Cosul meu
Gol.

Nu aveti nici un produs in cosul de cumparaturi

Cultuta parului

Cultuta parului
Parul este un pom fructifer care creste bine in toate zonele pomicole ale tarii,din zona de campie si pana in zona dealurilor inalte. Cultura este rentabila datorita duratei lungi de viata, a calitatii fructelor si a productiei relative mari. Fructele se consuma atat in stare proaspata cat si sub forma prelucrata in compot,fabricarea de sucuri,dulceata sau gem.... Detalii...

                                Cultuta parului 

Parul este un pom fructifer care creste bine in toate zonele pomicole ale tarii,din zona de campie si pana in zona dealurilor inalte. Cultura este rentabila datorita duratei lungi de viata, a calitatii fructelor si a productiei relative mari. Fructele se consuma atat in stare proaspata cat si sub forma prelucrata in compot,fabricarea de sucuri,dulceata sau gem.

Parul valorifica foarte bine conditiile climatice din tara noastra iar fructele pot fi pastrate dupa recoltat o perioada de 8-10 luni.

In general parul dezvolta un system radicular puternic mai ales cand este altoit pe par franc sau salbatic ce depaseste de 1,5-2,0 ori volumul coroanei. Masa de radacini active se gasesc in stratul de sol cuprins intre 20-100 cm pe solurile argilo-lutoase si 50-150 cm pe solurile puternic podzolite.

Radacinile principale au crestere vertical pot patrunde in sol pana la 4-5 m adancime. Cand este altoit pe gutui ,sistemul radicular este mai redus, puternic ramificat mai ales pe orizontala. Marea masa a radacinilor active situandu-se in stratul de sol cuprins intre 20-40 cm ceea ce necesita mijloace de sustinere (tutori,spalieri) pe toata durata vietii.

Ramurile de schelet sunt lungi si cresc sub un unghi mic de ramificatie. Parul formeaza in mod natural etaje. 

Tehnica formarii coroanelor la par. 

Scopul taierii de formare si rodire la par este in mare parte comun cu a altor specii si este necesar pentru:

-          Formarea unui schelet de forma si dimensiuni adaptate la o durata a rodirii corespunzatoare unei maxime eficinte economice, in raport cu vigoarea diferita a soiurilor, conditiilor pedoclimatice, fertilizarea si intretinerea plantei

-          Asigurarea unei bune patrunderi a aerului si luminii si punerea frunzei in conditii de asimilare maxima,astfel ca fructele sa atinga dimensiunile si coloratia optima,precum si calitatile gustative specific soiului

-          Mentinerea potentialului de recolta caracteristic diferitelor soiuri,in raport cu vigoarea,pozitia mugurilor floriferi,modul de fructificare etc.

-          Pastrarea unei suprafete de fructificare cat mai extinsa in pozitie convenabila,care sa usureze operatiile de recoltare,taiere si tratamente fitosanitare.

La par ca forma de conducere se preteaza formele aplatizate (palmeta cu brate oblice,palmeta cu brate orizontale,cordonul vertical oblic) si formele libere (fus liber, piramida etajata si piramida neetajata).

Cerintele parului fata de conditiile de mediu.

Parul este mai pretentios fata de lumina decat marul necesita expozitii favorabile si distante de plantare in functie de soi si de ramificare. Absenta luminii are efecte negative asupra parului: calitatea fructelor precum si aroma sunt slabe, lemnul lastarilor nu se coace bine. 

Parul are nevoie de 550 - 800 mm de apa anual, pozitionandu-se astfel pe locul al treilea dupa mar si prun la cerinte fata de apa. Seceta duce la formarea unor fructe mici, deformate, reducerea numarului de muguri. Pe de alta parte excesul de apa influenteaza si el nefavorabil parul: fructele vor fi fade, fara aroma.

Parul prefera solurile argiloase, nisipoase, calde si fertile. Prefera un sol cu pH neutru.    

Parul creste si rodeste bine in zonele cu temperaturi medii anuale de 9,5-11 grade Celsius. Temperatura medie in perioada de vegetatie (aprilie-septembrie) trebuie sa fie de 16-19 grade celsius.

Soiurile de vara au nevoie de 135-140 zile cu temperature medii positive pentru cresterea si maturarea fructelor, iar cele de iarna 165-185 zile. Pragul biologic al parului este de 7,5-8,0 grade Celsius, iar pentru radacini de 2,5 grade Celsius.

 

Infiintarea plantatiei de par. 

La infiintarea unei plantatii trebuie sa se aiba in vedere cerintele fata de factorii ecologici.

Pregatirea terenului se incepe prin efectuarea corecta a lucrarilor: desfundat,fertilizarea de baza,nivelarea dupa care urmeaza lucrarile propriu zise cum ar fi: pichetatul,sapatul gropilor,repichetatul, alegerea materialului saditor si plantarea pomilor.

Se recomanda plantarea din toamna datorita avantajelor pe care le prezinta: prinderea mai buna, pornirea in vegetatie primavara devreme, cicatrizarea ranilor pe radacini etc.

Efectuarea taierilor in uscat la par.

Taierile in uscat la par se efectueaza incepand din luna martie. La par aceste lucrari se pot efectua chiar din tomana,imediat dupa caderea frunzelor ,dar numai in zonele in care stim sigur ca nu survin temperature foarte scazute ca sa distruga elementele de rod ramase pe pom. Taierile de primavara sunt recomandate numai cand pomii au suferit de ger, pentru a putea deosebi muguri sanatosi de cei degerati. Prin taieri se urmareste rarirea si luminarea coroanei,limitarea cresterilor excessive, realizarea unui raport optim intre procesele de crestere si fructificare, toate acestea ducand la obtinerea unor recolte bogate si de calitate.

Parul rodeste intotdeauna in varful ramurilor anuale, de aceea nu indepartati varfurile, pentru ca veti pierde recolta.

La pomii tineri taierile sunt reduse, se raresc doar ramurile indesite si cele cu crestere verticala care nu sunt de folos.

Pomii maturi se trateaza in functie de evolutia ramurilor de rod din anul trecut.Taierile de rod urmaresc normarea incarcaturii de formatiuni de rod tinere.

ntretinerea solului in plantatiile de par.

Alegerea unui anumit sistem de lucrare a solului se face in functie de cantitatea de precipitaii din zona respective, repartizarea lor in timpul anului, combaterea eroziunii solului, nivelul si destinatia productiei.

Ca sisteme de intretinere a solului sunt recomandate:

-          Ogorul lucrat pentru precipitatii sub 600 mm annual, pe terenuri plane sau cu panta foarte mica, in plantatii intensive sau superintensive.

-          Culture intercalate pentru zonele cu precipitatii  de 600-750 mm annual, in plantatiile tinere,terenuri plane sau usor inclinate, semiintensive sau intensive in conditia dublarii necesarului de elemente nutritive si apa. Se pot cultiva: capsuni.leguminoase,cartofi in general plante cu talie mica.

-          Benzile inierbate temporar,in zonele cu peste 750 mm precipitatii anuale,pe terenurile in panta pana la 15 %

-          Benzile inierbate in alternanta cu ogorul lucrat

-          Inierbarea intervalelor dintre randuri si cosirea repetata pentru mulcire. Mulciul aduce un aport suplimentar de elemente minerale

Intretinerea solului pe randul de pomise realizeaza prin 1-2 prasile manual. Completate cu administrarea de erbicide cum ar fi Roundup in cantitate de 5-6 l/ha.

Adancimea de lucru a solului nu trebuie sa depaseasca 10-12 cm cand portaltoiul este gutui si 15-18 cm cand portaltoiul este franc pentru a nu distruge sistemul radicular.

Fertilizarea. 

Fertilizarea solului se face in functie de fertilizarea naturala a solului, densitatea,varsta si destinatia productiei. Pentru a obtine o productie de 20 t/ha ,o plantatie cu 1000 de pomi/ha consuma 33 kg N,12 kg P2O5 ,48 kg K si 35 kg Ca, iar pentru o productie de 40 t/ha aceeasi plantatie consuma 114 kg N, 90 kg P2O5 ,137 kg K2O, 80 kg CaO si 15 kg MgO.

Pentru a completa aceste consumuri de elemente se vor aplica ingrasaminte chimice si natural.

Pentru plantatiile tinere se aplica 20 t/ha gunoi de grajd, 130 kg/ha N, 75 kg/ha P2O5 , si 80 kg/ha K2O.

In plantatiile pe rod se aplica 120-180 kg/ha N, 80-120 kg/ha P2O5 , si 100-120 kg/ha K2O.

Pentru a inlocui fertilizarea cu ingrasaminte chimice odata la 3-4 ani se fertilizeaza cu gunoi de grajd dar in aceasta situatie dozele de ingrasamant chimice se injumatatesc sau pot lipsi.

Pentru a corecta solurile acide se aplica 5-6 t/ha amendamente calcaroase odata la 4-5 ani toamna.

Perioada de administrare a ingrasamintelor:

-          gunoiul de grajd,ingrasamintele cu fosfor,potasiu, amendamentele si 1/3 din doza de azot se aplica toamna si se incorporeaza in sol

-          restul ingrasamintelor se aplica primavara inainte de pornirea in vegetatie

Irigarea plantiei de par.

Irigarea plantatiei de par este necesara in zonele cu precipitatii sub 500 mm si chiar sub 600 mm annual, in cazul in care acestea sunt repartizate neuniform si nu satisfac cerintele specie.

Irigarea plantatiei tinere este importanta in vederea unei bune dezvoltari si pornirea in vegetatie a pomilor. Prin irigare se urmareste mentinerea umiditatii necesare desfasurarii in conditii optime a cresterii di dezvoltarii fructelor.

Se aplica 2-3 udari cu o norma de 300-500 m3/ha mai ales in perioadele de mare consum ale pomilor in lunile iulie-august. Perioadele critice pentru par sunt: inainte de dezmugurit,la 2-3 saptamani de la inflorit, dupa caderea fiziologica a fructelor si inainte de recoltare cu 2-3 saptamani.

Metode de irigare. 

Se poate utilize irigarea prin brazda in plantatiile extensive, in plantatiile intensive si superintensive se utilizeaza cu succes microaspersiunea si irigarea prin picurare.

Combaterea bolilor care pot aparea in cultura parului.

Descrierea si combaterea cancerului deschis al ramurilor (Nectria galligena).

Atacul se manifesta pe ramuri si incepe din dreptul unui mugur mortificat sau a unei leziuni in scoarta, sub forma unor pete excavate, in dreptul carora scoarta se brunifica. Boala incepe sa se observe inca de la lastarii verzi sau pe ramurile anuale, la care scoarta se  altereaza, se brunifica si moare, lasand lemnul dezgolit

Cel mai frecvent, cancerele se localizeaza in zona unghiului de ramificare a ramurilor de schelet.

Agentul patogen patrunde in scoarta prin lenticele, rani, cicatrice sau mici intepaturi de insecte. Pe leziuni, apar 2 feluri de organe de reproducere ale parazitului, unele sub forma de pustule albicioase, altele ca niste punctisoare rosii abia vizibile cu ochiul liber. Ramurile tinere pot fi cuprinse de jur-imprejur, in timp ce ramurile mai batrane sunt atacate numai intr-o parte si pot trai multa vreme.

Cancerul deschis al ramurilor  este caracteristica livezilor neingrijite, fiind prezenta mai ales pe mar si par. Atacul poate fi observat si pe arbori ornamentali si forestieri. 

Prevenirea aparitiei cancerului deschis de realiza prin aplicarea corecta a igienei culturale.

Combaterea chimica se realizeaza cu ajutorul fungicidelor cum ar fi Zeama bordeleza in concentratie de 2 %, tratament care se aplica prefloral iar in repaus vegetativ cu Sulfat de cupru 1 %.

Descrierea si combaterea la focul bacterian al rozaceelor (Erwinia amylovora).

Focul bacterian este cea mai pagubitoare boala produsa la par,mar si gutui.Atacul este intalnit in toate zonele pomicole in care se concentreaza cultura marului (a semintoaselor), poate sa distruga in livezile neingrijite in proportie de 100 % .Boala este frecventa mai ales la pomii tineri, dar poate sa apara si pe pomi maturi, manifestandu-se prin diferite simptome, in functie de organul atacat.

Evolutia bolii cuprinde 3 faze, mai mult sau mai putin evidente.

Arsura inflorescentelor este de obicei primul simptom care apare primavara devreme, datorata infectarii directe a florilor deschise.Floarea apare hidrozata, apoi se ofilesc, se brunifica si in final se inmegreste.Infectia progreseaza spre peduncul, care de asemenea se innegreste.Din peduncul pe timp umed si calduros exsudeaza picaturi de lichid.Bacteria progreseaza rapid spre lastari si ramuri.

Arsura lastarilor. Lastarii si ramurile sunt si ele foarte sensibile la atacul bacteriei. Lastari pot fi infectati sistemic, cand bacteriile invadeaza lastarii intern, sau prin infectii locale, externe.Lastarii infectati externm cu 1-3 frunze de la varf, se ofilesc si se indoaie sub forma de carja de pastor.Pe timp umed si pe lastari apar picaturi de extrudat, de culoare variata, de alb murdar pana la galben, portocaliu sau rosu inchis. Frunzele moarte apar ca si parlite de foc, ele raman persistente pe lastarii uscati. Pe fructele verzi, tinere apar portiuni de tesut hidrozate, apoi se brunifica, se sbarcesc si raman atasate pe ramuri (se mumifica).

Ulcerele de pe ramuri, sarpante si trunchi, sunt rezultatul infectiilor care au coborat de la inflorescente, lastari sau fructe. Sub leziunile scoartei tesuturile apar maronii-rosietice. Si la nivelul ulcerelor se formeaza exsudari, in care bacteriile pot ierna.Arsura coletului si a radacinii duce frecvent la omorarea pomilor.

Focul bacterian este produs de bacteria Erwinia amylovora, temperatura optima de dezvoltare este de 30 grade Celsius, cea minima este de 3 grade Celsius, iar cea letala este de 45-50 grade Celsius. Patrunderea bacteriilor in tesuturi are loc prin deschideri naturale (stomate, hidatode, lenticele) sau prin ranile cauzate de insect.De la pomii bolnavi la cei sanatosi, bacteriile sunt transmise prin intermediul insectelor, patrunse in tesuturi bacteriile circulă prin vase, prin parenchim si prin cambiu.In timpul iernii, boala stagneaza, dar bacteriile nu sunt distruse, ele rezistand in leziunile de pe lastari si ramuri. In scurt timp, la suprafata portiunilor atacate apare un exsudat bacterian, care este luat de insecte si dus pe flori.

Prevenirea si combaterea focului bacterian se realizeaza prin: folosirea la plantare a unor pomi sanatosi fara leziuni (ulceratii) bacteriene, depistarea vetrelor de atac, indepartarea focarelor (frunze, lastari, sarpante si chiar pomi) cu infectii, pentru diminuarea inocultului.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza la avertizare, inainte si dupa  inflorire cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Alcupral 50 PU in concentratie de 0,2 % prefloral si 0,4 % postfloral, Kocide 2000 in concentratie de 0,25 % (3,75 kg/ha) prefloral, Champ 77 WG in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa) (2 kg/ha), Cuproxat Flowable in concentratie de 0,35 % (5,25 l/ha in 1500 l solutie) prefloral, Funguran OH 50 WP in concentratie de 0,2 % (30 g in 15 l apa) prefloral si 0,04 % (30 g in 75 l apa) postfloral.

Descrierea si combaterea moniliozei (putregaiul brun si mumifierea fructelor) (Monilinia fructigena).

Monilioza sau putregaiul brun produce pagube importante in livezile de par,mar, gutui, si in depozite. Monilioza este o ciuperca care afecteaza ramurile, frunzele, florile si fructele in diferite faze de vegetatie.In timpul infloritului se constata vestejirea ramurilor tinere, frunzele si florile se brunifica si se usuca.Pe scoarta ramurilor atacate sip e flori se formeaza pernite mici de mucegai, cenusii-galbui, care contin conidioforii si conidiile ciupercii.La atacul de monilioza mai raman printre florile brunificate si flori normale, sanatoase.Monilioza de primavara poate fi confundata si cu caderea fiziologica.Vara, pe fructele ajunse aproape de maturitate, petele brune intinse cuprind si pulpa in adancime, cauzand putrezirea si caderea de pe pom.

Pe vreme umeda si temperatura ridicata, pe pete apar sporodohiile sub forma unor pernite asezate in cercuri concentric cauzand simptomul numit putregai brun.Pe timp umed dar cu temperaturi mai scazute, fructele putrezesc, se brunifica, se innegresc cauzand simptomul numit putregai negru.Pe timp secetos, fructele atacate se deshidrateaza, se mumifica si pe pom cauzand simptomul numit mumifierea fructelor.Monilioza se poate raspandi si in depozite.

Agentul patogen se numeste Monilinia fructigena care ierneaza ca miceliu in scoarta ramurilor, precum si ca scleroti in interiorul fructelor mumificate.Sclerotii trebuie sa ierneze 2 ierni pentru a germina cu formarea de apotecii cu asce si ascospori.Umiditatea ridicata a aerului, prezenta apei pe fructe, precum si ranile sunt factori care favorizeaza aparitia unor atacuri puternice.

Prevenirea si combaterea aparitiei moniliozei se poate realiza prin: adunarea fructelor mumificate si arderea lor, inlaturarea in primavara a lastarilor atacati, aplicarea tratamentelor contra rapanului si a insectelor sunt cele mai eficace masuri, culegerea cu grija si transportarea in conditii bune, astfel ca fructele sa nu se raneasca, dezinfectarea depozitelor de fructe in fiecare an cu produse omologate.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Chorus 75 WG in concentratie de 0,02 % (0,3 kg/ha), Dithane M-45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa) (2,0 kg/ha), Dithane Neotec 75 WG in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa) (2,0 kg/ha), Rovral 500 SC in concentratie de 0,1 % (1,5 l/ha in 1500 l apa), Rovral 500 SC in concentratie de 0,1 % (1,5 l/ha) boli de depozit.

Descrierea si combaterea la patarea alba (septorioza) frunzelor de par (Mycosphaerella sentina).

Patarea alba (septorioza) frunzelor produce pagube in anii ploiosi si afecteaza mai ales plantatiile de par.

Simptomele apar pe Frunze prin pete circulare, de 1-6 mm  diametru, la inceputul lunii iunie. Centrul petelor se albeste si capata un halou cenusiu-brun, iar in dreptul lor apar picnidiile negre. Atacul grav defoliaza pomii. Pe fructe petele sunt asemanatoare ca aspect, dar de dimensiuni mai mari.

Agentul patogen se numeste  Mycosphaerella sentina care pe vreme umeda germineaza si produce infectii pe frunze dupa o perioada de  incubatie de 9-12 zile. Pe frunzele cazute traieste saprofit, formand in primavara peritecii cu asce si ascosporic,care produc infectii primare.

Prevenirea si combaterea patarii albe se realizeaza prin efectuarea de araturi adanci, pentru ingroparea frunzelor ,care duc la reducerea cantitatii de inocul.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul fungicidelor ce se utilizeaza si in combaterea rapanului. Captan 80 WDG, Merpan 80 WDG, Topsin M 70.

Desrierea si combaterea la rapanul parului (Venturia pirina).

Rapanul parului este foarte pagubitor in anii cu precipitatii abundente. Pe frunze, atacul este asemanator cu cel produs la mar. 

Atacul se manifesta  pe frunze sub forma unor pete rotunjite, de culoare verzuie-bruna la inceput, apoi cenusiu-bruna, cu aspect catifelat. Frunza incepe sa se necrozeze in dreptul petelor si se deformeaza. Pe ramuri atacul apare mai ales in jurul mugurilor si la baza ramurilor. La inceput, leziunile sunt superficiale, mici si rotunde, apoi prin extinderea meceliului, suberul este ridicat si crapa.

Pe fructe, atacul se manifesta de timpuriu printr-o patare asemanatoare cu cea de pe frunze. Cand petele sunt mari, se unesc cu timpul si determina craparea fructului. Perele se deformeaza, iar crapaturile servesc drept porti de patrundere pentru alte ciuperci saprofite sau pentru monilia.

Prevenirea si combaterea aparitiei rapanului se poate realiza prin utilizarea de soiuri rezistente la aceasta boala in momentul infiintarii plantatiilor; se efectueaza araturi adanci de toamna pentru a ingropa la adancime frunzele atacate, pe care se formeaza un numar mare de peritecii cu asce si ascospori; pe suprafete mai mici, frunzele pot fi adunate si distruse prin ardere; ramurile uscate rezultate in urma taierilor de primavara, sa fie adunate si distruse prin ardere. 

Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Chorus 75 WG, Dithane M-45, Funguran OH 50WP, Polyram DF, Score 250 EC, Topsin M 70 etc.

Combaterea daunatorilor care pot aparea in cultura parului.

Descrierea si combaterea la gargarita mugurilor (Scaphobus squalidus).

Gargarita mugurilor ierneaza in sol in stadiul de larva si de adult. Adultii parasesc locurile de iernare la inceputul lunii aprilie, hranindu-se cu muguri, frunze tinere si flori, dupa care se imperecheaza si depun oua in crepaturile scoartei ramurilor sau pe frunze, in acest caz asigurandu-le protectie prin lipirea marginilor frunzei. Noile larve apar la inceputul lunii mai si migreaza in sol,hranindu-se cu radacini. Urmatoarele stadii de evolutie (pupa, adult) se realizeza tot in sol, atat larvele aparute mai tarziu cat ai adultii ramanand sa ierneze in sol. Are o generatie pe an sau o generatie la doi ani, in cazul larvelor tardive care nu reusesc sa evolueze corespunzator pana la venirea iernii si care vor trai in sol pe tot parcursul anului urmator.                                     

Gargarita ataca multe specii de pomi fructiferi (mar, prun, cais, etc.), arbusti fructiferi (agris, zmeur, coacaz, etc.) dar si vita de vie. Atacul este deosebit de periculos intrucat adultii se hranesc, prin roadere, atat cu muguri vegetativi cat si cu muguri floriferi. 

Combaterea gargaritei mugurilor se poate efectua prin: perierea trunchiului si ramurilor groase ale pomilor pentru distrugerea stadiilor hibernante, aplicarea de braie-capcana pe trunchiul pomilor, pentru retragerea in diapauza a daunatorului. 

Descrierea si combaterea la molia orientala (Cydia molesta)

Molia orientala ierneaza ca larva complet dezvoltata intr-un cocon matasos si dens, in crapaturile scoartei ramurilor si pe trunchi, are 3 generatii pe an. 
In primavara, in aprilie, larva se transforma in pupa. Adultii apar la sfarsitul lunii aprilie sau inceputul lunii mai. Au un zbor crepuscular si nocturn. Ponta incepe la cateva zile dupa imperechere. Ouale sunt depuse pe partea inferioara a frunzelor din varful lastarului si uneori pe coaja acestuia. Incubatia dureaza 7- 14 zile. Larvele neonate ajung in varful lastarilor prin galerii construite in nervura principala si in petiolul frunzei. Ajunsa in lastar, larva continua atacul printr-o galerie descendenta. 
Dezvoltarea larvara dureaza 16 - 24 zile. La completa dezvoltare, larvele parasesc lastarii si se retrag in crapaturile scoartei ramurilor si a trunchiului sau in alte locuri adapostite, unde se transforma in pupe. 
Stadiul de pupa dureaza 7 - 13 zile, astfel ca intre 20 -30 iunie apar fluturii primei generatii. Ouale sunt depuse pe frunze, lastari si fructe. Larvele ataca lastarii tineri si fructele soiurilor de piersic cu coacere timpurie. Ele patrund in fructe prin zona caliciala sau pedunculara, prin locul de contact al fructelor cu o frunza sau cu un alt fruct. In fruct, larva roade o galerie catre sambure si se dezvolta in neregularitatile acestuia, sau in interiorul lui, daca peretii sunt inca moi. intr-un fruct se dezvolta 3 - 4 larve. Stadiul de larva dureaza 15 - 18 zile. In ultima decada a lunii iulie apar fluturii generatiei a II-a. Larvele acestei generatii se dezvolta pe fructele soiurilor tarzii. Ajunse la completa dezvoltare o parte din larve (10 - 30%) trec in diapauza hibernala. Majoritatea larvelor isi continua dezvoltarea si in ultima decada a lunii august, apar fluturii generatiei a III-a. Larvele apar spre sfarsitul primei decade a lui septembrie, si se gasesc pe par, gutui si uneori pe mar. Retragerea pentru diapauza hibernala, incepe cu 20 - 30 septembrie. Durata dezvoltarii unei generatii este 27 - 30 de zile, la o temperatura de 21 grade celsius.

Fluturii au anvergura aripilor de 10 - 15 mm; aripile anterioare sunt de culoare bruna - inchis. Spre mijlocul marginii posterioare se distinge o pata oblica, cu marginile mai mult sau mai putin paralele. Aripile posterioare sunt mai deschise decat cele anterioare. Oul este eliptic, de 1 mm lungime, de culoare alba, apoi de culoare galbena. Larva are 12-14 mm lungime, de culoare roz-roscata ca capul galben - brun, cu pete de culoare mai inchisa. Pe toate tergitele abdominale, cu exceptia primului, prezinta patru placi lipsite de spiculi. Pupa este de 6-6,5 mm lungime, de culoare brun - deschis, prezentand pe arcul dorsal al ultimului segment abdominal spini largi si tociti.

Combaterea moliei orizontale re realizeaza cu insecticide cum ar fi: Karate Zeon in concentratie de 0,015 %.

Descrierea si combaterea la puricele melifer al parului (Psylla pyricola).

Puricele melifer ierneza in stadiul de adult, sub scoarta tulpinilor si a ramurilor pomilor. La inceputul lunii martie, femelele depun oua pe varful lăstarilor. Dupa ecloziune, larvele colonizeaza mugurii, frunzele si florile, din care sug sucul celular.

Adultii primei generatii apar in luna mai se hranesc cu sucul celular, asemenea larvelor. Pe parcursul unui an se pot succede 2-3 generatii sau chiar mai multe.

Puricele melifer este un daunator specific parului, lastarii atacati se curbeaza, florile si frunzele se rasucesc, se usuca si cad, fructele ramanand pipernicite. Exuviile insectei sunt dulci (roua de miere), favorizand dezvoltarea ciupercilor din genul Capnodium (fumagine). 

Prevenirea si combaterea puricelui melifer se realizeaza prin: utilizarea de material saditor neinfestat la onfiintarea plantatiilor si arderea celui infestat,se aplica lucrari de igienizare agrotehnica, respectiv taierea si distrugerea prin ardere a lastarilor si sarpantelor infestate. 

Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul insecticidelor cum ar fi: Karate zeon, Decis Mega 50 EW, Vertimec 1,8 % EC.

Descrierea si combaterea la acarianul rosu (paianjen) (Panonychus ulmi).

Acarienii produc pagube insemnate la pomii fructiferi, mai ales cand nu se aplica tratamente fitosanitare.Ierneaza in stadiul de ou pe ramurile pomilor in crapaturile scoartei sau sub solzii mugurilor. Larvele apar in prima jumatate a lunii aprilie colonizand frunzele, mugurii, frunzele si florile pe care se hranesc sugand seva.

Adultii apar dupa 10-15 zile, se imperechiaza si isi depun ouale pe frunzele diferitelor specii de pomi.Dupa 10-20 de zile apar larvele noii generatii cate ataca frunzele pomilor.O generatie de acarieni se dezvolta intr-un interval de 20-35 de zile.

Femela are corpul oval si bombat dorsal. La aparitie are o culoare cafenie. Cu timpul devine bruna-rosietica. Intreg corpul este acoperit cu perisori. Cei dispusi pe partea dorsala sunt in numar de 26, insirati pe negi de culoare alba. Lungimea corpului este de 0,3-0,5 mm.

Masculul are corpul alungit si ascutit pe partea posterioara. Este mai mic decat femela.Atat femela cat si masculul au 4 perechi de picioare. Oul este cepiform, striat dorsal si prevazut cu un pedicel fin. Cel de iarna are culoarea rosie lucitoare si diametrul de 0,15 mm. Cel de vara este mai mic si de culoare galbena-bruna. Larva este rosie-portocalie, cu trei perechi de picioare si are o lungime de 0,1-0,2 mm.

Acarianul rosu este un daunator polifag care ataca toate speciile pomicole cu (exceptia capsunului).

Combaterea chimica se realizeaza prin efectuarea de tratamente chimice cu substante cum ar fi: Nissorun 10 WP in concentratie de 0,03 % (5 g in 16 l apa), Vertimec 1,8 EC in concentratie de 0,1-0,15 % (1,0-1,5 l/ha) (10 ml in 10 l apa), Omite 570 EW in concentratie de 0,1 % (10 ml in 10 l apa), Milbeknock EC in concentratie de 0,05 % (0,75 l/ha) (7,5 ml in 15 l apa).

Descrierea si combaterea la paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus).

Paduchele din San Jose este cel mai temut dusman al pomilor fructiferi, fiind considerat o calamitate pentru livezile infestate. Paduchele de San Jose este polifag, atacand peste 200 specii de arbori, arbusti si plante ierboase dar prefera speciile lemnoase. Ataca atat partile lemnoase, frunzele, cat si fructele.Paduchele se fixeaza cu ajutorul rostrului in tesut si suge continutul celular. O data cu intepatura este introdusa si saliva, care contine o substanta toxica sub actiunea careia se produc o serie de modificari biochimice, din care cauza tesuturile se necrozeaza, se rosesc, formandu-se pete caracteristice. Pomii atacati au o vegetatie redusa, frunze etiolate, fructe mici si deformate.

Femelele au scutul aproape rotund cu diametrul de 1,6-2,2 mm, fiind de culoare bruna-cenusie cu o pata galbena-portocalie la mijloc. Sub scut, corpul femelei este cordiform, galben-portocaliu, lung de 0,8-1,2 mm. Femela nu are picioare, aripi, ochi, antene, dar are rostum lung de două ori cat corpul. Pe partea dorsala a pigidiului exista trei grupe de glande tubulare lungi si subtiri care secreta matasea pentru construirea scutului.

Masculii au scutul oval-alungit, brun-cenusiu, lung de 1,2-1,5 mm. Corpul masculilor are lungimea de 08-09 mm, este alungit, de culoare galbena-portocalie. Masculii au antene paroase, formate din 10 articole, picioare si o pereche de aripi membranoase. Ei au aparatul bucal rudimentar. Exista si masculi nearipati. Larveleprimare nou aparute au corpul lung de 0,2-0,26 mm, sunt ovale, galbene-portocalii. Acestea au picioare, antene, ochi si doua sete anale lungi.Larvele secundare sunt lipsite de picioare si au forma corpului asemanatoare cu femelele.In timp ce se inmulteste o generatie, se intalnesc toate stadiile de evolutie ale daunatorului.

Paduchele din San Jose are 2 generatii pe an, se inmulteste vivipar. Ierneaza sub scut ca larva de varsta I si de varsta a III-a fixate pe scoarta pomilor. La inceputul lunii aprilie, dupa ce se hranesc cateva zile, larvele naparlesc, diferentiindu-se in masculi si femele.Larvele au culoarea portocalie si se raspandesc pe ramuri, pe tulpini, pe frunze si pe fructe, fiind mobile pana la 24 ore.In timp ce se hranesc larvele secreta fibre de matase si o ceara speciala din care-si formeaza scutul protector. Aceasta, dupa 1-2 zile, are culoarea alba-galbuie, iar dupa 5-6 zile de la aparitie devine cenusie-galbuie.

In combaterea paduchele din San Jose, cele mai importante sunt tratamentele de iarna.Acestea se aplica in perioada de la caderea frunzelor si pana la inceputul umflarii mugurilor de rod.Primul tratament se aplica imediat dupa caderea frunzelor si al doilea se repeta la interval de minim 30 de zile.Cel de-al doilea se poate prelungi pana ce pomii au 1-5 % muguri florali umflati.Nu este permis tratarea in timpul umflarii mugurilor florali sau dezmuguririi, produsele ce se folosesc impotriva daunator, depreciaza sau chiar ard mugurii florali.

Prevenirea si combaterea se poate realiza prin masuri preventive si curative. Plantatiile se infiinteaza numai cu material sanatos, liber de San Jose.Se vor aplica  tratamente chimice la avertizare, 1-3 pentru fiecare generatie in perioada de vegetatie.Tratamentul trebuie efectuat inainte ca scutul larvar sa se ingroase si sa se intareasca, pentru forma hibernanta - la pornirea pomilor in vegetatie (martie-aprilie).

Substante chimice care se pot utiliza sunt:  Actara 25 WG in concentratie de 0,01 % (0,100 kg/ha), Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (10 ml in 50 l apa) generatia de vara, Mospilan 20 SG in concentratie de 0,025-0,03 % (0,250-0,300 kg/ha), Decis Mega 50 EW in cantitate de 2 ml in 16 l apa pe suprafata de 110 m2, Reldan 40 EC in concentratie de 0,15 % .

Descrierea si combaterea la sfredelitorul ramurilor (Zeuzera pyrina ).

Sfredelitorul ramurilor este un daunator polifag cu generatia de 2 ani. Adultul este un fluture greoi, alb, matasos, cu pete negre albastrui pe torace si aripi. Omida este alb-galbuie cu peri negri, la maturitate ajunge la 60mm. Capul este mare, brun inchis, scutul occipital de culoarea capului cu o banda galbena ingusta. Pupa brun-galbuie, cu excrescenta bruna intre ochi si cu siruri transversale de ghimpisori dorsal si lateral. Zborul fluturilor este in lunile iunie-august. Dupa imperechere femela depune 1000 oua. 

Ouale sunt depuse in apropierea mugurilor, pe scoarta lujerilor si petiolurile frunzelor si pe urma in lujerii tineri. Dupa iernare omizile rod galeriile in ramuri mai groase, iar apoi in tulpina in care ierneaza a doua oara. 

Prevenirea aparitiei se poate realiza prin pinspectia regulata a culturii si daca se observa aparitia  sfredelitorului se fac  taieri pentru a inlatura daunatorul.

Descrierea si combaterea la viespea perelor (Hoplocampa brevis).

Viespea perelor are corpul si antenele brune-galbui, picioarele galbui, iar mezonotul si abdomenul negre. Lungimea corpului este de 4-6 mm. Ouale sunt de culoare alba-translucida, iar larvele sunt galbui, cu cate o pata frontala bruna. Lungimea corpului este cuprinsa intre7-8 mm. Nimfele sunt galbene protejate de coconi.Cand pomi sunt in floare, in sepale se pot vedea ouale, sub forma unor puncte bombate, ruginii. Cand perele au marimea unei alune si sunt atacate, prezinta orificii de iesire a larvelor.

Viespea perelor apare cand perii sunt imbobociti si depun ouale in sepale. Larvele patrund in receptacul si distrug pulpa fructelor, facand o galerie circulara sub locul de insertie al staminelor, apoi patrund in fructe si distrug semintele. La completa dezvoltare larvele patrund in sol la o adancime de 3-10 cm.

Combaterea viespei se poate realiza prin efectuarea unei araturi de toamna prin care se distrug o buna parte din coconi. Alta măsură este strangerea si distrugerea fructelor atacate.

Combaterea pe cale chimica se poate realize prin aplicarea de insecticide cum ar fi: Calypso 480 SC, Faster 10 CE, Actara 25 WG etc.

Nu exista produse conform criteriilor selectate.