipurile stabilizate.

Infiintarea plantatiei de visin. 

Terenul se pregateste la fel ca pentru celelalte specii, necesitand desfundare si fertilizare de baza. Plantarea se face toamna, deoarece da rezultate mai bune sau primavara devreme. Pe terenul in panta visinul se amplaseaza pe treimea mijlocie si superioara a versantului.

Distanta dintre randuri este corelata cu vigoarea soiurilor folosite, la cele de vigoare mare 5-6 m intre randuri si 3-4 m intre plante pe rand, iar la cele de vigoare mica, 4 m intre randuri si 2-2,5 m intre pomi pe rand. La infiintarea livezilor se amplaseaza cel putin 3-4 soiuri in parcela pentru polenizare incrucisata, evitandu-se formarea perechilor intersterile.

Dintre formele de coroana, cele mai folosite sunt: piramida intrerupta, vasul aplatizat, tufa vas si mai putin formele mai pretentioase ca: palmeta etajata, ypsilon transversal, cordonul vertical si eventual fusul subtire.

Fertilizarea plantatiei.

In livezile tinere se face cu gunoi de grajd 20-30 t/ha la 2-3 ani si cu ingrasaminte chimice: 40-50 kg azot aplicat anual si  60-80 kg fosfor si potasiu aplicate la 2-3 ani odata cu aratura de toamna.

In livezile pe rod, cantitatea de ingrasaminte chimice recomandata este de 100-120 kg azot aplicat anual si la 2-3 ani cate 50-70 kg fosfor si 50-70 kg potasiu. Pentru valorificarea mai buna a ingrasamintelor, in livezile tinere, pana la formarea normala a coroanelor, acestea se aplica localizat sub coroana, iar in cele mature pe toata suprafata. 

Visinul raspunde bine la fertilizarea extraradiculara, atat cu produse specifice cat si cu ingrasaminte solide dizolvate in apa.Pe terenurile cu reactie acida, se aplica amendamente pe baza de calciu, cel putin 2-4 t/ha, la interval de 2-3 ani.

Irigarea. 

Irigarea este necesara in zonele deficitare in apa, pentru a asigura productii mari de fructe si o buna crestere a pomilor. In livezile tinere, apa este indispensabila pana la formarea unui sistem radicular capabil sa aprovizioneze pomii din profunzime.

In livezile pe rod irigarea este dependenta de cantitatea de precipitatii din zona de cultura. Momentele critice pentru apa sunt: la inflorire, in faza de crestere intensa a fructelor si la diferentierea mugurilor de rod. Daca este cazul se face o udare de aprovizionare toamna dupa caderea frunzelor.

Recoltarea fructelor.

Fructele de visin se matureaza relativ esalonat in cadrul pomului si necesita recoltarea in 2-3 treceri pentru consumul in stare proaspata. Recoltarea fructelor de masa se realizeaza manual, impreuna cu pedunculul.

Pentru industrializare, fructele se recolteaza la o trecere, mecanizat, prin scuturare pe prelate. Fructele scuturate sunt foarte perisabile si trebuie transportate la fabrica in cateva ore. 

 

Descrierea si combaterea bolilor care pot aparea in cultuta de visine.

Descrierea si combaterea moniliozei (Monilinia laxa).

Monilioza afecteaza pe langa visin, prunul, ciresul, caisul si piersicul.Se manifesta pe flori, frunze, fructe si ramuri.Florile, frunzele si ramurile atacate se ofilesc, se brunifica si se usuca. In scurt timp, la suprafata acestora se vor forma pernite mici, albicioase (sporodochii), alcatuite din miceliu, conidiofori si conidia. Fructele atacate se brunifica, putrezesc si cad sau raman pe ramuri.Unele fructe se mumifiaza.Pe suprafata fructelor se formeaza sporulatia ciupercii.

Agentul patogen se numeste Monilioza este produsa de ciuperca Monilinia laxa. Ciuperca supravietuieste de la un an la altul prin conidii si prin miceliul de rezistents din ramurile atacate si din fructele mumifiate.Ciuperca patrunde in organele atacate prin rani cauzate de factori biotici si abiotici.

Prevenirea si combaterea moniliozei se poate realiza prin adunarea si distrugerea fructelor atacate, cazute pe sol sau prinse de ramuri, taierea si distrugerea ramurilor atacate, in care poate sa ierneze ciuperca.

Combaterea chimica se realizeaza prin tratamente in timpul perioadei de vegetatie cu fungicide cum ar fi: Captan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (1,5 kg/ha), Dithane M45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Bravo 500 SC in concentratie de 0,15 % (20 ml in 13 l apa), Dithane Neotec 75 WG in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Topsin 70 WDG in concentratie de 0,07 % (0,7 kg/ha) (10 g in 14 l apa), Alcupral 50 PU in concentratie de 0,2 % (2,0 kg/ha), Folicur Solo 250 EW in concentratie de 0,075-0,1 %, Orius 25 EW in concentratie de 0,075-0,1 %, Rovral 500 SC in concentratie de 0,1 % (1,0 l/ha in 1000 l apa), Signum WG in concentratie de 0,05 % (0,5 kg/ha), Teldor 500 SC in concentratie de 0,08 % (0,8 l/ha).

Descrierea si combaterea ancracnozei frunzelor de visin(Coccomyces hiemalis)(Blumeriella japii).

Antracnoza frunzelor de visin este pagubitoare in pepiniere si plantatii tinere. Simptomele apar pe Frunze la sfarsitul lunii mai, sub forma de pete mici, circulare, de culoare rosie-purpurie. Tesuturile dintre petele rosii ingalbenesc si cad. Pe partea inferioara a petelor apare mucegaiul albicios format de lagarele de conidia (acervulii) ciupercii. Anii ploiosi sunt favorabili extinderii infectiilor.

Agentul patogen se numeste Coccomyces hiemalis si ierneaza pe frunze sau scoarta sub forma unui miceliu sclerotial.

Prevenirea si combaterea se poate realiza cu zeama sulfocalcica aplicata iarna cu concentratia de 20 %, iar in timpul vegetatiei tratamente cu topsin in concentratie de 0,1 % , Score 250 EC in concentratie de 0,02 %.

Descrierea si combaterea la patarea rosie a frunzelor (Polystigma rubrum).

Se intalneste frecvent in plantatiile de visin unde nu se aplica tratamente chimice, incepand cu decada a III-a a lunii aprilie, indeosebi la soiurile sensibile. Patarea rosie a frunzelor  se manifesta incepand din luna mai, in functie de conditiile de mediu.

Pe frunzele atacate apar pete aproape circulare, la inceput galbene, apoi portocalii si in cele din urma rosii.Tesutul este mai ingrosat, casant, usor bombat spre fata inferioara  limbului.Numarul petelor oscileaza intre 1-13, frecvent 6-8.In conditiile unui atac puternic se constata o defoliere timpurie, si in final fructele cad. In dreptul petelor, pe fata inferioara a frunzelor, apar niste punctisoare, mici, brune ce reprezinta deschiderile picnidiilor.Catre sfarsitul verii, tesutul din dreptul petelor se coloreaza, incepand din centru, in brun-negricios. 

Prevenirea si combaterea aparitiei patarii rosii se poate realiza prin: ingroparea sau distrugerea frunzelor limiteaza mult sursa de infectie.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu tratamente cu fungicide cum ar fi: tratamente preflorale cu produse cuprice Zeama bordeleza in concentratie de 0,5%, Captan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (1,5 kg/ha), Folpan 80 WP in concentratie de  0,2 %,(15 g in 7,5 l apa), Dithane M45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Bravo 500 SC in concentratie de 0,15 % (20 ml in 13 l apa), Dithane Neotec 75 WG in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa).

Descrierea si combaterea la ciuruirea fruzelor (Stigmina carpophylla).

Ciuruirea frunzelor apare frecvent in livezile de visin, cais, cires,piersic, prun, unde in conditii favorabile produce pagube cu importanta economica.Si la noi in tara este destul de raspandita. Boala este produsa de ciuperca Stigmina carpophylla si ierneaza sub forma de miceliu si conidii, in lastarii atacati.

Ciuruirea frunzelor se manifesta pe frunze, pe lastarii tineri si pe fructe. Pe frunze dupa dezmugurire apar pete de dimensiuni si culori diferite, petele sunt mai mici de 0,3-3,0 mm diametru, cenusiu-brunii, inconjurate de un contur mai inchis. Cu timpul, tesutul din dreptul petelor se necrozeaza si cade, frunzele apar ciuruite, petele pot fi izolate sau pot sa conflueze, caz in care perforatiile sunt mai mari, neregulate.In conditiile unui atac intens se produce o desfrunzire timpurie a pomilor.In perioadele cu umiditate atmosferica mare, boala se extinde si pe lastari verzi, pe fructe, in special la prun.Pe lastari, primavara apar numeroase pete mici, ovale, de 0,5 - 2,5 mm lungime, rosietice sau violacei, dispuse in jurul mugurilor.Petele cresc, ajungand la 4,0 cm, tesutul se necrozeaza, devine brun-cenusiu, apoi cenusiu albicios, usor cufundat, cu marginile bine delimitate.In dreptul petelor apar numeroase punctisoare mici, negricioase, constituite din conidiofori si conidii.In cazul atacurilor intense, lastarii se usuca, incepand de la varf.Pe lastarii de 1-3 ani, scoarta din dreptul petelor crapa, provocand ulceratii prin care se scurge clei.  

Prevenirea si combaterea se poate realiza prin taierea lastarilor atacati si razuirea ulcerelor de pe sarpante se diminueaza mult sursa de infectie.Dupa razuire este indicat ca leziunile respective sa fie tratate cu fungicid sub forma de pasta. 

Combaterea chimica se realizeaza prin tratamente la avertizare atat toamna dupa caderea frunzelor, cat si in timpul perioadei de vegetatie.Fungicidele care se pot utiliza sunt: Alcupral 50 PU in concentratie de 0,2 % (2,0 kg/ha), Folpan 80 WP in concentratie de  0,2 % (15 g in 7,5 l apa).

Descrierea si combaterea la musca (viermele) cireselor (Rhagoletis cerasi).

Viermele cireselor dezvolta o singura generatie pe an, ierneaza ca pupa in stratul superficial al solului din jurul pomilor.

Adultii apar de obicei la inceputul lunii mai, iar dupa circa doua saptamani femelele incep depunerea oualor sub epiderma sau in pulpa, cate unul intr-un fruct. Larvele se hranesc cu pulpa fructelor, ducand la deprecierea acestora. Soiurile timpurii si cele cu coacere medie scapa de atac,deoarece acesta survine prea tarziu, cand fructele sunt deja recoltate.

Combaterea viermelelor cireselor se realizeaza cu ajutorul insecticidelor cum ar fi: Decis Mega 50 EW, Calypso 480 SC.

Descrierea la paduchii de frunze (Aphidoidea).

Paduchii de frunze reprezinta o grupa de insecte ce cuprinde numeroase specii, este incadrata in grupa paduchilor de plante (Sternorrhyncha) ai se imparte in numeroase familii de paduchi de frunze.

Paduchii de frunze au intre1-7 mm lungime, culoarea corpului poate fi verde, maronie, galbuie, rosie sau neagra.Pe cap sunt inserate maxilele aparatului bucal pentru supt si intepat, trompa de supt consta intr-un sir de tepi, folositi la intepat, care se constituie de la mandibulele modificate si din prima maxilla, antenele sunt relativ lungi si se impart in maxim 6 segmente. Toate speciile au atat exemplare inaripate cat si exemplare neinaripate, aripile sunt fragile si au putine nervuri, stadiile larvare sunt foarte asemanatoare celui de adult, cu diferenta ca sunt mai mici.

In conditii favorabile paduchii de frunze se inmultesc asexuat prin partenogeneza. Femela poate produce pana la 5 clone ale sale pe zi. Prin aceasta modalitate se pot inmulti rapid, formand o populatie numeroasa. In condiţii nefavorabile (resurse de hrana insuficiente) apar masculi si femele inaripate, care se imperecheaza si se inmultesc pe cale sexuata.

 Insectele inaripate pot de asemenea sa migreze in habitate noi. Inmultirea prin reproducere asexuata si sexuata face din paduchii de frunze niste insecte foarte eficiente. Evolutia paduchilor dureaza 1-2 saptamani. Insectele adulte traiesc doar cateva saptamani. Unele specii de paduchi ai frunzelor stau in apropierea furnicilor care ii protejeaza de pradatorii naturali. Unele specii de furnici chiar transporta paduchii la sursele de hrana necesara paduchilor. Motivul acestui comportament al furnicilor consta in faptul ca bucatile de excremente, pe care le lasa paduchii, sunt bogate in carbohidrati. Excrementele paduchilor servesc drept hrana pentru furnici.

Combaterea chimica se face cu insecticide cum ar fi: Faster 10 EC, Actara 25 WG, Mospilan 20 SG, Karate Zeon etc.

Descrierea si combaterea la omida paroasa a dudului (Hyphantria cunea).

Omida paroasa a dudului ierneaza in stadiul de pupa,atat in crapaturile scoartei cat si sub resturile vegetale. Fluturii apar in luna aprilie. Femelele depun ponta pe partea inferioara a frunzelor. Ecloziunea oualor si formarea larvelor are loc in a doua jumatate a lunii mai. Larvele sunt deosebit de pagubitoare, rozand limbul frunzelor complet. In cazul atacurilor intense aceste larve pot defolia intreg copacul.

Omida paroasa ataca pe langa cires marul, parul, dudul si alte specii cum sunt visinul, prunul, nucul si vita de vie.

Prevenirea aparitiei omizilor se poate realiza prin realizarea unei igiene cultural corecte, adunarea si distrugerea cuiburilor de omizi din culturile slab infestate si accesibile.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul insecticidelor cum ar fi: Calypso 480 SC, Fury 10 EC, Fastac 10 EC, Karate Zeon etc.

Descrierea si combaterea la paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus).

Paduchele din San Jose este cel mai temut dusman al pomilor fructiferi, fiind considerat o calamitate pentru livezile infestate. Paduchele de San Jose este polifag, atacand peste 200 specii de arbori, arbusti si plante ierboase dar prefera speciile lemnoase. Ataca atat partile lemnoase, frunzele, cat si fructele.Paduchele se fixeaza cu ajutorul rostrului in tesut si suge continutul celular. O data cu intepatura este introdusa si saliva, care contine o substanta toxica sub actiunea careia se produc o serie de modificari biochimice, din care cauza tesuturile se necrozeaza, se rosesc, formandu-se pete caracteristice. Pomii atacati au o vegetatie redusa, frunze etiolate, fructe mici si deformate.

Femelele au scutul aproape rotund cu diametrul de 1,6-2,2 mm, fiind de culoare bruna-cenusie cu o pata galbena-portocalie la mijloc. Sub scut, corpul femelei este cordiform, galben-portocaliu, lung de 0,8-1,2 mm. Femela nu are picioare, aripi, ochi, antene, dar are rostum lung de două ori cat corpul. Pe partea dorsala a pigidiului exista trei grupe de glande tubulare lungi si subtiri care secreta matasea pentru construirea scutului.

Masculii au scutul oval-alungit, brun-cenusiu, lung de 1,2-1,5 mm. Corpul masculilor are lungimea de 08-09 mm, este alungit, de culoare galbena-portocalie. Masculii au antene paroase, formate din 10 articole,picioare si o pereche de aripi membranoase. Ei au aparatul bucal rudimentar. Exista si masculi nearipati. Larvele primare nou aparute au corpul lung de 0,2-0,26 mm, sunt ovale, galbene-portocalii. Acestea au picioare, antene, ochi si doua sete anale lungi.Larvele secundare sunt lipsite de picioare si au forma corpului asemanatoare cu femelele.In timp ce se inmulteste o generatie, se intalnesc toate stadiile de evolutie ale daunatorului.

Paduchele din San Jose are 2 generatii pe an, se inmulteste vivipar. Ierneaza sub scut ca larva de varsta I si de varsta a III-a fixate pe scoarta pomilor. La inceputul lunii aprilie, dupa ce se hranesc cateva zile, larvele naparlesc, diferentiindu-se in masculi si femele.Larvele au culoarea portocalie si se raspandesc pe ramuri, pe tulpini, pe frunze si pe fructe, fiind mobile pana la 24 ore.In timp ce se hranesc larvele secreta fibre de matase si o ceara speciala din care-si formeaza scutul protector. Aceasta, dupa 1-2 zile, are culoarea alba-galbuie, iar dupa 5-6 zile de la aparitie devine cenusie-galbuie.

In combaterea paduchele din San Jose, cele mai importante sunt tratamentele de iarna.Acestea se aplica in perioada de la caderea frunzelor si pana la inceputul umflarii mugurilor de rod.Primul tratament se aplica imediat dupa caderea frunzelor si al doilea se repeta la interval de minim 30 de zile.Cel de-al doilea se poate prelungi pana ce pomii au 1-5 % muguri florali umflati.Nu este permis tratarea in timpul umflarii mugurilor florali sau dezmuguririi, produsele ce se folosesc impotriva daunator, depreciaza sau chiar ard mugurii florali.

Prevenirea si combaterea se poate realiza prin masuri preventive si curative.Plantatiile se infiinteaza numai cu material sanatos, liber de San Jose.Se vor aplica tratamente chimice la avertizare, 1-3 pentru fiecare generatie in perioada de vegetatie.Tratamentul trebuie efectuat inainte ca scutul larvar sa se ingroase si sa se intareasca, pentru forma hibernanta - la pornirea pomilor in vegetatie (martie-aprilie).

Substante chimice care se pot utiliza sunt:  Actara 25 WG in concentratie de 0,01% (0,100 kg/ha), Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (10 ml in 50 l apa) generatia de vara, Mospilan 20 SG in concentratie de 0,025-0,03 % (0,250-0,300 kg/ha), Decis Mega 50 EW in cantitate de 2 ml in 16 l apa pe suprafata de 110 m2, Reldan 22 EC in concentratie de 0,15 %.

Nu exista produse conform criteriilor selectate.