Cultura coacăzelor

 coacaze  Coacăzul este un arbust foarte apreciat pentru valoarea alimentară și terapeutică a fructelor, care conțin cantități mari de vitamine: C, P, B și săruri minerale, substanțe pectice, acizi, tanini, zahăr (sub formă de glucoză și fructoză). Există trei tipuri de coacăz: roșu, negru și alb.
   Fructele se pot consuma și în stare proaspătă, dar cea mai mare parte se utilizează în industria alimentară pentru fabricarea de sucuri, siropuri, compoturi, dulcețuri, băuturi tonice, marmelade etc.
Frunzele, vârfurile de lăstari și fructele se utilizează la prepararea medicamentelor și ceaiurilor calmante pentru bolile de inimă și de stomac.

I. Alegerea terenului pentru înființarea unei culturi de coacăz


   Se vor alege terenurile cu soluri fertile, de preferat cu textură mijlocie, lutoasă, luto-nisipoasă sau chiar nisipoasă, cu pH –ul cuprins între 4,7-9,3.
   O condiție prioritară la înființarea unei plantații este sursa de apă necesară la stropiri și udatul plantelor, mai ales în zonele cu precipitații reduse în timpul anului.
   În ce privește expoziția, în zona dealurilor plantațiile de coacăz se vor amplasa pe versanții sudici, sud-vestici sau sud-estici. Cu cât altitudinea este mai mare cu atât și expoziția terenului trebuie să fie cât mai aproape de cea sudică. În regiunile mai înalte, unde insolația este mai mică, trebuie preferate locurile însorite și pe cât posibil adăpostite de vânturi. În locurile adăpostite coacăzul se poate cultiva și în câmpie, dar numai când semiumbrirea este de scurtă durată (cultura de coacăz intercalat printre rândurile sau pe rânduri de pomi).


Parcelarea terenului


   În vederea ușurării lucrărilor de întreținere din plantații, a recoltării și transportului fructelor, terenul se împarte în parcele. Parcelele sunt necesare la suprafețele de peste 5 ha sau când sunt cultivate mai multe specii.
   Distanțele dintre rândurile de arbuști și pe rând se stabilesc în funcție de: caracteristicile soiului, fertilizarea solului, sistemul de cultură și se materializează în teren conform unei scheme de pichetaj.
Pichetarea terenului constă în marcarea locului unde se va planta fiecare butaș înrădăcinat, iar direcția rândurilor va fi paralelă cu latura lungă a parcelei și pe cât posibil pe direcția N-S.
   Distanțele de plantare recomandate sunt de 0,8-1,2 m pe rând și 2,5- 3 m între rânduri (3000-3300 plante/ha), fiind recomandată plantarea a 2-3 soiuri în parcelă, pentru o polenizare completă.

Pregătirea terenului înainte de plantare

   Pentru înființarea noilor plantații, un rol foarte important îl are buna pregătire a terenului.
   Deși coacăzul are o înrădăcinare mai superficială, mobilizarea solului înainte de plantare trebuie să fie executată la o adâncime de 45-50 cm.

Efectuarea gropilor

   Săpatul gropilor se efectuează înainte de plantare sau chiar în ziua plantării pentru a nu se pierde umezeala acumulată în sol. Dimensiunile gropii vor fi de: 30/30/30 cm. Gropile se execută manual cu hârlețul sau mecanic cu burghiul.

Forma de conducere a plantelor.

   Forma de conducere a plantelor este tufa, care se formează în 2-3 ani de la plantare. Este posibilă conducerea plantelor și cu trunchi de 20-40 cm, cu o coroană formată din 6-8 ramuri de schelet, care se susțin pe spalier și sârmă instalată la 40 cm de la sol.

Fertilizarea

   Fertilizarea se face atât la plantare cât și după intrarea pe rod, raportul N:P:K fiind de 2:1:3. Rezultate bune dau îngrășăminte foliare cum ar fi Cropmaxul.
   Combaterea buruienilor se face prin prașire manuală și mecanică sau prin aplicarea de erbicide cum ar fi: Roundup, Glifotim, Glyphogan etc.

ROUNDUP
erbicid
ROUNDUP
Roundup este un erbicid total, neselectiv, universal, cu posibile utilizari la toate...
Preț
11,00 lei
Cropmax
ingraamant-bio
Cropmax
Cropmax 100% nutrient ecologic cu stimulatorii de crestere,lichid cu aplicare foliara.
Preț
9,50 lei


Tăierile de formare la coacăz

   La coacăz, fructele se dezvoltă în ciorchini lungi sau scurți. Mlădițele lungi, de 1 an, sunt cele mai roditoare, din mugurii lor dezvoltându-se cei mai frumoși ciorchini. Pe mlădițele îmbătrânite se dezvoltă ciorchini cu boabe mici și rare.
   Există multe soiuri de coacăz, iar acestea se deosebesc între ele prin modul de creștere și prin caracteristicile fructelor, iar atunci când efectuați tăierile trebuie să țineti seama de acest lucru.
   Soiurile cu creștere medie și care se ramifică puțin, rodesc atât de abundent încât tufele se pot prăbuși sub greutatea fructelor - în acest caz sunt necesare tăieri reductive semnificative în fiecare an. Lăstarii de prelungire de pe ramurile conducatoare vor fi scurtați cel puțin până la jumătate din lungimea lor, în timp ce ramificațiile principale vor fi tăiate până la 3-4 muguri, iar cele secundare până la 2 sau 3.
   La soiurile cu creștere mai puternică lăstarii se taie la 1/3 - 1/2 din lungime. La toate soiurile cu creșteri mai puternice ramurile laterale se taie până la aproximativ 6 muguri.
   La fiecare tăiere trebuie să stabiliți care va fi vlăstarul principal, care va sta în mijlocul celorlalte; lăstarii secundari vor fi tăiați mai mult. Anual trebuie crescute 1-2 ramuri principale care să completeze tufa. Vlăstarii de vârste diferite asigură recolte bogate de-a lungul anilor, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. Lăstarii de care nu mai este nevoie trebuie tăiați până la nivelul solului.

Tăierile de întinerire

   Se recomandă ca aproximativ din al 5-lea an de la plantare, ca toate soiurile să fie tăiate de jos 1-2 tulpini principale sau să fie transferate pe un lăstar tânăr aflat mai înspre bază; la soiurile cu creștere mai slabă tăierile se fac mai devreme, din al 4-lea an. Pentru arbuștii care nu au fost tăiați niciodată sau foarte rar, care sunt înalți și cu ramurile apropiate, se recomandă o întinerire puternică - se lasă 4-5 tulpini iar din mlădițele noi se vor alege 6-7 care se vor tăia la 1/3 din lungimea lor.


II. Descrierea și combaterea bolilor care pot apărea în cultura coacăzelor



Descrierea și combaterea la rugina coacăzului (Cronartium ribicola)

   Rugina coacăzului este produsă de ciuperca Cronartia ribicola, care atacă frunzele. Pe partea superioară a frunzelor atacate apar pete galbene- roșiatice și pe cea inferioară pustule (bașici) de culoare galbenă-portocalie. Frunzele atacate de rugină se usucă și cad.
   Pentru reducerea rezervei biologice se recomandă strângerea și arderea frunzelor atacate sau încorporarea acestora în sol prin aratul de toamnă.
   În perioada de vegetație se fac tratamente cu fungicide cum ar fi: Zeama bordeleza, Champ 77 WG, Topas 100 EC etc.


Descrierea și combaterea făinării americane (Sphaerotheca mors-uvae)

   Primele simptome apar de obicei la mijlocul lunii mai în faza de creștere intensivă a lăstarilor și se manifestă prin pete mici de culoare albă, cu intensitate mai mare pe dosul frunzelor.
   Boala se manifestă pe frunze, lăstari și fructe. La început petele sunt cenușiu- albicioase care apoi devin pulverulente, din cauza formării conidiilor. Cu timpul, pâsla miceliană de pe lăstari se brunifică. Lăstarii atacați nu se mai dezvoltă. Frunzele rămân mici, se încrețesc, și cad de timpuriu.
   Fructele în condițiile unui atac puternic, pot fi atacate în toate fazele de dezvoltare, îndeosebi către maturare. Ele pot fi acoperite parțial sau total de o pâslă groasă, albicioasă-gălbuie la început apoi brună, datorită formării periteciilor ciupercii.
   Prevenirea de făinări se poate realiza prin măsuri agro - fitotehnice de diminuare a sursei de infecție și prin tratamente chimice aplicate la avertizare, în funcție de fenologia soiurilor existente în cultură (plantarea soiurilor rezistente la făinare), de biologia ciupercii corelată cu condițiile de mediu (temperatură și umiditate).
   Combaterea pe cale chimică a făinării se poate realiza cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Topas 100 EC, Tilt 250 EC, Bumper 250 EC etc.



Descrierea și combaterea antracnozei (Pseudopeziza ribis)

   Este cea mai periculoasă boală, se găsește frecvent în plantațiile de coacăz și agriș, unde în condiții favorabile atacului, produce defolierea masivă a plantelor încă din lunile iulie-august (50-98%).
   Boala se manifestă frecvent pe frunze, mai rar pe lăstari, pedunculi florali și pe fructe.
Pe limbul frunzelor infectate, începând din luna Mai, apar pete brun - roșiatice, de formă circulară sau neregulate, la început mici (1-2 mm diametru), care cu timpul se măresc și pot să conflueze și să ocupe porțiuni mari din limb.
   Agentul patogen este Pseudopeziza ribis care iernează în frunzele bolnave căzute.
   Pentru prevenirea apariției antracnozei la coacăz se încearcă aplicarea măsurilor de igienă culturală și cultivarea de soiuri rezistente.

III. Descrierea și combaterea dăunătorilor care pot apărea la cultura coacăzului



Descrierea și combaterea la sfredelitorul tulpinilor (Synanthedon tipuliformis)

   Sfredelitorul tulpiilor este cel mai păgubitor dăunător din cultura coacăzului. Larvele se hrănesc cu măduva lăstarilor și tulpinilor, rod și o parte din lemn. Plantele atacate au lăstarii și tulpinile uscate în condițiile unui atac puternic, tufa se usucă.
   Sfredelitorul tulpinilor are o generație pe an și iernează ca larvă în galeriile făcute de obicei la baza acestora.
   Primăvara în Aprilie-Mai, larvele își construiesc un înveliș și se transformă în crisalide, primi fluturi apar în luna Mai, la scuturarea petalelor și zboară până în iulie, uneori până în august.
   Fluturii prezintă dimorfism sexual, aripile sunt acoperite cu solzi galben-cafenii pe partea posterioară și cafenii-albăstrui pe partea anterioară.
   Corpul este albastru-metalic, cu 3 inele galbene la inserția segmentelor abdominale se termină cu o coadă albastră, sub formă de evantai, oul este ca un butoiaș cu capetele rotunjite, de culoare cafenie.
   Copulația și ponta are loc în perioada dezvoltării fructelor, iar larvele apar la coacerea fructelor. La căderea frunzelor, larva coboară la baza lăstarilor pentru iernare.
   Pentru diminuarea rezervei biologice a sfredelitorului tulpinii se recomandă strângerea și arderea lăstarilor atacați.
   Combaterea chimică se realizează cu ajutorul tratamentelor chimice (1-2 tratamente) pentru combaterea adulților cu insecticide cum ar fi: Nurelle D 50/500 EC în cantitate de 7,5 ml/10 l apă.


Descrierea și combaterea la păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus).

   Păduchele din San Jose este cel mai temut dușman al arbuștilor fructiferi, fiind considerat o calamitate pentru livezile infestate. Păduchele de San Jose este polifag, atacând peste 200 specii de arbori, arbuști și plante ierboase dar preferă speciile lemnoase. Atacă atât părțile lemnoase, frunzele, cât și fructele. Păduchele se fixează cu ajutorul rostrului în țesut și suge conținutul celular. O dată cu înțepătura este introdusă și saliva, care conține o substanță toxică sub acțiunea căreia se produc o serie de modificări biochimice, din care cauză țesuturile se necrozează, se roșesc, formându-se pete caracteristice. Pomii atacați au o vegetație redusă, frunze etiolate, fructe mici și deformate.
   Femelele au scutul aproape rotund cu diametrul de 1,6-2,2 mm, fiind de culoare brună-cenușie cu o pată galbenă-portocalie la mijloc. Sub scut, corpul femelei este cordiform, galben-portocaliu, lung de 0,8-1,2 mm. Femela nu are picioare, aripi, ochi, antene, dar are rostum lung de două ori cât corpul. Pe partea dorsală a pigidiului există trei grupe de glande tubulare lungi și subțiri care secretă mătasea pentru construirea scutului.
   Masculii au scutul oval-alungit, brun-cenușiu, lung de 1,2-1,5 mm. Corpul masculilor are lungimea de 08-09 mm, este alungit, de culoare galbena-portocalie. Masculii au antene păroase, formate din 10 articole, picioare și o pereche de aripi membrănoase. Ei au aparatul bucal rudimentar. Există și masculi nearipați. Larvele primare nou apărute au corpul lung de 0,2-0,26 mm, sunt ovale, galbene-portocalii. Acestea au picioare, antene, ochi și două sete anale lungi.Larvele secundare sunt lipsite de picioare și au forma corpului asemănătoare cu femelele. În timp ce se înmulțește o generație, se întâlnesc toate stadiile de evoluție ale dăunătorului.
   Păduchele din San Jose are 2 generații pe an, se înmulțește vivipar. Iernează sub scut ca larva de vârsta I și de vârsta a III-a fixate pe scoarța pomilor. La începutul lunii aprilie, după ce se hrănesc câteva zile, larvele năpârlesc, diferențiindu-se în masculi și femele.Larvele au culoarea portocalie și se răspândesc pe ramuri, pe tulpini, pe frunze și pe fructe, fiind mobile până la 24 ore. În timp ce se hrănesc larvele secretă fibre de mătase și o ceară specială din care și formează scutul protector. Aceasta, după 1-2 zile, are culoarea albă-gălbuie, iar după 5-6 zile de la apariție devine cenușie-gălbuie.
   În combaterea păduchelui din San Jose, cele mai importante sunt tratamentele de iarnă.Acestea se aplică în perioada de la căderea frunzelor și până la începutul umflării mugurilor de rod. Primul tratament se aplică imediat după căderea frunzelor și al doilea se repetă la interval de minim 30 de zile. Cel de-al doilea se poate prelungi până ce pomii au 1-5 % muguri florali umflați. Nu este permis tratarea în timpul umflării mugurilor florali sau dezmuguririi, produsele ce se folosesc împotriva dăunătorilor, depreciaza sau chiar ard mugurii florali.
   Prevenirea și combaterea se poate realiza prin măsuri preventive și curative. Plantațiile se înființează numai cu material sănătos, liber de San Jose. Se vor aplica tratamente chimice la avertizare, 1-3 pentru fiecare generație în perioada de vegetație.Tratamentul trebuie efectuat înainte ca scutul larvar să se îngroașe și să se întărească, pentru forma hibernantă - la pornirea pomilor în vegetație (martie-aprilie).
   Substanțe chimice care se pot utiliza sunt: Actara 25 WG în concentrație de 0,01 % (0,100 kg/ha), Calypso 480 SC în concentrație de 0,02 % (10 ml în 50 l apă) generația de vară, Mospilan 20 SG în concentrație de 0,025-0,03 % (0,250-0,300 kg/ha), Decis Mega 50 EW în cantitate de 2 ml în 16 l apă pe suprafața de 110 m2, Reldan 40 EC în concentrație de 0,15 % .



Descrierea și combaterea la acarianul roșu (păianjen) (Panonychus ulmi).

   Acarienii produc pagube însemnate la pomii fructiferi și arbuști, mai ales când nu se aplică tratamente fitosanitare. Iernează în stadiul de ou pe ramurile pomilor în crăpăturile scoarței sau sub solzii mugurilor. Larvele apar în prima jumătate a lunii aprilie colonizând frunzele, mugurii, frunzele și florile pe care se hrănesc sugând seva.
   Adulții apar după 10-15 zile, se împerechează și își depun ouăle pe frunzele diferitelor specii de pomi.După 10-20 de zile apar larvele noii generații care atacă frunzele pomilor. O generație de acarieni se dezvoltă într-un interval de 20-35 de zile.
   Femela are corpul oval și bombat dorsal. La apariție are o culoare cafenie. Cu timpul devine brună-roșiatică. Întreg corpul este acoperit cu perișori. Cei dispuși pe partea dorsală sunt în număr de 26, înșirați pe negi de culoare albă. Lungimea corpului este de 0,3-0,5 mm.
   Masculul are corpul alungit și ascuțit pe partea posterioară. Este mai mic decât femela.Atât femela cât și masculul au 4 perechi de picioare. Oul este cepiform, striat dorsal și prevăzut cu un pedicel fin. Cel de iarnă are culoarea roșie lucitoare și diametrul de 0,15 mm. Cel de vară este mai mic și de culoare galbenă-brună. Larva este roșie-portocalie, cu trei perechi de picioare și are o lungime de 0,1-0,2 mm.
   Acarianul roșu este un dăunător polifag care atacă toate speciile pomicole cu (excepția căpșunului).
   Combaterea chimică se realizează prin efectuarea de tratamente chimice cu substanțe cum ar fi: Nissorun 10 WP în concentrație de 0,03 % (5 g în 16 l apă), Vertimec 1,8 EC în concentrație de 0,1-0,15 % (1,0-1,5 l/ha) (10 ml în 10 l apă), Omite 570 EW în concentrație de 0,1 % (10 ml în 10 l apă), Milbeknock EC în concentrație de 0,05 % (0,75 l/ha) (7,5 ml în 15 l apă).


Descrierea și combaterea păduchelui verde al mărului (Aphis pomi).

   Păduchele verde al mărului este răspândit în toate zonele de cultura a pomilor și arbuștilor din țară.Atacă în special mărul dar se semnalează și pe alte rozacee.
   Iernează sub formă de ou în crăpăturile scoarței sau la baza mugurilor și dezvoltă până la 12 generații pe an. Afidele alcătuiesc colonii pe partea inferioară a frunzelor, care se răsucesc, se îngălbenesc și se usucă. Părțile afectate de înțepături sunt acoperite de dejecțiile dulci, la rândul lor invadate de ciuperci ce provoacă înnegriri (fumagina).În plantațiile tinere și pepiniere se înregistrează daune mari.Atacuri intense se înregistrează în perioada Mai-Iunie și corespunde creșterii intensive a lăstarilor.
   Femelele fundatrix se înmulțesc partenogenetic și vivipar, fiecare dând naștere la câte 35-40 larve.După o perioadă de hrănire de 10-15 zile, din larve apar femele nearipate numite fundatrigene. Apariția acestora corespunde fenofazei de scuturare a petalelor. Fundatrigenele continuă să se înmulțească partenogenetic vivipar pe măr până toamnă. O parte din femele sunt aripate, o parte nearipate. Cele aripate asigură răspândirea dăunătorului de la un pom la altul sau de la o parcela la alta.În zonele premontane se dezvoltă 7-8 generații, iar în stepă și silvostepă 8-12 generații.
La sfârșitul lunii august sau la începutul lunii septembrie apar în coloniile de fundatrigene sexuparele, care sunt asemănătoare cu cele aripate. Acestea dau naștere la masculii și femele nearipate. După împerechere, femelele depun câte un ou. Durata vieții acestor femele este de 10-12 zile.
   Femele aptere au corpul piriform, de culoare verde sau verde-gălbui, cu capul galben sau negru.Antenele sunt mai scurte decât corpul, corniculele sunt negre, picioarele sunt verzi cu tibiile și tarsele negre. Femelele aripate sunt verzi cu capul, mezotoracele și metatoracele, corniculele, segmental anal, tarsele, baza tibiilor și a femurelor negre sau fumurii. Articolele III, IV ale antenelor sunt galbene, iar ochii roșii. Oul este eliptic, verde la depunere, devenind apoi negru strălucitor.
   Combaterea pe cale chimică se realizează prin tratamente fitosanitare în perioada de vegetație, mai ales în perioada de creștere intensă a lăstarilor.
   Amintim câteva insecticide utilizate în combaterea afidelor: Actara 25 WG în concentrație de 0,01 % (0,150 kg/ha), Calypso 480 SC în concentrație de 0,02 % (10 ml în 50 l apă), Decis Mega 50 EW în concentrație de 0,0150 % (0,225 l/ha), Karate Zeon în concentrație de 0,015 % (0,225 l/ha în 1500 l apă) (2 ml în 13 l apă pe 88 mp), Mospilan 20 SG în concentrație de 0,02 % (1,5 g în 7,5 l apă), Novadim Progress în concentrație de 0,075-0,1 % (100 ml în 100 l apă).

Cultura Afinului

25 nov 2020

Afinul este un arbust fructifer care este întrebuințat ca...

Cultura Agrișului

25 nov 2020

Agrișul este un arbust fructifer puternic...

Cultura Caisului

25 nov 2020

Caisul este o specie foarte apreciată pentru fructele...

Cultura cătinei

25 nov 2020

Cătina albă, cunoscută în unele părți și sub numele de...

Cultura Cireșului

25 nov 2020

Cireșele sunt fructe extrem de populare,consumate de...

Cultura căpșunilor

26 nov 2020

Cultura căpșunilor se numără printre cele mai timpurii...

Cultura Gutuiului

27 nov 2020

Gutuiul este un arbore de mărime medie, originar din...

Cultura Mărului

27 nov 2020

Cultura mărului este unul dintre speciile pomicole cu cea...

Leave a Reply