Produse/Fitofarmacie/Descrierea culturii/

Cultura de pepene galben

Cultura de pepene galben.

Pepenele galben este cultivat pentru fructele sale, care se pot consuma in stare proaspata sau ca fructe glasate, marmelada, dulceta, salata de fructe, fiind apreciate pentru gustul, aroma si parfumul lor deosebit.

Pepenele galben contine zahar, proteine, vitamine (B1, B2, B6), caroten (fructele cu miez portocaliu), saruri minerale (Ca, P, K, Fe).

Pepenele galben este o planta anuala, erbacee, cu o perioada de vegetatie de 80 si 110 zile, are exigente mari fata de caldura, temperatura optima pentru germinare a semintelor este de 25-30 grade Celsius, temperatura minima fiind de 14-15 grade Celsius iar temperatura maxima de 35 grade Celsius.La temperaturi de 12-15 grade Celsius plantele isi reduc sau isi inceteaza ritmul de crestere, iar la peste 40 grade Celsius cresterea se opreste complet.

Cerintele fata de apa a pepenelui galben sunt moderate datorita structurii sistemului radicular, care ii imprima o rezistenta mai mare.

Pepeni galbeni se cultiva in principal in camp dar datorita calitatilor organoleptice deosebite ale fructelor s-a impus necesitatea cultivarii lor in cadrul unor culturi protejate si fortate.

Cultivarea pepenilor galbeni in camp.

Tehnologia de cultivare in camp a pepenilor galbeni se diferentiaza in functie de modul de dirijare a tupinilor.Se practica cultura pe sol si cultura pe spalier.

Cultura pe sol.

Lucrarile incep toamna prin nivelarea de intretinere, discuirea, fertilizarea de baza cu ingrasamant organic 30-60 t/ha semidescompus, si ingrasaminte chimice 50 -70 kg s.a./ha P2O5,70-90 kg s.a./ha K2O incorporandu-se in sol odata cu aratura adanca la 25-28 cm.

In solul se mobilizeaza cu combinatorul la 7-8 cm adancime si se completeaza fertilizarea cu 40-60 kg s.a. /ha N 30-80 kg s.a./ha P2O5 si 30-70 kg s.a./ha K2O.

Solul se modeleaza in straturi inaltate cu coronamentul de 104 cm.Cultura se infiinteaza prin semanat direct intre 25 aprilie-10 mai, cand in sol la adancimea de 5-6 cm se realizeaza constant temperatura de 12-14 grade Celsius.

Semanarea se face mecanizat la adancimea de 3-4 cm, norma de samanta fiind de 3-5 kg/ha. Pe stratul inaltat se seamana un rand la 15-20 cm de marginea sau la mijlocul acestuia dupa schema 150 x 22-26 cm, cand se asigura 25-30 de mii de plante pe hectar, pentru soiuri mai viguroase realizandu-se 20-24 de mii de plante pe hectar.

In zonele cu precipitatii in luna mai, pentru a realiza productii mai timpurii, se practica semanatul in cuiburi amenajate peste un substrat de incalzire cu gunoi de grajd care a fost introdus in gropi la adancimea de 30 cm, distanta intre cuiburi fiind de 40-50 cm.

Lucrarile de intretinere sunt aceleasi ca si la cultura de castraveti dar cu unele particularitati cum ar fi: raritul se realizeaza in faza de 1-2 frunze adevarate, lasandu-se doua plante la cuib, se fac 2-3 prasile mecanice si 1-2 manuale, 3-4 udari cu norme moderate de 250-300 m3 apa pe hectar, udatul se evita in perioada coacerii fructelor pentru a evita craparea acestora, se fac 2-3 fertilizari suplimentare.

La soiurile timpurii se limiteaza numarul de fructe pe planta la 5-8. Pe suprafete mai mici se practica ciupitul tulpinii dupa 3-4 frunze si a lastarilor dupa 5-8 frunze, influentand o ramificare mai rapida.

Recoltarea are loc la maturitatea fiziologica deplina sau cu cateva zile mai devreme la soiurile cu postmaturare.Momentul optim de recoltare este la intensificarea parfumului, schimbarea culorii, aparitia unor crapaturi usoare la nivelul peduncului, fructele sunt grele iar prin lovirea cu degetul nu trebuie sa sune a gol.

Recoltarea se realizeaza esalonat din mijlocul lunii iulie si pana la sfarsitul lui august, iar la soiurile tarzii recoltarea se poate prelungi pana in luna septembrie.

Cultura pe spalier.

Este asemanatoare celei cu dirijarea vrejurilor pe sol dar prezentand unele avantaje cum ar fi: o iluminare mai buna a plantei si a florilor in general, maturarea mai rapida a fructelor, reducerea numarului de fructe putrezite datorita evitarii contactului cu solul.

Schema de plantare se realizeaza in benzi cu 2 randuri cu distanta de 30 cm intre randurile benzii si 180 cm intre benzi si 40-45 cm intre plante pe rand. Plantele se sustin pe sfori, care se leaga de sarma spalierului si apoi la baza plantei prin infasurare.

Cultivarea pepenilor galbeni in sera.

In sere cultura de pepeni galbeni este practicata in doua cicluri: ciclul de primavara si primavara toamna, efectuandu-se pe sol incalzit, neincalzit sau pe subsrat biologic termogen, in special pe pale de paie.

Pentru a putea cultiva pepenele galben in sera trebuie respectate urmatoarele cerinte: sera trebuie sa fie bine incalzita si mentinuta o temperatura uniforma de 18 grade Celsius, sa permita introducerea in sera a cel putin 2-3 stupi de albine pe hectar, pentru a se putea realiza polenizarea.

Pregatirea serei se incepe cu fertilizarea de baza prin aplicarea gunoiului de grajd in cantitate de 80-100 t/ha. Este bine ca gunoiul de grajd sa se aplice in benzi late de 1 m in lungul randurilor de plante dupa care se incorporeaza in sol.

Producerea rasadurilor se realizeaza prin semanat direct in ghivece sau cuburi nutritive cu latura sau diametrul de 7-8 cm, sau ghivece din turba (Jiffy-pots).Pentru un haectar de cultura sunt necesare in jur de 1-1,2 kg seminte.

In functie de momentul infiintarii culturii si tinand cont de varsta rasadurilor, semanatul se incepe la 20 decembrie si se continua pana martie. Daca conditiile sunt optime pentru seminte rasarirea are loc in 4 zile.

In rasadnite se fac tratamente cu Previcur Energy in concentratie de 0,1% sau Folpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa).

Tratamentul cu Previcur Energy si Folapan 80 WDG se efectueaza pentru a preveni si combate ciupercile fitopatogene care pot aparea din sol.

O astfel de boala este caderea plantutelor, agentul patogen fiind ciuperca din genul Pythium sau Rhizoctonia solani care provoaca putrezirea plantutelor din rasad.

Caderea plantutelor este o boala extrem de periculoasa pentru rasaduri poate sa apara la orice cultura.

Boala apare la colet (zona dintre radacina si tulpina) spre radacina si spre tulpina.Odata instalata boala este foarte greu de combatut, plantulele atacate sunt distruse (sunt verzi dar radacina si o zona din colet precum si tulpina este putrezita si macerate).

Conditiile de mediu din rasadnite, solarii, sere sunt hotaratoare pentru aparitia infectiilor. Temperatura moderata, umiditatea aerului si a solului peste normal, formarea condensului, aerisirea insuficienta sunt factorii care favorizeaza aparitia infectiilor.

Un rasad de buna calitate se obtine dupa 40-50 de zile. In cazul in care se folosesc cultivare care se conduc pe doua tulpini sau cu fructificare pe lastarii de ordinal II este necesara ciupirea rasadului in faza de 4-5 frunze, lasand primele 2-3 frunze astfel incat la plantare acesta sa aiba 2-3 lastari porniti.

Plantarea in sera se realizeaza la inceputul lunii februarie, pentru serele incalzite si cultura pe substrat biologic termogen, in martie, pentru serele semi incalzite si in aprilie, pentru serele neaincalzite.Se planteaza in 2 randuri pe travee dupa schema (60+200+60)x 30-40 cm, se asigura o desime de 16-21 de mii de plantepe hectar.

Temperaturile se mentin intre 24-26 grade Celsius, se evita udarea prin aspersiune norma de udare este intre 200-250 m3/ha, iar daca nu este posibil se coboara coloanele de irigare spre baza plantelor, este ideal utlizarea udarii prin picurare.

Este necesara aerisirea in permanenta a serei chiar si in perioadele reci. Se aeriseste zilnic intre 5-15 minute in timpul pranzului, cand in exterior temperaturile sunt positive, iar in sere se depasesc temperature de 25 grade Celsius.

Fertilizarea faziala se aplica incepand cu cresterea fructelor, in mai multe reprize.

Palisarea plantelor se face in special in sub forma de “ V “, taierile de fructificare efectuandu-se in functie de cultivarul folosit, vigoarea acestuia si luminozitatea.

Plantele se pot conduce in trei sisteme diferite:

  1. conducerea tulpinii principale fara ciupirea varfului, prezentand avantajul timpurietatii productiei.
  2. ciupirea rasadului la 3-4 frunze si conducerea unui lastar ca tulpina principal, cu avantajul uniformitatii fructelor, dar productia este intarziata.
  3. ciupirea rasadului la 3-4 frunze si conducerea cu 2 lastati in “V”, fructele obtinute sunt mai mici decat la primele doua variante.

Lastarii laterali se elimina in totalitate pana la inaltimea de 60 cm fata de sol, in continuare pana la sarma se lasa lastari purtatori de flori femele, iar dupa legarea fructelor si cand acestea au marimea unei nuci se face ciupitul lasandu-se o frunza in plus. La nivelul sarmei, tulpina se conduce spre sarma vecina, orizontal, lasandu-se apoi lastari purtatori de rod. Pe tulpina vertical se asigura 3-4 fructe (pentru a obtine fructe timpuriu), iar pe lastari inca 3-4 fructe. Lastarii sterili se ciupesc la 1-2 frunze sau se elimina.

Polenizarea florilor este necesara sa se efectueze in lunile martie si aprilie, deoarece datorita luminozitatii slabe, majoritatea florilor avorteaza.Polenizarea fiind entomofila, impune introducerea in sere a 2-3 stupi pentru un hectar de cultura.

Recoltarea are loc la maturitatea fiziologica deplina sau cu cateva zile mai devreme la soiurile cu postmaturare.

Momentul optim de recoltare este la intensificarea parfumului, schimbarea culorii, aparitia unor crapaturi usoare la nivelul peduncului, fructele sunt grele iar prin lovirea cu degetul nu trebuie sa sune a gol.

Cultivarea pepenilor galbeni in solarii.

Pregatirea solului incepe din toamna, prin strangerea si scoaterea resturilor vegetale ale culturii anterioare si fertilizarea de baza cu 60-80 t/ha gunoi de grajd semidescompus, 50-60 kg s.a. /ha P2O5, 50-60 kg s.a. /ha K2O, ce se incorporeaza in sol odata cu afanarea adanca.

Pentru obtinerea de productii mai timpurii, cultura se poate amplasa pe substrat biologic, termogen, respective gunoi de grajd paios sau paie fertilizate cu ingrasaminte chimice, introduce in santuri de 30 x 30 cm si acoperite cu amestec nutritiv.

Solul se modeleaza obligatoriu in vederea irigarii pe rigole.Cultura se infiinteaza prin rasad obtinut in sere inmultitor, solarii cu dubla protejare si mai rar in rasadnite.

Se seamana in cuburi nutritive, uneori in pahare din plastic, semanatul se face intre 1- 5 martie, norma de samnta utilizata este de 1,5-1,8 kg seminte pe hectar.La plantare, rasadul trebuie sa aiba 5-6 frunze adevarate si o varsta de 40-45 de zile.

Plantarea are loc intre 15-20 aprilie, se amplaseaza 3 randuri dupa schema (90+180+90)x 30 cm, se realizeaza odesime de 18-19 mii de plante pe hectar.

Plantele sunt conduse pe verticala cu ajutorul sforilor pana la sarmele spalier, apoi se dirijeaza spre planta vecina in lungimea randului. Pe portiunea de la baza pana la 40-50 cm se indeparteaza lastarii, frunzele si fructele. In continuare se lasa 2-3 lastari cu cate un fruct, iar pe tulpina principala 1-2 fructe pe planta asigurandu-se 3-5 fructe in functie de soi.

Recoltarea se face manual, esalonat, incepand din a doua decada a lunii iulie si pana in luna august.

Descrierea si combaterea bolilor la cultura de pepeni galbeni.

Descrierea si combaterea manei (Pseudoperenospora cubensis).

Plantele sunt atacate in toate fazele de dezvoltare, boala manifestandu-se pe frunze prin aparitia unui numar foarte mare de pete, cu diametrul de 2-24 mm, de regula colturoase, la inceput de culoare verde-galbuie, apoi galbene ca lamaia, pentru ca dupa cateva zile sa devina brune deschis.

In dreptul petelor, pe fata interioara a frunzelor, se formeaza un puf cenusiu-violaceu, alcatuit din organele de inmultire asexuata a ciuperci.

In conditiile favorabile dezvoltarii bolii sunt atacate aproape toate frunzele plantelor, incepand cu cele bazale, pe fiecare frunza formandu-se peste 200 pete, care pot sa conflueze si sa distruga astfel portiuni mari din limb.Frunzele puternic atacate se brunifica, se usuca, devin sfaramicioase si cad.

Atacul se manifesta foarte rar pe fructe, acestea raman mici, nu mai ajung la maturitate completa, fiind lipsite de aroma.

Infectia apare in prezenta apei pe frunze, la temperature de 16-22 grade Celsius.

Prevenirea aparitiei manei se poate realiza prin: asolamentul 3-4 ani, aratura adanca pentru ingroparea resturilor vegetale.

Comabaterea chimica se poate realiza prin tratamente cu fungicide cum ar fi: Dithane M-45 in concentratie de 0,2 % (2,0 kg /ha), Aliette 80 WG folosit in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Bravo 500 SC in cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10-13 l apa pe 100-130 mp), Folpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (1,5 kg/ha), Funguran OH 50 WP in concentratie de 0,3 % (30 g in 10 l apa), Merpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (1,5 kg/ha) (15 g in 10 l apa), Ortiva 250 SC in concentratie de 0,075 % (0,75 l/ha) (7,5 ml in 8,0 l apa), Polyram DF in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Previcur Enegy in concentratie de 0,25 % (2,5 l/ha) (15 ml in 6,0 l apa), Ridomil Gold MZ 68 WG in concentratie de 0,25 % (2,5 kg/ha) (25 g in 8 l apa pe 100 mp), Shavit F 72 WP in concentratie de 0,2 % (2 kg/ha) (20 g in 10 l apa), Zetanil Blu in concentratie de 0,3 % (3,0 kg/ha) (30 g in 8 l apa), Zeama Bordeleza 0,75 % (50 g in 8-10 l apa).

Decrierea si combaterea la fainarii (Sphaerotheca fuliginea).

Atacul se manifesta numai pe frunze, pe ambele fete sub forma unor colonii albe, prafoase de miceliu, care poate cuprinde tot limbul.Conidiile diseminate transmit infectia in cultura, iar periteciile formate pe frunzele atacate (numai in camp) rezista peste iarna si asa infectia se transmite de la un an la altul.

La umiditatea aerului de 70 % si temperatura de 26-28 grade Celsius conditiile sunt optime pentru infectie.

Prevenirea aparitiei manei se poate realiza prin: asolamentul 3-4 ani, aratura adanca pentru ingroparea resturilor vegetale.

Combaterea chimica a fainarii se realizeaza prin tratamente repetate cu fungicide cum ar fi: Tilt 250 EC in concentratie de 0,015 % (4 ml in 26 l apa), Topas 100 EC in concentratie de 0,025 %, Bravo 500 SC in cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10-13 l apa), Kumulus DF in concentratie de 0,4 % (30 g in 7,5 l apa), Shavit F 72 WP in concentratie de 0,2 % (2,0 kg/ha) (20 g in 10 l apa), Thiovit Jet 80 WG in concentratie de 0,3-0,4 % (3,0-4,0 kg/ha), Manoxin M60 PU in concentratie de 0,4 % (4,0 kg/ha).

Decrierea si combaterea antracnozei (Colletotrychum lagenarium).

Este provocata de ciuperca Coletotrichum lagenarium si ataca fructele, tulpina si frunzele. Pe frunze apar pete cafenii care se maresc, se impreuneaza si frunza se sfisie. Pe fata inferioara apare un mucegai rosiatic.

Fructele atacate prezinta aceleasi simptome.In aceste pete se localizeaza bacterii care provoaca in final putrezirea fructelor.

Transmiterea bolii se realizeaza prin saminta.Tratarea semintelor este singurul mijloc de prevenire.Indepartartarea resturilor de plante si igiena culturala contribuie de asemenea la prevenirea aparitiei ciuperci.

In combaterea antracnozei se pot utiliza urmatoarele substante: Dithane M-45 in concentratie de 0,2 %, Dithane Neotec 75 WG in concentratie de 0,2 %,( 20 g in 10 l apa).

Descierea si combaterea alternariozei (Alternaria cucumerina).

Alternarioza ataca de obicei frunzele si tulpinile dar poate ataca si fructele.Pe frunze atacul apare sub forma unor pete, la inceput mici, de culoare galbuie, care se extind concentric si treptat se brunifica. Petele sunt precis delimitate, la un atac puternic ocupand zone mari din suprafata frunzelor, provocand uscarea acestora.Pe zonele atacate din limb se formeaza o pasla fina, de culoare bruna, cu zonare caracteristica.

Pe tulpini si lastari apar pete alungite, brune, zonarea concentrica, fiind mai putin evidenta. Pe fructe atacul apare sub forma unor pete circulare, care se adancesc in tesuturi.

Pentru combaterea aparitiei alternarozei se pot lua urmatoarele masuri agrotehnice: folosirea araturii adanci pentru ingroparea resturilor vegetale, asolamentul 3-4 ani, folosirea de ingrasaminte cu microelemente pe baza de zinc maresc rezistenta plantelor si tot odata asigura sporuri mari de productie, cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti.

Combaterea chimica a alternariozei se poate realiza cu fungicide cum ar fi: Bravo 500 SC in cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10-13 l apa pe 100-130 mp), Dithane M-45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Dithane Neotec 75 WG in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Shavit F 72 WP in concentratie de 0,2 % (2,0 kg/ha) (20 g in 10 l apa), Antracol 70 WP in concentratie de 0,2% (2,0 kg/ha) (20 g in 10 l apa).

Ofilirea vasculara (Fusarioza).

Boala este cauzata de ciupercile din genul Fusarium spp si Verticilium spp.Boala poate sa apara si la alte culturi cum ar fi: castraveti, ardei, tomate, vinete ,varza, telina.

Ofilirea vasculara apare atat in sere si solarii cat si in camp liber in anii cu precipitatii abundente.

Plantele atacate se ofilesc, se vestejesc treptat, ofilirea apare cand plantele infloresc sau fructifica. In urma atacului plantele raman mici, se coc devreme, iar semintele din interiorul fructelor sunt brune sau galbene.Daca temperaturile sunt foarte ridicate ofilirea apare brusc si plantele pier rapid.

Aparitia bolii este favorizata de temperaturile ridicate 27-28 grade Celsius, de umiditatea mare a solului si un pH de 5-5,6 care este usor acid.

In afara de aceste factori la aparitia bolii mai poate contribui si lezarea plantelor ce apar fie in timpul repicatului fie datorita diverselor daunatori.

In combaterea aparitiei bolii se pot utiliza urmatoarele masuri: rotatia culturilor, cultivarea plantelor cu rezistenta la Fusarium si Verticilium, plantele care sunt uscate si nu isi revin pe timpul noptii sunt indepartate si arse, folosirea moderata a ingrasamintelor chimice care acidifica solul (azotat de amoniu, superfosfat).

Combaterea chimica se poate realiza prin tratamente cu fungicide cum ar fi: Topsin 500 SC in concentratie de 0,1 % prin udari la radacina sau Tachigaren 30 L in concentratie de de 0,1 % se aplica tot prin udarea radacinii.

Descrierea si combaterea daunatorilor in cultura de pepeni galbeni.

Descrierea si combaterea la tripsului tutunului (Trips tabaci)

Tripsul este unul dintre cei mai raspanditi daunatori ai plantelor din agricultura. In conditii de sera este imposibila distrugerea in totalitate a tripsilor.

Lungimea insectelor adulte este de 2-2,5 mm, iar grosimea corpului nu este mai mare decat 1 mm.Adulti sunt de culoare mai inchisa-neagra sau maro.Aparitia lor se poate pune calendaristic in lunile martie-aprilie.

Larvele sunt de culoare galbena sau verzui, acest fapt le permite sa fie cu greu distinse pe suprafata frunzei si a plantei.

Femela depune ouale in tesuturile frunzelor si a florilor.O femela poate sa depuna in jur de 100 de oua.Dupa 3-5 zile de dezvoltare embrionara apar larvele, care timp de 8-10 zile de viata pe suprafata frunzei naparlesc de patru ori.Larvele patrund in sol la adancimea de 15 cm, unde inca peste 4-5 zile se transforma in insect adulte aripate.Dezvoltarea unei generatii dureaza 15-20 de zile.

Combaterea chimica a tripsului tutunului se se realizeaza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Mospilan 20 SG in concentratie de 0,04 % (4,0 kg/ha), Laser 240 Sc in concentratie de 0,05 %, Confidor Energy in concentratie de 0,08 % (0,8 l/ha), Nuprid Al 200 SC in concentratie de 0,075 % (0,75 l/ha), Actara 25 WG in concentratie de 0,02% (0,2 kg/ha).

Descrierea si combaterea la paduchele verde (Cerosipha gossypii).

Femelele depun ouale toamna, la baza mugurilor sau in crapaturile scoartei ramurilor speciilor samburoase, dar si in gradinile de legume si in sere.Este o specie migratoare.

Paduchii formeaza colonii masive pe partea inferioara a frunzelor, se hranesc prin sugerea sevei plantelor. Datorita acetui fapt frunzele se necrozeaza si se rasucesc, formand pseudocecidii. Plantele atacate sufera si se debiliteaza, ducand la scaderea productiei.

Femelele au corpul globulos, oval, verde-deschis sau verde-inchis.Antenele sunt negre. Picioarele sunt galben-deschis, mai scurte, aproximativ 1/3 din lungimea corniculelor. Femelele aripate au capul si toracele negre, iar abdomenul verde galbui sau roscat.Pe partea dorsala prezinta o pata mare de culoare neagra cu 1-2 dungi transversale si 4 pete laterale. Antenele sunt negre, picioarele sunt galben-deschis cu tarsele negre. Corniculele sunt brune, coada este aproape 2/3 din lungimea cornicolelor.

Combaterea chimica la paduchele verde se realizeaza prin stropiri cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 50 EC in concentratie de 0,02 % (0,2 l/ha), Faster 10 CE in concentratie de 0,03 % (2 ml in 6,6 l/apa), Confidor Energy in concentratie de 0,06% (0,6 l/ha), Mospilan 20 SG in concentratie de 0,0125 % ( 1,5 g in 12 l/apa).

Descrierea si combaterea la paianjenul rosu comun (acarian) (Tetranycus urticae)

Masculul are culoare galbena verzui-deschis, iar in stadiul de adult are culoare bruna. Femela este la inceput de culoare galbena roz si in final devine portocalie. Corpul are o forma elipsoidala la femela si piriform la mascul. Are 5-6 generatii pe an.

Ouale depuse de femele sunt rotunde de culoare albicioasa sau galbuie si au un continut aproape transparent.Odata ce embrionul incepe sa se dezvolte, continutul oului devine tulbure, iar ouale se ingalbenesc.

La o temperatura de 15 grade Celsius embrionulul se dezvolta in decursul a 15 zile, iar la o temperatura de 30 grade Сelsius dezvoltarea embrionului se relizeaza in doar in 2-3 zile.Din ouale fecundate ies femele, din cele nefecundate masculi.Paiajenul rosu se hraneste cu continutul celulelor plantei.

Prezenta paianjenului este semnalata de petele mici de culoare alba de pe frunze (mai ales cele de pe partea inferioara a frunzei) si a unei panze de paianjen tesute in jurul plantei sau a anumitor parti ale plantei.In cazul unei contaminari masive, frunzele se inalbesc din cauza leziunilor multiple.Planta este in totalitate acoperita cu o panza de paianjen, iar pe extremitatile frunzelor si a mugurilor de floare se acumuleaza o masa de trupuri miscatoare.

Acarianul rosu comun ierneaza in stadiu de adult sub resturile vegetale.Acarienii colonizeaza partea inferioara a frunzelor, frunzele atacate se recunosc prin aparitia unor pete de culorare galbui care corespund intepaturilor facute de paianjen.La un atac puternic frunzele atacate se usuca si cad.

Combaterea chimica se realizeaza cu insecto-acaricide cum ar fi: Vertimec 1,8 % in concentratie de 0,1 % (1,0 l/ha), Milbecnock EC in concentratie de 0,075 % (10 ml in 13 l/apa), Omite 570 EW in concentratie de 0,1 % (10 ml in 10 l/apa), Nissorun 10 WP in concentratie de 0,04 % (5 g in 12 l/apa).

Commentarii

    Spuneti parerea dumneavoastra despre acest produs:


    Pentru a va exprima parerea trebuie sa va inregistrati sau sa va logati daca aveti deja un cont.