Zucchini culture
Dovlecelul este o plantă erbacee anuală, are sistem radicular bine dezvoltat care pătrunde în sol până la adâncimea de 1,8 m și are o capacitate mare de exploatare a rezervelor de apă și hrana din sol.
Semințele de dovlecel germinează în 14-16 zile la temperatura minimă de 12-14 grade Celsius și în 6-7 zile la temperatura optimă de 20-25 grade Celsius
Dovlecelul are cerință foarte mare față de lumină, pe terenurile umbrite sau îmburuienate producția poate scădea considerabil dar și cerințele față de umiditatea din sol sunt destul de ridicate, dovleacul având un coeficient foarte mare de transpirație. Dar datorită sistemului radicular bine dezvoltat suportă bine perioadele de secetă.
I. Cultivarea dovlecelului în câmp liber
Soiurile de dovlecel au perioadă scurtă de vegetație de aceea se pretează cultura în ogor propriu primăvara și toamna.
Înaintea culturii în ogor se pot înființa din toamnă culturi de ceapă verde, spanac, salată, iar cultura de toamnă urmează după fasole, mazăre, cartofi timpurii.
Cultura de dovlecel se înființează prin semănat direct între 15 aprilie-10 mai pentru cea din ogor și 10 iunie-1 iulie pentru cea din toamnă, în teren modelat sau nemodelat.
Se seamănă mecanizat la adâncimea de 3-6 cm, norma de sămânță utilizată fiind de 4-6 kg semințe pe hectar.
Pe terenurile modelate înființarea culturii se poate realiza după următoarea schemă (80+70) x 50 cm pentru soiurile cu vreji scurți,150 x 150 cm pentru soiurile cu vreji lungi, se realizează o desime de 27 de mii de plante cu vreji scurți și 13 mii de plante cu vreji lungi pe hectar.
Pe terenurile nemodelate se seamănă manual în cuiburi câte 2-3 seminte, care este acoperit cu un strat de pământ de 2-3 cm după schema 100 x 80 cm, se asigură 12,5 de mii de plante pe hectar.
Lucrările de întreținere constă din răritul plantelor când acestea au o frunză adevarată lăsându-se 1-2 plante într-un cuib, se fac 1-2 prășire manuală și 2-3 prășiri mecanice, se efectuează mușuroitul la cuib, se dau 4-5 udări cu norme de 250-300 m3 de apă la hectar.
Cultura se fertilizează fazial, înainte de începerea fructificării cu 100-150 kg/ha azotat de amoniu sau cu îngrășăminte organice lichide.
Recoltarea dovleceilor începe după 60-75 de zile de la răsărire, în luna iulie pentru cultura în ogor și durează până la venirea brumelor pentru cea de toamnă.Recoltarea se realizează manual prin detașarea fructelor cu o porțiune de peduncul.
În funcție de destinație și cerințe se recoltează fructele “în floare” (când corola nu a căzut) având 6-10 cm lungime,sau la 12-15 zile de la înflorit și se repetă la 3-4 zile.
II. Cultivarea dovlecelului în spații protejate
Cultura în sere
Serele se pregătesc după tehnologia clasică, în final realizându-se o modelare cu patru biloane pe travee.
Producerea răsadului se face în funcție de înființarea culturii și ținând seama de vârsta răsadurilor, care trebuie sa fie de 35-40 de zile. Semănatul se face în cuburi nutritive cu latura de 8-10 cm, norma de sămânță utilizată la un hectar de cultură fiind de 2-2,5 kg.
Se plantează patru rânduri pe travee după schema [40+ 3(80)+ 40] x 70 cm, realizându-se desimea de 20-21 mii de plante pe hectar.
Lucrările de îngrijire generală sunt asemănătoare celorlalte cucurbitacee. Se asigură polenizarea florilor female și se îndepărtează fructele tarate.
Recoltarea se face eșalonat pe măsura ajungerii fructelor la dimensiunile cerute.
Cultura în solarii
Pregătirea solului începe din toamnă, prin strângerea și scoaterea resturilor vegetale ale culturii anterioare și fertilizarea de bază cu 60-80 t/ha gunoi de grajd semidescompus, 50-60 kg s.a. /ha P2O5, 50-60 kg s.a. /ha K2O, ce se încorporează în sol odată cu afânarea adâncă. În primăvară se completează fertilizarea cu 50-60 kg s.a. /ha azot.
Producerea răsadurilor se face prin semănat direct în cuburi nutritive, între 20-25 februarie, norma de sămânță uilizată pentru un hectar de cultură este de 2-2,5 kg.
Se plantează între 1-5 aprilie când în sol se realizează o temperatură de 12-15 grade Celsius. Se plantează în 6 rânduri pe lățimea solarului de 5,4 m, la distanțe medii de 90 cm între rânduri și 50 cm între plante pe rând, astfel se realizează o desime de circa 22 de mii de plante pe hectar.
Lucrările de întreținere sunt aceleași ca și la culturile în solarii, recoltarea poate să înceapă în 10-15 mai.
III. Descrierea și combaterea bolilor la cultura de dovlecel
Descrierea și combaterea manei dovleacului (Pseudoperonospora cubensis)
În condițiile favorabile dezvoltării bolii sunt atacate aproape toate frunzele plantelor, începând cu cele bazale, pe fiecare frunză formându-se peste 200 pete, care pot să conflueze și să distrugă astfel porțiuni mari din limb.Frunzele puternic atacate se brunifică, se usucă, devin sfărâmicioase și cad.
Atacul se manifestă foarte rar pe fructe, acestea rămân mici, nu mai ajung la maturitate completă, fiind lipsite de aromă.Infecția apare în prezența apei pe frunze, la temperaturi de 16-22 grade Celsius.
În combaterea manei la castraveți se pot utiliza fungicide sistemice cât și cele de contact.
Amintim câteva substanțe folosite în combaterea manei: Aliette 80 WG folosit în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 l apă), Bravo 500 SC în cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml iî0-13 l apă pe 100-130 mp), Folpan 80 WDG în concentrație de 0,15 % (1,5 kg/ha), Funguran OH 50 WP în concentrație de 0,3 % (30 g în 10 l apă), Merpan 80 WDG în concentrație de 0,15 % (1,5 kg/ha) (15 g în 10 l apă), Ortiva 250 SC în concentrație de 0,075 % (0,75 l/ha) (7,5 ml în 8,0 l apă), Polyram DF în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 l apă), Previcur Enegy în concentrație de 0,25 % (2,5 l/ha) (15 ml în 6,0 l apă), Ridomil Gold MZ 68 WG în concentrație de 0,25 % (2,5 kg/ha) (25 g în 8 l apă pe 100 mp), Shavit F 72 WP în concentrație de 0,2 % (2 kg/ha) (20 g în 10 l apă), Zetanil Blu în concentrație de 0,3 % (3,0 kg/ha) (30 g în 8 l apă), Zeama Bordeleză 0,75 % (50 g în 8-10 l apă).
Descrierea și combaterea făinării la dovleac (Sphaerotheca fuliginea)
Combaterea făinării se realizează prin tratamente repetate cu fungicide cum ar fi: Tilt 250 EC în concentrație de 0,015 % (4 ml în 26 l apă), Topas 100 EC în concentrație de 0,025 %, Bravo 500 SC în cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml în 10-13 l apă), Kumulus DF în concentrație de 0,4 % (30 g în 7,5 l apă), Shavit F 72 WP în concentrație de 0,2 % (2,0 kg/ha) (20 g în 10 l apă), Thiovit Jet 80 WG în concentrație de 0,3-0,4 % (3,0-4,0 kg/ha), Manoxin M60 PU în concentrație de 0,4 % (4,0 kg/ha).
Descrierea și combaterea antracnozei la dovleac (Colletotrichum lagenarium)
Boala este provocată de ciuperca Coletotrichum lagenarium și atacă fructele, tulpina și frunzele. Pe frunze apar pete cafenii care se măresc, se împreunează și frunza se sfâșie. Pe fața inferioara apare un mucegai roșiatic.Fructele atacate prezintă aceleași simptome. În aceste pete se localizează bacterii care provoacă în final putrezirea fructelor.
Transmiterea bolii se realizează prin sămânță. Tratarea semințelor este singurul mijloc de prevenire.Îndepărtarea resturilor de plante și igienă culturală contribuie de asemenea la prevenirea apariției ciuperci.
În combaterea chimică a antracnozei se pot utiliza următoarele substanțe: Dithane M-45 în concentrație de 0,2 %, Dithane Neotec 75 WG în concentrație de 0,2 %,( 20 g în 10 l apă).
Pătarea unghiulară a frunzelor (Pseudomonas syringae pv. lachrymans.)
Produce pagube atât la dovlecei de seră cât și la dovlecei din câmp, simptomele fiind însă mai vizibile la cele de seră.
Primele simptome apar însă pe frunzele cotiledonate, sub forma unor pete mici, cu aspect uleios la început, apoi brune.Pe frunzele adevărate atacul este prezent sub formă de pete delimitate de nervure, din care cauză apar colțuroase.Petele sunt hidrozate cu exsudat pe vreme umedă.Frunzele se necrozează apar perforate din cauza țesutului uscat al frunzei care se rupe.
Pe fructe petele sunt mici, hidrozate, ușor denivelate. Bacteria se localizează în tegument semințele fiind și ele infectate.
În sere poate să apară și tipul de infecție sistemică, prin tulpină și petiol până la fruct.Aceste plante infectate sistemic, țesutul vascular este îngălbenit iar fructele se înmoaie și pot prezenta exsudat bacterian pe suprafață.
Bacteria se transmite mai ales prin semințe infectate.Resturile vegetale nedescompuse prezintă de asemenea o posibilă sursă de infecție.Picăturile de apă ajută la diseminarea bacteriei în cultură.
Pagube importante pot apărea în culturile irigate și în condiții de precipitații frecvente în câmp.Bacteria necesită temperaturi ridicate 25-28 grade Celsius, temperatura minimă fiind în jur de 0 grade, iar maximă de circa 35 grade Celsius.
Prevenirea și combaterea bacteriei se poate realiza prin rotația culturilor (cel puțin un an) și descompunerea cât mai bună a resturilor vegetale.
Combaterea chimică se realizează cu substanțe pe bază de cupru cum ar fi: Zeama Bordeleză în concentrație de 0,75 % ( 50 g în 8 l apă), Champ 77 WG 30 g în 10 l apă, Manoxim C 50 PU în concentrație de 0,4 % (4,0 kg/ha), Funguran OH 50 WP în concentrație de 0,4 % (4,0 kg/ha).
IV. Descrierea și combaterea dăunătorilor la cultura de dovlecel
Descrierea și combaterea la păianjenul roșu comun (acarian) (Tetranycus urticae)
Ouăle depuse de femele sunt rotunde de culoare albicioasă sau gălbuie și au un conținut aproape transparent.Odată ce embrionul începe să se dezvolte, conținutul oului devine tulbure, iar ouăle se îngălbenesc.La o temperatură de 15 grade Celsius embrionulul se dezvoltă în decursul a 15 zile, iar la o temperatură de 30 grade Celsius dezvoltarea embrionului se relizează în doar 2-3 zile.Din ouăle fecundate ies femele, din cele nefecundate masculi.Păiajenul roșu se hrănește cu conținutul celulelor plantei.
Prezența păianjenului este semnalată de petele mici de culoare albă de pe frunze (mai ales cele de pe partea inferioară a frunzei) și a unei pânze de păianjen țesute în jurul plantei sau a anumitor părți ale plantei.În cazul unei contaminări masive, frunzele se înălbesc din cauza leziunilor multiple.Planta este în totalitate acoperită cu o pânză de păianjen, iar pe extremitățile frunzelor și a mugurilor de floare se acumulează o masă de trupuri mișcătoare.
Acarianul roșu comun iernează în stadiu de adult sub resturile vegetale. Acarienii colonizează partea inferioară a frunzelor, frunzele atacate se recunosc prin apariția unor pete de culorare gălbui care corespund înțepăturilor făcute de păianjen.La un atac puternic frunzele atacate se usucă și cad.
Combaterea chimică se realizează cu insecto-acaricide cum ar fi: Vertimec 1,8 % în concentrație de 0,1 % (1,0 l/ha), Milbecnock EC în concentrație de 0,075 % (10 ml în 13 l/apă), Omite 570 EW în concentrație de 0,1 % (10 ml în 10 l/apă),Nissorun 10 WP în concentrație de 0,04 % (5 g în 12 l/apă).
Descrierea și combaterea tripsului tutunului (Trips tabaci)
Lungimea insectelor adulte este de 2-2,5 mm, iar grosimea corpului nu este mai mare decat 1 mm. Adulți sunt de culoare mai închisă – neagră sau maro.Apariția lor se poate pune calendaristic în lunile martie-aprilie.Larvele sunt de culoare galbenă sau verzui, acest fapt le permite să fie cu greu distinse pe suprafața frunzei și a plantei.
Femela depune ouăle în țesuturile frunzelor și a florilor.O femelă poate să depună în jur de 100 de ouă.După 3-5 zile de dezvoltare embrionară apar larvele, care timp de 8-10 zile de viață pe suprafața frunzei năpârlesc de patru ori.Larvele pătrund în sol la adâncimea de 15 cm, unde încă peste 4-5 zile se transformă în insecte adulte aripate.Dezvoltarea unei generații durează 15-20 de zile.
Combaterea chimică a tripsului tutunului se realizează prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Mospilan 20 SG în concentrație de 0,04 % (4,0 kg/ha),, Laser 240 Sc în concentrație de 0,05 %, Confidor Energy în concentrație de 0,08 % (0,8 l/ha), Nuprid Al 200 SC în concentrație de 0,075 % (0,75 l/ha), Actara 25 WG în concentrație de 0,02% (0,2 kg/ha).
Descrierea și combaterea la păduchele verde (Myzus persicae)
Păduchii formează colonii masive pe partea inferioară a frunzelor, se hrănesc prin sugerea sevei plantelor. Datorită acestui fapt frunzele se necrozează și se răsucesc, formând pseudocecidii. Plantele atacate suferă și se debilitează, ducând la scăderea producției.
Femelele au corpul globulos, oval, verde-deschis sau verde-închis. Antenele sunt negre. Picioarele sunt galben-deschis, mai scurte, aproximativ 1/3 din lungimea corniculelor. Femelele aripate au capul și toracele negre, iar abdomenul verde gălbui sau roșcat. Pe partea dorsală prezintă o pată mare de culoare neagră cu 1-2 dungi transversale și 4 pete laterale. Antenele sunt negre, picioarele sunt galben-deschis cu tarsele negre. Corniculele sunt brune, coada este aproape 2/3 din lungimea cornicolelor.
Combaterea chimică la păduchele verde se realizează prin stropiri cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 50 EC în concentrație de 0,02 % (0,2 l/ha), Faster 10 CE în concentrație de 0,03 % (2 ml în 6,6 l/apă), Confidor Energy în concentrație de 0,06% (0,6 l/ha), Mospilan 20 SG în concentrație de 0,0125 % ( 1,5 g în 12 l/apă).
Leave a Reply Cancel Reply