Telina de radacina

Telina se cultiva pentru radacina ingrosata si frunzele utilizate la prepararea unor salate, mancaruri, aromatizarea muraturilor si in conservele de legume.

Radacina contine protide, saruri minerale (P, K, Fe, Ca), glucide, vitamine (C, E, PP, A, B1, B2) si substante volatile.

Telina este recunoscuta prin proprietatile sale medicinale fiind diuretica si vermifuga. Este apreciata in afectiunile aparatului respirator, ale sistemului nervos si circulator.

Telina de radacina este o planta bienala cu perioada lunga de vegetatie (180-200 zile).In primul an de cultura, formeaza o rozeta de frunze si radacina ingrosata.Formeaza in rozeta un numar mare de frunze, lung-petiolate, lucioase si glabre, de culoare verde-inchis, de 1-2 ori penat-sectate si aromate.Radacina ingrosata incepe sa se formeze cand plantele au 3-4 frunze, este de culoare alb-galbuie, frageda si suculenta.Daca recoltatul se intarzie, telina devine spongioasa.Greutatea medie a radacinii este de 200-300 g, uneori si mai mult.Planta formeaza si radacini secundare, care de obicei se indeparteaza pentru a stimula ingrosarea radacinii principale.

Telina nu este pretentioasa fata de caldura, dar are o rezistenta la temperaturi scazute mai mica decat patrunjelul si pastarnacul.

Temperatura minima de incoltire este de 2-3 grade Celsius, iar temperature optima este de 20-30 de grade Celsius.In faza de rasad plantele suporta temperature de -3..-4 grade Celsius, iar la maturitate -7..-9 grade Celsius, dar radacinile tuberizate nu rezista sub 0 grade Celsius.

Daca rasadurile sunt expuse la temperaturi intre 4-14 grade Celsius o perioada mai lunga, acesta determina vernalizarea si aparitia tulpiniloe florifere in primul an.

Temperatura optima de vegetatie si ingrosarea radacinilor este de 16-20 grade Celsius.

Cerintele fata de lumina sunt reduse, telina dand bune rezultate in culturi asociate de legume sau in culture intercalate in livezi si vii tinere.

Cerintele fata de umiditate sunt foarte ridicate, in special in faza de rasarire, plantare si depunerea substantelor de rezerva.

Telina nu suporta seceta, dar nici excesul de umiditate care determina ramificarea radacinilor si deprecierea lor calitativa.Rezultate bune se obtin in conditii de irigare si in regiunile si anii cu veri umede si racoroase.

Pentru cultivarea telinei de radacina solurile cele mai indicate sunt cele usoare sau mijlocii, profunde, neutere si fertile.Rezultate foarte bune se obtin prin aplicare de ingrasaminte organice in cantitati mari fiind recomandata fertilizarea in anul culturii cu 40-50 t/ha gunoi de grajd.

Azotul aplicat timpuriu stimuleaza cresterea frunzelor in detrimentul ingrosarii radacinilor, care devin spongioase.

Tehnologia culturii telinei de radacina.

Semintele de telina sunt foarte mici si plantele au un ritm lent de crestere in primele faze de vegetatie, de aceea infiintarea culturii se face exclusiv prin plantarea rasadului, in cultura de vara si de toamna.

Cultura de vara a telinei.

Premergatoare bune pentru cultura de telina sunt: conopida, varza, castraveti, tomatele etc.

Pregatirea terenului incepe din toamna cu desfiintarea culturii premergatoare, apoi se trece la discuire, nivelare de exploatare, fertilizarea de baza se face cu 40-50 t/ha gunoi de grajd descompus, 300-400 kg/ha superfosfat si 100-120 kg/ha sulfat de potasiu dupa care se face o aratura adanca la 20-30 cm.

Primavara lucrarile de pregatire consta din fertilizarea cu 150 kg/ha azotat de amoniu si erbicidarea cu Dual Gold 960 EC in cantitate de 0,8-1,0 l/ha impotriva buruenilor monocotiledonate si dicotiledonate anuale, aceasta se incorporeaza in sol la 2-3 cm.

Se mai poate utiliza Stomp 330 EC in cantitate de 5,0 l/ha impotriva buruenilor monocotiledonate si unele dicotiledonate anuale.Se aplica preemergent sau la un interval de 5 zile dupa semanat.

Producerea rasadurilor se realizeaza in sere inmultitor sau rasadnite calde, prin semanat la sfarsitul lunii februarie.Se seamana in randuri la 5-6 cm distanta folosind 1,5- 2,0 g samanta/m2, respective 80-100 g samanta pentru rasadul necesar unui hectar de cultura.

De obicei rasadul nu se repica, semanatul facandu-se mai rar, dar culturile timpurii si suprafete mici, repicatul se poate face cand apare a treia frunza.

Rasadul se ingrijeste corespunzator, se uda moderat, se aeriseste atent, astfel ca temperatura sa nu scada sub 16 grade Celsius, varsta optima a rasadului la plantare trebuie sa fie de 50-60 de zile.

Plantarea se face la sfarsitul lunii aprilie, manual, cu plantatorul, la aceeasi adancime la care a fost produs rasadul, plantarea mai adanca impiedica ingrosarea normal a radacinilor.

Plantarea pe teren modelat se face in brazde cu latimea la coronament de 104 cm, cate doua randuri distantate la 80 cm si 18-20 cm intre plante pe rand in cazul soiurilor viguroase , sau trei randuri distantate la 37 cm si 20 cm intre plante in cazul soiurilor mai putin viguroase.

Pe suprafete mici se poate plant ape teren modelat in biloane la distante de 60/40 cm sau 50/50 cm, sau pe teren nemodelat in randuri echidistante la 60/30 cm.

Se recomanda inaintea plantarii rasadului sa se dezinfecteze cu Zeama Bordeleza in concentratie de 0,5 %, fasonat prin scurtarea radacinilor la la 2-3 cm si a frunzelor la 1/3 din lungime si se mocirleste. Dupa plantare se uda bine pentru a asigura prinderea.

Lucrarile de intretinere consta din: completarea golurilor dupa 4-5 zile de la plantare, prasitul mecanic intre randuri de 2-3 ori si manual pe rand, repetat pana cand rozetele de frunze acopera intervalul dintre randuri, se fac 8-10 udari cu norme de 350 m3 de apa/ha, fertilizarea faziala cu azotat de amoniu 80-100 kg/ha, superfosfat 100-150 kg/ha sis are potasica 50-70 kg/ha se aplica in doua etape: la 3-4 saptamani de la plantare si in perioada de crestere intensiva a radacinilor, pe suprafete mici se recomanda efectuarea “copcitului” radacinilor secundare, copcitul favorizeaza ingrosarea mai puternica a radacinii principale.

Recoltarea se face esalonat catre sfarsitul verii, in august-septembrie in functie de cerintele pietei, manual prin smulgerea plantelor si fara indepartarea frunzelor.


Cultura de toamna.

Cultura de toamna se practica in succesiune dupa: salata, mazare,spanac, ceapa sau usturoi de stufat.

Rasadurile se produc in rasadnite semicalde sau reci, prin semanare intre 15-30 aprilie iar plantarea se face intre 20 mai si 10 iunie.Ingrijirea culturii se face la fel ca si la cea timpurie, acordand atentie udarilor care se fac mai des.

Recoltarea se face in luna octombrie-noiembrie inainte de inghetarea solului, prin dislocarea radacinilor utilizand cazmale, furci sau plugul fara cormana.Se aduna plantele, se curata de pamant, frunze si radacini secundare, timp de 1-2 zile dupa recoltare radacinile se lasa in camp pentru a se zvanta, se sorteaza si se depoziteaza in silozuri sau depozite.

Descrierea si combaterea bolilor la telina pentru radacina.

Descrierea si combaterea septoriozei (Septoria apiicola).

Septorioza se manifesta mai ales pe frunze, in locul unde s-a produs infectia, apar pete mici (1-3 mm diametru), circulare, de culoare galbena-cafenie, inconjurate de o margine bruna.

Boala apare mai intai pe frunzele din apropierea solului si treptat pe celelalte, frunzele atacate puternic, se ingalbenesc si se usuca.

Agentul patogen se numeste Septoria apiicola care ierneaza in frunzele atacate sub forma de picnospori in picnidi, ciuperca supravietuieste si in samanta infestata.

Prevenirea aparitiei septoriozei se poate realiza prin: utilizarea de samanta sanatoasa, adunarea si distrugerea resturilor vegetale puternic infectate, rotatia culturilor, respectarea igienei culturale.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza prin tratamente cu fungicide cum ar fi: Bravo 500 SC in concentratie de 0,2 % (20 ml in 10-13 l/apa), Dithane M-45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l/apa), Topsin M 70 in concentratie de 0,05-0,10 %.

Descrierea putregaiului cenusiu (Botrytis cinerea).

Putregaiul cenusiu apare la inceputul perioadei de depozitare.Pe radacini apar leziuni bine definite negre-maronii fara nici o urma de mucegai.

Cum telina este pastrata o perioada mai lunga aparitia putregaiului este tot mai mare.Ciuperca supravietuieste in sol si pe resturile plantelor din cultura.

Infectia se extinde in tompul perioadelor umede din toamna, cand rezistenta frunzelor se diminueaza.Frunzele sunt infectate prin contact direct sau prin sporulatie, de la frunze sporii ajung la radacina.Telina recent depozitata este mai rezistenta la atacul de putregai cenusiu.

Atacul este mai vizibil in varful radacinii.La temperature de 5 grade Celsius se vor dezvolta frunzele noi care la randul lor vor fi usor de infectat.Boala se poate imprastia in spatial de depozitare ca rezultat a sporulatiei si al contactului direct.

Prevenirea aparitiei putregaiului cenusiu se poate realiza prin urmatoarele procedee: cultura se recolteaza pe vreme uscata pentru a limita cantitatea de pamant care ramane pe radacina, se recolteaza cu mare grija pentru a nu rani radacinile.

Descrierea putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum).

Ataca pe langa telina si patrunjelul, pastarnacul, morcovul, evolutia continuand si in timpul pastrarii.Pe radacini apar pete umede, usor decolorate, care se acopera cu mucegaiul alb al ciupercii.Ulterior apar si sclerotii negri de 3-10 mm, sub aceasta forma ciuperca poate supravietui in sol mai multi ani.

Prevenirea si combaterea aparitiei putregaiului alb se realizeaza prin rotatia culturilor, evitarea plantelor sensibile fata de atacul acestei ciuperci si sortarea radacinilor.

Descrierea si combaterea fainarii la telina (Erysiphe umbelliferarum).

Apare pe frunze si tulpini, care se acopera cu pasla miceliana alba, contine conidioforii si conidiile ciupercii.Mai tarziu apar picnidiile negre, iar frunzele se brunifica si se usuca.

Pentru combaterea fainarii se pot utiliza tratamente cu fungicide cum ar fi : Tiovit Jet 80 WG in cantitate de 4,0 kg/ha,Kumulus DF in cantite 4,0 kg/ha.

Descrierea si combaterea daunatorilor la cultura de telina.

Descrierea si combaterea la musca telinei (Piophyla heraclei).

Musca telinei se dezvolta pe aparatul foliar, unde larvele distrug tesuturile dintre epidermele frunzelor, in urma carora apar galerii de mare intindere, atacul devine evident pe parcursul lunii mai.

Atacul cauzat asupra culturilor de legume din camp poate fi limitat printr-o serie de masuri preventive si curative.

Dintre masurile preventive o deosebita importanta practica o au: strangerea resturilor vegetale, araturi adanci de toamna pentru ingroparea sub brazda a pupelor care ierneaza in orizonturile de suprafata, rotatia anuala a culturilor, sortarea materialului inainte de plantare si eliminarea rasadurilor si a radacinilor cu simptome de atac, prasile repetate pe parcursul perioadei de vegetatie pentru distrugerea plantelor gazda din flora spontana, smulgerea plantelor cu simptome de atac, inainte de retragerea larvelor in sol pentru impupare, infiintarea de benzi capcana din plante similare culturilor practicate, pe care adultii sa-si depuna ponta.

Combaterea chimica se poate realiza prin utilizarea insecticidelor cum ar fi: Calypsso 480 SC in concentratie de 0,02 % , Confidor Energy in concentratie de 0,015 % sau Actara 25 WG in concentratie de 0,02 % .

Descrierea si combaterea la paianjenul rosu comun (acarian) (Tetranycus urticae).

Masculul are culoare galbena verzui-deschis, iar in stadiul de adult are culoare bruna. Femela este la inceput de culoare galbena roz si in final devine portocalie.Corpul are o forma elipsoidala la femela si piriform la mascul.Are 5-6 generatii pe an.

Ouale depuse de femele sunt rotunde de culoare albicioasa sau galbuie si au un continut aproape transparent.Odata ce embrionul incepe sa se dezvolte, continutul oului devine tulbure, iar ouale se ingalbenesc.La o temperatura de 15 grade Celsius embrionulul se dezvolta in decursul a 15 zile, iar la o temperatura de 30 grade Сelsius dezvoltarea embrionului se relizeaza in doar in 2-3 zile.

Din ouale fecundate ies femele, din cele nefecundate masculi.Paiajenul rosu se hraneste cu continutul celulelor plantei.

Prezenta paianjenului este semnalata de petele mici de culoare alba de pe frunze (mai ales cele de pe partea inferioara a frunzei) si a unei panze de paianjen tesute in jurul plantei sau a anumitor parti ale plantei.In cazul unei contaminari masive, frunzele se inalbesc din cauza leziunilor multiple.Planta este in totalitate acoperita cu o panza de paianjen, iar pe extremitatile frunzelor si a mugurilor de floare se acumuleaza o masa de trupuri miscatoare.

Acarianul rosu comun ierneaza in stadiu de adult sub resturile vegetale.Acarienii colonizeaza partea inferioara a frunzelor, frunzele atacate se recunosc prin aparitia unor pete de culorare galbui care corespund intepaturilor facute de paianjen.La un atac puternic frunzele atacate se usuca si cad.

Combaterea chimica se realizeaza cu insecto-acaricide cum ar fi: Vertimec 1,8 % in concentratie de 0,1 % (1,0 l/ha), Milbecnock EC in concentratie de 0,075 % (10 ml in 13 l/apa), Omite 570 EW in concentratie de 0,1 % (10 ml in 10 l/apa), Nissorun 10 WP in concentratie de 0,04 % (5 g in 12 l/apa).

Descrierea si combaterea limaxului cenusiu (Agriolimax agreste).

Limaxul cenusiu ierneaza sub forma de ou si mai rar sub forma de adult, hiberneaza in gauri subterane si crapaturi din sol, care sunt ferite de inghet, in care isi incetinesc procesele metabolice, intrand intr-o stare de letargie.

Melcisorii rezultati din eclozarea oualor de iarna, ajung la maturitate la jumatatea lunii iulie. Melcisorii generatiei a doua apar incepand cu a doua jumatate a lunii august, se hranesc cu organele vegetative ale plantelor, se matureaza treptat, devin adulti, se imperecheaza si in a doua jumatate a lunii octombrie depun oua,si asa se reia ciclul biologic.

Evolutia embrionara depinde de temperatura si de gradul de umiditate, dureaza intre doua si patru saptamani.

Melcii sunt activi ziua, daca au suficienta umiditate, daca nu, ei raman nocturni.In conditii aride, limacsii secreta mult mucus, ingrosandu-si masa viscerala si protejandu-se astfel de dezhidratare.

Melcul este polifag, se hraneste cu specii de plante cultivate si spontane, atacul producandu-se la nivelul tuturor organelor plantelor (subterane si supraterane).

Melcii rod cu ajutorul limbii lor zimtate gauri de forma neregulata pe frunze sau alte parti ale plantei.In zonele roase pot aparea infectii secundare, produse de ciuperci sau bacterii.

Combaterea limaxilor se poate realiza prin strangerea manuala a limacsilor după ploaie sau in timpul noptii la lumina electrica.

Combaterea chimica se poate realiza cu ajutorul moluscocidelor cum ar fi: Mesurol 2 RB in cantitate de 5,0 kg/ha, acesta se imprastie pe suprafata solului sau se poate incorporeaza la 2-3 cm adancime in sol.Optimol 4 G 15 kg/ha la fel ca si Mesurolul se imprastie la suprafata solului sau se poate incorpora in sol.

Commentarii

    Spuneti parerea dumneavoastra despre acest produs:


    Pentru a va exprima parerea trebuie sa va inregistrati sau sa va logati daca aveti deja un cont.