Leușteanul este folosit mai ales pentru frunze dar și pentru semințele sale puternic aromate,care conțin ulei volatile format din terpineol.
Frunzele verzi sau uscate servesc la aromatizarea ciorbelor, fripturilor și altor preparate culinare,prezentând interes pentru industria alimentară.
Leușteanul prezintă proprietăți medicinale ,uleiul volatile extras din frunze,rădăcini și semințe,ca și decoctul de frunze au proprietăți diuretice și hipotensive, iar ceaiul din semințe de leuștean se recomandă în tratarea indigestiilor și a durerilor de stomac.
Leusteanul este o planta perena, erbacee, care formeaza in sol o radacina pivotanta, carnoasa,care patrunde in sol la peste 1 m adancime. Frunzele sunt grupate in rozete viguroase,sunt lung petiolate,dublu penat sectate,dintate pe margini,lucioase,puternic aromate.
Tulpina floriferă este înaltă de 1-1,5 m este fistuloasă, muchiată,ramificată în partea superioară și poartă inflorescențe de tip umbelă compusă,cu flori hermaphroditemici, galben-pal. Înflorește în luna iunie-iulie,iar polenizarea este entomofilă.
I. Cerințele leușteanului față de condițiile de mediu.
Leușteanul are pretenții moderate față de factori de vegetație.
Temperatura.
Rezistă la temperaturi scăzute ,suportă gerurile din iarnă și pornește în vegetație primăvara timpuriu.
Lumina.
Este putin pretentios fata de lumina, vegeteaza bine in locurile umbrite.
Solul.
Crește bine pe soluri grele și umede bogate în substanțe organice și minerale. Producția de frunze este directă corelată cu aprovizionarea solului cu materie organică.
Înființarea culturii de leuștean.
Se poate realiza prin semănat direct,plantarea de răsad sau prin despărțirea tufelor viguroase.
448 lei
3 lei 2.4 lei
Pregătirea terenului.
Se realizează din toamnă prin administrarea a 30-40 t/ha gunoi de grajd încorporat prin arătură adâncă, discuire și pregătirea patului germinativ.
Semănatul direct.
Se efectuează mecanizat,toamna, imediat după recoltarea semințelor, sau primăvara 15-20 martie în zonele de câmpie și 1-20 aprilie în zonele colinare. Semănatul direct se efectuează în rânduri distanțate la 40-50 cm, folosind 4-5 kg semințe la hectar. Pentru ca sămânța să răsară uniform se recomandă tăvălugirea semănăturii. După ce răsar plantele se răresc pe rând, la 25-30 cm.
Obținerea plantelor prin producerea răsadului.
Se realizează prin producerea răsadului în răsadnițe reci și mai apoi plantarea la locul definitiv toamna sau primăvara.
Cultura prin desființarea tufelor.
Se înființează în aceleași perioade și la aceleași distanțe ca și în cazul semănatului. Tufele viguroase se despart în 3-4 porțiuni,care servesc la înființarea noii plantații. Materialul săditor se fasonează prin scurtarea tulpinilor la 6-8 cm și a rădăcinilor adventive la 3-4 cm și se mocirlește. Dacă se înființează suprafețe mari plantarea se face pe rigole deschise în prealabul mecanizat. După plantare se udă bine pentru a se asigura prinderea.
Lucrările de întreținere:
- Asigurarea desimii optime de plantare la hectar, prin complectarea golurilor sau rărit.
- Se efectuează 2-3 prășire.
- Irigarea în verile secetoase.
- Combaterea bolilor și dăunătorilor.
Fertilizarea culturii.
Se face în fiecare an toamna târziu, cu 15-20 t/ha gunoi de grajd bine fermentat și primăvara înainte de pornirea plantelor în vegetație, cu circa 200 kg/ha azotat de amoniu.
Începând din anul al doilea, se îndepartează tulpinile florifere pentru a favoriza creșterea viguroasă a plantelor.
Recoltarea frunzelor.
Frunzele de leuștean se pot recolta încă din primul an, eșalonat din aprilie până toamna. Recoltarea se realizează manual prin ruperea frunzelor sau pe suprafețe mari se face prin cosire. Frunzele se valorifica imediat sub forma de legături, pentru consumul proaspat sau în vrac dacă sunt destinate deshidratării prin proces industrial.
Obținerea semințelor de leuștean.
În culturile de leuștean destinate consumului, începând din anul al doilea, de pe plantele cele mai valoroase marcate, de la care nu se recoltează frunze și nu se îndepartează tulpinile florifere.