Cultura de varză

Varza se cultivă pentru căpățâni, care se poate utiliza atăt în stare proaspătă cât și murată sau sub formă de salate sau la prepararea unor mâncăruri.

Se cunosc diferite soiuri de varză cu perioadă de vegetație diferită care se pot cultiva în câmp, sere sau solaria, pentru obținerea de producții timpurii, de vară sau de toamnă.

I. Cultivarea verzei în seră

Cultura de varză are cerințe mai scăzute față de caldură de aceea poate fi cultivată în sere, în ciclul I, când nu se pot asigura condiții bune pentru speciile termofile.

Pregătirea terenului constă în fertilizarea de bază cu gunoi de grajd 40 t/ha, superfosfat 500-600 kg/ha, sulfat de potasiu 200-300kg/ha și azotat de amoniu 150-250 kg/ha. Solul se mobilizează și se mărunțește cu freza.

 

Răsadurile se produc în sere înmulțitor.

Semănatul are loc în octombrie-noiembrie, la plantare răsadul trebuie să aibă vârsta de 55-60 de zile. Norma de sămânță este de 400 g. Răsadul se repică în cuburi de 7×7 cm. În decembrie-ianuarie se înființează cultura la distanțe de 45/40 cm.

 

Lucrările de întreținere constă în completarea golurilor, udarea la interval de 10-12 zile, cu norme de 200-250 m3/ha, afânarea solului.

 

Temperatura se menține la valori de 18-20 grade Celsius în zilele cu nebulozitate ridicată, 20-24 grade Celsius în zilele senine și 14-16 grade Celsius noaptea.

II. Descrierea și combaterea bolilor la cultură de varză

Combaterea bolilor se realizează preventiv sau cu ajutorul fungicidelor.

Amintim câteva boli care pot să apară în cultura de varză.

Nervatiunea neagră a frunzelor (Xanthomonas campestris)

Pe cotiledoane apar decolorări și plantele se usucă în scurtă vreme. Pe frunzele bazale apar pete clorotice mari, nervurile se înnegresc, țesuturile se întăresc, frunzele se usucă și cad.În secțiune pe tulpini se observă brunificarea vaselor și apariția unor cavități.

Agentul patogen este Xanthomonas campestris, peste iarnă bacteria se transmite prin resturi vegetale, plantele semincere infectate, și prin bacteriile aderate la sămânță.

Prevenirea constă din distrugerea resturilor de plante infectate, folosirea de semințe tratate.

Combaterea chimică se realizează cu tratamente cu fungicide cum ar fi: Dithane M -45 în concentrație de 0,3 % (30 g în 10 l apă).

Hernia rădăcinilor (Plasmodiophora brassicae)

Apare mai frecvent pe solurile acide.La răsad se observă îngroșări ale rădăcinii. În câmp, pe plantele infectate se observă o stagnare în creștere, plantele nu formează căpățână, se ofilesc și ulterior se usucă. Plantele infectate se smulg ușor din pământ datorită rădăcinilor îngroșate.

Agentul patogen poate rezista în sol până la 8 ani.

Prevenirea și combaterea se realizează prin rotația culturilor, corectarea reacției acide a solului, plantele suspecte de infectare se smulg și se distrug.

 

Descrierea și combaterea manei verzei (Perenospora brassicae)

Apare mai ales în răsadnițe, cele mai sensibile sunt plăntuțele aflate în faza de 3-4 frunze.Pe frunze se observă pete mici de formă neregulată, pe partea inferioară se observă fructificațiile ciupercii.Ciuperca rezistă și ca miceliu în rădăcini chiar și peste iarnă.

Prevenirea se realizează prin rotația culturii (3-4 ani), aerisirea răsadnițelor, și utilizarea de semințe tratate.

Combaterea chimică se realizează cu fungicide: Ridomil Gold Plus în concentrație de 0,3-0,4 % (30 g în 10 l apă) (3-4 kg pe hectar), Dithane M-45 în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 l apă) (2 kg pe hectar).

Descrierea și combaterea putregaiului umed (Erwinia carotovora)

Putregaiul umed al cruciferelor se localizează la nivelul tulpinilor plantelor, în vasele conducătoare.În secțiune longitudinală, se observă cu ușurință un putregai umed de culoare galben-cenușiu.

Țesuturile atacate se transformă într-o masă mucilaginoasă de culoare brună, urât mirositoare.Plantele atacate vestejesc, se usucă și mor.

Prevenirea apariției putregaiului umed se poate realiza prin: așolamentul cu excluderea specilor susceptibile, arătura adâncă după recoltare, nutriția cu doze moderate de azot în asociație cu fosfor mărește rezistența la boli, cultivarea de soiuri și hibrizi rezistenți.

Combaterea chimică se poate realiza cu tratamente chimice fungicide cum ar fi: Topsin 70 WDG în concentrație de 0,1 % (10 g în 10 l apă).

III. Cultivarea verzei în câmp liber

Favorabil pentru cultura de varză sunt terenurile bine nivelate, cu posibilitate de irigare, cu soluri mijlocii spre ușoare la cultura timpurie și mijlocii spre compacte la cultura de vară-toamnă. 

Cultura timpurie la varză

Pregătirea solului începe din toamnă cu fertilizarea de gunoi de grajd bine descompus (20-30 t/ha ), 300-400 kg superfosfat și 100-150 kg/ha sare potasică, care se încorporează în sol cu arătura adâncă la 28-30 cm.Primăvara, arătura se grapează și se administrează 100-150 kg/ha azotat de amoniu.

Pentru combaterea buruienilor se erbicidează la pregătirea patului germinativ cu Dual Gold 960 EC 1,2 l/ha preemergent, împotriva buruienilor monocotiledonate și dicotiledonate.După aplicarea erbicidului se trece la încorporarea în sol cu grapa cu discuri sau combinatorul.

 

Pentru producerea răsadului semănatul se face în ultima decadă a lunii ianuarie până la începutul lunii februarie, norma de sămânță pentru un hectar de cultură este de 400-600 g, (10-12 g sămânța la m2).

Repicatul se face în ghivece sau cuburi nutritive de 5×5 cm când plantele au 1-2 frunze adevărate.Răsadurile se udă cu cantități moderate de apă, se aerisește frecvent și se tratează cu Dithane M-45 în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 l apă), pentru a preveni căderea plăntuțelor și mană.

Răsadurile se călesc prin descoperirea completă în timpul zilei și în nopțile fără îngheț, cu 2-3 săptămâni înainte de plantare.

 

Răsadurile se plantează în luna martie și începutul lunii aprilie, când temperatura în sol are 8 grade Celsius și pentru 2-3 zile nu se prevăd înghețuri.Pe teren nemodelat se plantează la distanțe de 50-60 cm între rânduri și 30 cm între plante pe rând, iar pe terenurile modelate la 70-75/25 cm.

După 3-4 zile de la plantar e se trece la completarea golurilor, se fac două prășiri mecanice și 1-2 prășiri manuale pe rând.După 3-4 săptămâni se administrează 150 kg/ha azotat de amoniu și 80-100 kg/ha sare potasică. În perioadele secetoase se fac 3-4 udări cu 300-400 m3 de apă la hectar.

 

Bolile care pot apărea în timpul vegetației sunt: mana și hernia, descrise la cultura de varză în sere.

Recoltarea se face manual prin tăierea căpățânilor, când acestea ajung la maturitate tehnică, calendaristic în ultima decadă a luni mai.

Cultura de vară

Pregătirea terenului începe toamna cu administrarea de gunoi de grajd 30-40 t/ha, 350-450 kg/ha superfosfat și 150-200 kg/ha sare potasică iar primăvara la pregătirea patului germinativ 250-300 kg/ha Complex III.Pentru eșalonarea producției în tot timpul verii, se seamănă din prima decadă a lunii martie și până în prima decadă a lunii aprilie.

Răsadurile se produc în răsadnițe, solarii calde, sau pentru semănăturile mai târzii chiar și în solarii neaîncălzite. Pentru un hectar de cultură sunt necesare 300-350 g sămânță.Vârsta răsadului la plantare trebuie să fie de 40-45 zile.

Plantarea se realizează începând din luna aprilie până în prima jumătate a lunii mai.Distanțele de plantare sunt de 70-75/25-30 cm. Răsadul se mocirlește îainte de plantare. Pentru a asigura o prindere cât mai bună a rădăcinilor plantarea se face pe timp înnorat, după o ploaie sau după ce terenul a fost irigat.

 

În timpul perioadei de vegetație se aplică 2-3 prășiri mecanice și 2 prășiri manuale pe rând.

Sunt necesare două fertilizări faziale: prima la 3-4 săptămâni de la plantare cu 100 kg/ha azotat de amoniu, a doua la începutul perioadei de formare a căpățânilor cu 100-150 kg/ha azotat de amoniu și 80-100 kg/ha sare potasică.

Producerea răsadurilor se realizează pe straturi, în aer liber, norma de sămânță utilizată este de 300-400 g pentru un hectar de cultură.Semănatul se realizează manual, pe suprafețe mici, la 8-10 cm între rânduri, se asigură o desime de aproximativ 400 plante/m2 (3-4 g sămânță/m2).

Vârsta răsadului la plantare trebuie să fie de 35-40 zile.Plantarea are loc la sfârșitul lunii mai până la sfârșitul lunii iunie, în funcție de perioadă de vegetație a soiurilor utilizate și în funcție de zonă de cultură.Răsadurile se mocilesc înainte de plantare,distanță fiind de 7-75 între rânduri și 30-35 cm între plante pe rând.

Lucrările de întreținere și de îngrijire sunt aceleași ca și la cultura de vară.

Recoltarea se realizează în lunile octombrie-noiembrie, căderea primelor brume determină grăbirea maturității căpățânilor.

Cultura de toamnă

Cultura de toamnă urmează în acelaș an, după legume, verdețuri cum ar fi: mazăre cartofi timpurii.Pregătirea de bază a terenului se face din toamnă, înainte de a fi înființate culturile de leguminoase.Se fertilizează cu gunoi de grajd 30-40 t/ha, superfosfat 350-450 kg/ha și sare potasică în cantitate de 150-200 kg/ha.Acestea se încorporează în sol la 28-30 cm.

După recoltarea culturii secundare, dacă solul rămâne tasat se face o arătură superficială cu grapa stelată pentru a asigura mărunțirea solului.

Pentru a menține terenul liber de buruieni se pot utiliza erbicidele: Dual Gold 960 EC în cantitate de 1,2 l/ha, preemergent împotriva burienilor monocotiledonate și dicotiledonate, Stomp 330 EC în cantitate de 5 l/ha împotriva burienilor monocotiledonate și parțial dicotiledonate.Acestea își fac efectul numai dacă se încorporează în sol și în prezența precipitațiilor.Iar postemergent se poate utiliza Leopard 5 EC în cantitate de 0,75 l/ha pentru buruieni monocotiledonate anuale și în cantitate de 1,5 l/ha la buruieni monocotiledonate perene.Un alt erbicid care se poate utiliza preemergent și postemergent este Sultan 50 SC în cantitate de 1,5 l/ha împotriva buruienilor dicotiledonate (anuale și unele perene) și împotriva buruienilor monocotiledonate.

Norma de sămânță folosită este de 300-400 g pentru un hectar de cultura, iar producerea răsadurilor se poate realiza în straturi reci.Pe suprafețe mici se seamănă manual la 8-10 cm între rânduri,se asigură o desime de 400 plante/m2 (3-4 g sămânță pe m2).Pe suprafețe mari semănatul se realizează mecanizat în benzi de câte opt rânduri.

Lucrările de întreținere în perioada de producere a răsadurilor sunt: udarea repetată, plivitul dacă nu sau folosit erbicide, și tratamente fitosanitare dacă este necesar.

 

Plantarea răsadurilor are loc când acestea au 35-40 de zile, calendaristic pe la sfârțitul lunii mai și până la sfârșitul lunii iunie, în funcție de perioada de vegetație a soiurilor utilizate. Înaintea plantării răsadurile se fasoneaza și se mocirlesc.

Distanța de plantare este de 70-75 cm între rânduri și 30-35 cm între plante pe rând.

Lucrările de întreținere sunt aceleași ca și la cultura de vară, umplerea golurilor, tratamente fitosanitare dacă sunt necesare.

Recoltarea se face în octombrie-noiembrie căderea primelor brume determină grăbirea maturării căpățânilor.IV. Descrierea și combaterea dăunătorilor care pot apărea la cultura de varză

Descrierea și combaterea la păduchele verde (Myzus persicae)

Femelele depun ouăle toamna, la baza mugurilor sau în crăpăturile scoarței ramurilor speciilor sâmburoase, dar și în grădinile de legume și în sere. Este o specie migrătoare.

Păduchii formează colonii masive pe partea inferioara a frunzelor, se hrănesc prin sugerea sevei plantelor.Datorită acestui fapt frunzele se necrozează și se răsucesc, formând pseudocecidii.Plantele atacate suferă și se debilitează, ducând la scăderea producției.

Femelele au corpul globulos, oval, verde-deschis sau verde-închis.Antenele sunt negre.Picioarele sunt galben-deschis, mai scurte, aproximativ 1/3 din lungimea corniculelor.Femelele aripate au capul și toracele negre, iar abdomenul verde gălbui sau roșcat.Pe partea dorsală prezintă o pată mare de culoare neagră cu 1-2 dungi transversale și 4 pete laterale.Antenele sunt negre, picioarele sunt galben-deschis cu tarsele negre.Corniculele sunt brune, coada este aproape 2/3 din lungimea cornicolelor.

Combaterea chimică la păduchele verde se realizează prin stropiri cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 50 EC în concentrație de 0,02 % (0,2 l/ha), Faster 10 CE în concentrație de 0,03 % (2 ml în 6,6 l/apă), Confidor Energy în concentrație de 0,06% (0,6 l/ha), Mospilan 20 SG în concentrație de 0,0125 % ( 1,5 g in 12 l/apă).

 

Descrierea și combaterea la păduchele cenușiu (Brevicoryne brassicae)

Femela are corpul ovoidal de culoare galbenă-verzuie, corpul este acoperit cu un strat cerifer dens de nuanță alba-cenușie, capul este brun și are dungi brune transversale pe abdomen.Lungimea corpului unei femele este de 1,8-2,3 mm.Masculul este aripat aproape că nu se deosebește de femela aripată.Lungimea corpului este de 1,4 -1,8 mm.

Oul are culoare crem-deschisă, mai târziu neagră, strălucitor, oval-alungit cu o lungime de circa 0,5 mm.Oul iernează în tulpinile verzei și ale plantelor crucifere din flora spontană.Poate avea până la 16 generații pe an.Primăvara devreme larvele ies din ouă, după 10-14 zile după 4 năpârliri larva se transformă în femela astfel reluându-se ciclul.

Paduchele cenușiu este dotat cu un aparat bucal adaptat pentru înțepat și supt, formează colonii aglomerate pe meristeme, frunze, tulpini, inflorescente, flori și silicule. Datorită acestui fapt, frunzele se gofrează și plantele se opresc din creștere.Dacă atacul survine imediat după plantare, varza și conopida nu mai formează căpățână.

Combaterea chimică a păduchelui cenușiu se poate realiza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Confidor Enegy în concentrație de 0,06 % (0,36 l/ha), Karate Zeon în concentrație de 0,015 % (0,08 l/ha), Mospilan 20 SG în concentrație de 0,0125 % (0,075 kg/ha), Mavrik 2 F în concentrație de 0,05 %, Actara 25 WG în concentrație de 0,02% (120 g/ha).

Descrierea și combaterea la musculița albă de seră (Trialeuroides paporariorum)

Musculița albă este un vector important de transmitere pentru mai multe virusuri ale plantelor, iar dejecțiile ei, care conțin multe glucide, favorizează apariția unor ciuperci patogene.

Musculița albă este o insectă mică, culoarea corpului este alb-gălbuie și este acoperit cu o secreție albă de consistență ceroasă.Aripile sunt albe și când sunt deschise au dimensiunea de până la 5 mm. Adulții au ochii de culoare neagră.

Musculița albă de seră se înmulțește foarte rapid, are 3-4 generații pe an în aer liber, iar în sere până la 12 generații.Femele depun între 100-500 ouă, pe partea inferioară a frunzelor, grupate inelar.Incubația ouălor dureaza între 10-14 zile, la o temperatură constantă de 20-23 grade Celsius.Larvele sunt de culoare gălbui, ovale, cu ochii roșii, care se transformă în pupariu, după 10 zile. În stadiul de pupariu insecta trăiește 12 zile, perioada după care apare musculița adultă, și ciclul se reia.

Combaterea musculiței albe de seră este destul de dificilă.Se întâmplă ca generațiile se suprapun și pe aceeași plantă pot există ouă, larve, pupe și adulți, eficiența insecticidelor scade.

Combaterea chimică a musculiței albe de seră se realizează prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 50 EC în concentrație de 0,025% (0,25 l/ha), Actara 25 WG în concentrație de 0,02 % (0,2 kg/ha), Confidor Energy în concentrație de 0,13 % (1,3 l/ha), Mospilan 20 SG în concentrație de 0,025 % (1,5 g în 6,0 l apă).

Descrierea și combaterea la molia verzei (Plutella maculipennis)

Molia verzei iernează ca pupă în resturile vegetale sau în sol, dezvoltă 2-3 generații pe an.Atacă cruciferele spontane și cultivate, în special varza, şi conopida.Larvele tinere distrug parenchimul (minează frunzele), apoi consuma epidermele inferioare și superioare, frunzele, care capătă o culoare plumburie și se usucă.

Prevenirea apariției moliei verzei se poate realiza prin distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după recoltare, arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de iernare, prășiri repetate pentru distrugerea plantelor gazdă din flora spontană.

Combaterea chimică se realizează prin tratamente cu insectide cum ar fi: Decis Mega 50 EW în concentrație de 0,2 % (2 ml în 10 l apă), Laser 240 SC în concentrație de 0,03 % (20 ml 65 l apă).

Descrierea și combaterea la fluturele mare al verzei (Pieris brassicae)

Buha verzei iernează ca pupă adapostită în locuri mai ferite, prezintă două generații pe an.Buha verzei atacă diferite specii de crucifere, pagube însemnate produce la culturile de varză și conopidă.

Larvele rod epiderma inferioară și parenchimul frunzei.Larvele din ultimele vârste consumă limbul foliar, rămânând numai nervurile, producând scheletizări ale frunzelor.

Prevenirea apariției fluturelui mare se poate realiza prin rotația culturilor, arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de intrare la iernat, prășiri repetate pentru distrugerea plantelor gazdă din flora spontană.

Combaterea chimică se poate realiza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Karate Zeon în concentrație de 0,015 % (0,075 l/ha).

Descrierea și combaterea la buha verzei (Mamestra brassicae)

Buha verzei iernează ca pupa în stratul superficial al solului și are două generații pe an.Este un dăunător polifag, atacă varza, conopida și muștarul dar atacă și plantele medicinale.Larvele tinere rod epiderma și parenchimul frunzelor sub formă de orificii neregulate.

Larvele mai bătrâne pătrund în căpățâna verzei și rod galerii.Aici se găsesc resturi de hrană, excremente, pe care apoi se instalează diferite ciuperci și bacterii, ducând la putrezirea căpățânilor de varză.

Prevenirea apariției buhei verzi se poate realiza prin: arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de intrarea la iernat, prășiri repetate pentru distrugerea plantelor gazda din flora spontană, înființarea timpurie a culturilor și folosirea de răsaduri viguroase.

Combaterea chimică se poate realiza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 25 WG în concentrație de 0,2 % (2 ml în 10 l apă), Faster 10 CE în concentrație de 0,03% (2 ml în 6,6 l apă), Karate Zeon în concentracție de 0,015 % (0,075 l/ha), Mospilan 20 SG în concentrație de 0,0125 % (0,075 kg/ha).

Descrierea și combaterea la puricii de pământ (Phyllotreta sp.)

Are o singură generație pe an și iernează ca adult în frunzarul pădurilor sub resturi vegetale, în sol.Puricii de pământ atacă conopida, varza, gulia, ridichea, rapița și alte crucifere cultivate sau spontane.

Adulții rod frunzele și consumă epiderma superioară și parenchimul, producând ciuruirea frunzelor, la început pe margine, apoi pe tot limbul.Atacul larvelor nu prezintă importanță.

Prevenirea apariției puricilor de pământ se realizează prin: strângerea și distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după combatere, rotația culturilor, arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de intrare la iernat, prășiri repetate pentru distrugerea plantelor gazdă din flora spontană, înființarea timpurie a culturilor și folosirea de răsaduri viguroase.

Combaterea chimică se realizează prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Actellic 50 EC în concentrație de 0,5-1,0l/ha, Karate Zeon 0,5 l/ha.

Descrierea și combaterea limaxului cenușiu (Agriolimax agreste)

Limaxul cenușiu iernează sub formă de ou și mai rar sub formă de adult, hibernează în găuri subterane și crăpături din sol, care sunt ferite de îngheț,în care își încetinesc procesele metabolice, intrând într-o stare de letargie.   Melcișorii rezultați din eclozarea ouălor de iarnă, ajung la maturitate la jumătatea lunii iulie.Melcișorii generației a doua apar începând cu a doua jumătate a lunii august, se hrănesc cu organele vegetative ale plantelor, se maturează treptat, devin adulți, se împerechează și în a doua jumătate a lunii octombrie depun ouă, și așa se reia ciclul biologic.

Evoluția embrionară depinde de temperatura și de gradul de umiditate, durează între două și patru săptămâni.

Melcii sunt activi ziua, daca au suficientă umiditate, dacă nu, ei rămân nocturni.În condiții aride, limacsii secretă mult mucus, îngroșându-și masa viscerală și protejându-se astfel de dezhidratare.

Melcul este polifag, se hrănește cu specii de plante cultivate și spontane, atacul producându-se la nivelul tuturor organelor plantelor (subterane și supraterane).

Melcii rod cu ajutorul limbii lor zimțate găuri de formă neregulată pe frunze sau alte părți ale plantei.În zonele roase pot apărea infecții secundare, produse de ciuperci sau bacterii.

Combaterea limaxilor se poate realiza prin strângerea manuală a limacsilor după ploaie sau în timpul nopții la lumina electrică.

Combaterea chimică se poate realiza cu ajutorul moluscocidelor cum ar fi: Mesurol 2 RB în cantitate de 5,0 kg/ha, acesta se împrăștie pe suprafața solului sau se poate încorpora la 2-3 cm adâncime în sol. Optimol 4 G 15 kg/ha la fel ca și Mesurolul se împraștie la suprafața solului sau se poate încorpora în sol.

Descrierea și combaterea la coropișniță (Gryllotalpa gryllotalpa)

Coropișnița s-a adaptat foarte bine, în cursul evoluției sale ca specie, la o viață subterană.Cu ajutorul picioarelor anterioare puternice, asemănătoare unor lopeți, coropișnița sapă numeroase coridoare, aflate imediat sub suprafața solului.

Coropișnița se hrănește cu material vegetal, rădăcini, insecte târâtoare mai mici și viermi (râme). Numai în perioada de împerechere, coropișnița iese la suprafață, unde își caută un partener, cu care să se reproducă.

Are o generație la doi ani și iernează ca larvă sau ca adult în sol.Adultul este de 50-70 mm lungime, cu corp robust, castaniu catifelat, terminat cu doi cerci, capul este rotunjit, pronot globulos.

Femela depune între 400-600 de ouă într-un cuib la 30-40 cm adâncime în sol.Larva este asemănătoare cu adulții, la apariție larvele sunt de culoare albă. În sere și solarii coropișnița apare la începutul lunii martie, iar în câmp pe parcursul lunii aprilie.

Coropișnița este un dăunător polifag, atacând cerealele (grâul, orzul, porumbul), plante tehnice (floarea-soarelui, sfecla, tutunul), puieții din pepinere și mai ales culturile de legume (varza, conopida, ardeiul, vinetele, tomatele).Adulții și larvele rod părțile subterane ale plantelor.

Prezența dăunătorilor se recunoaște după galeriile practicate în stratul superficial al solului, care se observă cu ușurință, precum și după plantele ofilite, retezate sau roase de la suprafața solului.

Prevenirea apariției coropișniței se poate realiza prin: efectuarea de arături adânci de toamnă, pentru scoaterea la suprafața solului a coropișnițelor intrate la iernat în vederea distrugerii lor prin ger, efectuarea toamna pe terenurile puternic infestate de gropi capcana, cu dimesiuni de 50x50x50cm, umplute cu gunoi activ de grajd, mediul preferat de coropisnite pentru iernare si desfacerea lor pe parcursul lunilor ianuarie-februarie,pastrarea gunoiului de grajd în locuri protejate și transportarea lui în câmp pe parcursul iernii,cernerea amestecului de sol folosit la semănat care trebuie repicat printr-o sită deasă, pentru reținerea și eliminarea coropișnițelor.

Combaterea chimică se poate realiza cu ajutorul subsțantelor chimice cum ar fi: Mesurol 2 RB în cantitate de 5,0 kg/ha prin încoporare la 2-3 cm în sol sau prin simpla împrăștiere pe suprafața solului, Sintogril Super în cantitate de 30 kg/ha se utilizeză tot prin încorporare sau împrăștierea pe suprafața solului.