Cultura căpșunilor

 capsuni  Cultura căpșunilor se numără printre cele mai timpurii fructe care ajung la maturitate în luna mai-iunie. Căpșunele sunt consumate atât în stare proaspătă, congelată sau prelucrată sub formă de diferite produse. În stare proaspătă căpșunele conțin 5-12 % zahăruri și 0,6-1,6 % acizi.
   Căpșunul este o plantă perenă, cu talie redusă (15-40 cm), durata de viață este de 3-5 ani, în care poate da 2-4 recolte de fructe dar s-a demonstrat că este rentabilă și cultura anuală ca și cea multianuală.În sistemul de cultură anuală, căpșunul se plantează vara, în iunie-iulie utilizând stoloni refrigerați.
   În primăvara anului următor (Mai-Iunie) plantele rodesc abundent după care se defrișează. Căpșunul dă fructele cele mai mari la prima, și eventual a doua fructificare.
   Cultivarea se poate realiza pe suprafețe foarte mici (grădina casei), sau pe suprafețe mari în aer liber, și în sere sau solarii. În primul an de viață formează o tulpină subterană numită rizom care este foarte scurtă, situată foarte aproape de suprafața solului. Din partea inferioară a acestei tulpini cresc rădăcini iar la partea superioară se găsește o rozetă de frunze.
   În vârful tulpinii se formează un mugur floral, iar la subsuoară frunzelor în rezeta 1-3 muguri vegetativi. În al doilea an din mugurul floral apare inflorescența, iar muguri vegetativi laterali cresc lăstari scurți de 1-2 cm. Frunzele trăiesc în medie 60-70 de zile reînnoindu-se treptat.
   Cultura de căpșuni are pretenții moderate față de căldură, suportă temperaturi de -15..-25 grade Celsius timp de câteva zile, durata fiind influențată de grosimea stratului de zăpadă și expoziția terenului. Brumele și înghețurile de primăvară, sub -3 grade Celsius produc uneori pagube însemințate, dacă înghețul distruge primele flori deschise, recolta este considerabil diminuată.
   Cerințele căpșunilor față de apă este mare, deoarece sistemul radiculat este superficial. În regiunile secetoase, irigarea este indisponibilă, dar excesul de apă din sol poate dăuna plantelor.
   Necesitățile față de lumină a căpșunilor sunt moderate. Suportă bine și semiumbră, obținându-se producții mulțumitoare de fructe și în culturi intercalate cu pomi tineri sau arbuști. Producții mari și de calitate se obțin în plantații pure de căpșuni.
   Cultura de căpșuni preferă aluviunile și cernoziomurile, fiind permeabile, fertile și formând mai greu crusta. Reacția solului trebuie să fie ușor acidă, neutră sau slab alcalină.


I. Înființarea culturii de căpșuni


   Ca plante premergătoare sunt recomandate plantele prășitoare, care lasă terenul curat de buruieni, cerealele. Este contraindicat amplasarea culturii pe sole erbicidate în anul precedent cu erbicide remanente. Nu se cultivă căpșuni după căpșuni, cartofi sau tomate.
   La amplasarea culturii se vor evita terenurile pe care stagnează apa. Pentru corectarea eventualelor denivelări rămase de la culturile premergătoare, se face nivelarea de întreținere, manual sau mecanic.
   Pregătirea solului începe cu fertilizarea cu 60 t/ha gunoi de grajd bine fermentat sau 500 kg superfosfat și 600 kg/ha sare potasică. Îngrășămintele se împrăștie cu puțin timp înainte sau în timpul arăturii. Este recomandat ca gunoiul de grajd să fie imediat încorporat, deoarece neîncorporat pierde sub acțiunea vântului și a soarelui mari cantități de fertilizant. Arătura se execută la 28-30 cm, odată cu acestea încorporându-se și îngrășămintele aplicate.
   Pe terenurile infestate cu buruienile: palamida, pir, stevie, costrei, volbura, urzica, menta, coada calului, este obligatoriu să se discuie și la aproximativ 3 săptămâni după răsărirea sau pornirea în vegetație a buruienilor (10-15cm înălțime) se erbicidează cu Roundup în cantitate de 4 l/ha în 100-150 litri apă. Dacă în intervalul de 6-12 ore de la aplicarea erbicidului plouă, este necesar să se repete erbicidarea. După 7 zile se mărunțește din nou solul și se poate planta.
   Primăvara se erbicidează cu un erbicid preemergent: Dual Gold 960 EC în cantitate de 1,2 l/ha.Erbicideul face o peliculă la aproximativ 5 cm adâncime în sol, de aceea nu trebuie săpate 2-3 luni.
   În timpul vegetației buruienile graminee (monocotiledonate) din rizomi care apar în vetre, se va aplica pe vetrele respective unul din erbicidele: Fusilade Forte în cantitate de 1,0-1,3 l/ha, Focus Ultra în cantitate de 2,0-3,0 l/ha, Pantera 40 EC în cantitate de 2,0 l/ha.Dacă apar buruieni cu frunza lată acestea vor fi smulse manual. Cantitatea de apă folosită pentru prepararea soluției este de 300-500 l/ha.


Plantarea stolonilor începe cu:

   Fasonarea constă din îndepărtarea resturilor de filamente și lăsarea 1-2 frunzulițe.De regulă rădăcina nu se fasonează, decât dacă depășește 20 cm. Volumul rădăcinii este necesar pentru buna fixare în pământ a stolonilor și pentru păstrarea întregii substanțe de rezervă acumulate pe parcursul formării stolonilor.
   Mocirlirea stolonilor condiționează în mare măsură prinderea, și realizarea unei culturi fără goluri. Mocirla trebuie să fie suficient de consistentă pentru a adera pe rădăcină. În timpul efectuării lucrării stolonii nu trebuie să fie expuși la soare sau vânt.
   Plantarea se realizează toamna în luna octombrie și primăvara în luna martie-aprilie. Adâncimea optimă este când coletul stolonului este la nivelul solului. Poziția rădăcinii trebuie să fie perfect verticală și dreaptă.
   Plantarea se execută manual cu plantatorul și constă din: executarea gropii cu plantatorul, introducerea stolonilor în groapă și strângerea rădăcinilor cu plantatorul.
   Distanța de plantare se face la 80-90 cm între rânduri și 25-30 cm între plante pe rând. Se asigură o densitate de 40-50 de mii de plante pe hectar.
   Lucrările de îngrijire constă în: dirijarea stolonilor pe direcția rândului pentru formarea unei benzi roditoare de 30-40 cm înălțime, înlăturarea stolonilor dacă aceștia apar în număr prea mare, prășiri manuale și mecanice (numai toamna și primăvara în cazul în care se erbicidează înainte de aplicare erbicidelor preemergente), se aplică 4-6 udări cu norme de 300-400 mc/ha în funcție de zona și de cantitatea de precipitații căzute.


II. Lucrări specifice ale culturii de căpșuni în anii II, III, IV


   - Se aplică masuri de igienă culturală și agrotehnică
   - Greblarea culturii, strângerea și arderea resturilor vegetale primăvara devreme înainte de pornirea în vegetați
   - Cosirea, strângerea și arderea resturilor vegetale, imediat după recoltare
   - Irigarea periodică a culturilor
   - Aplicarea îngrășămintelor cu azot se realizează în două reprize: primăvara foarte devreme și imediat după cosirea frunzelor (iunie)
   - Aplicarea de îngrășăminte foliare și biostimulatori: Atonik în cantitate de 0,15 l/ha, Cropmax în cantitate ce 0,3 l/ha, Fosfitex FR (0-30-20)-01 se aplică 3-5 tratamente
   - Se efectuează mulcitul solului cu paie sau cu folie polietilenă pentru mulci. Aceasta apără fructele coapte de contactul cu solul și menține umiditatea în sol. Mulcitul se face în perioada de înflorire a plantelor.
   - Recoltarea fructelor se face eșalonat, fiind necesar 3-8 treceri prin aceași parcela. Fructele se recoltează cu codiță, evitându-se orele cu insolație puternică.

Cropmax
ingraamant-bio
Cropmax
Cropmax 100% nutrient ecologic cu stimulatorii de crestere,lichid cu aplicare foliara.
Preț
9,50 lei


Renovarea culturii de căpșuni constă din:

   - Cosirea frunzelor imediat după încheierea recoltării fructelor
   - Aplicarea a 100 kg/ha de azotat de amoniu
   - Irigarea culturii cu norme de 400-500 m3/ha apă. Irigarea se poate realiza prin brazde, asperiune, picurare
   - Formarea benzii roditoare pentru anul următor, prin dirijarea filamentelor și stolonilor în direcția rândului și eliminarea celor în plus

 Alte lucrări specifice care se aplică sunt:

   - Erbicidarea cu erbicide preemergente și antigraminicide
   - Tratamente fitosanitare la avertizare
   - Irigarea culturii ori de câte ori este nevoie
   - Întreținerea culturii prin prășiri manuale numai toamna și primăvara folosind erbicide.

Cultivarea căpșunilor în sere-solarii

   Serele solar sunt construcții permanente cu o durată de exploatare de 5-10 ani, la care se înlocuiește doar folia din plastic. Serele solar ofera condiții mai bune pentru creșterea căpșunelor, permitând o anticipare a coacerii fructelor cu până la 20-30 de zile față de adăposturile temporare.

Agrotextil
  • -10,2%
agrotextil
Agrotextil negru
Este un material tesut din fasii de folie de polipropilena, pigmentat şi stabilizat UV. Se...
Preț -10,2% Preț regular 294,00 lei
264,01 lei


Cultura căpșunilor în sere

   Pentru a avea o cultură reușită de căpșuni este necesar ca stolonii ce vor fie transplantați din câmp în seră sa fie bine dezvoltați cu cel puțin 3-5 ramificații anuale purtătoare de muguri roditori.
   Înainte de plantarea stolonilor în seră se recomandă o fortificare a acestora. Se practică 3 metode de fortificare a plantelor în câmp: repicarea timpurie a stolonilor de pe planta-mama, utilizarea de stoloni refrigerați, folosirea stolonilor crescuți pe ghivece sau pe cuburi nutritive.
   Repicarea stolonilor detașați de planta-mamă se face în perioada 1 septembrie-1 octombrie a anului premergător plantării în seră, la o distanță de 25 cm. În această perioadă de timp se aplică 3-4 fertilizări și se efectuează tratamente fitosanitare. Stolonii refrigerați se plantează în câmp la începutul lunii iunie la distanța de 25 cm. Stolonii plantați în cuiburi din turba, în cuburi nutritive sau în ghivece se mențin până toamna în aer liber. Ei se udă zilnic prin aspersiune și se fertilizează de 4 ori cu îngrășăminte complexe. Plantele din ghivece transplantându-se cu pământul din jurul lor au rădăcinile intacte și nu stagnează din creștere după ce au fost replantate.
   Plantarea stolonilor în seră se face la sfârșitul lunii noiembrie, când plăntuțele se află în repaus și au trecut printr-o perioadă răcoroasă.
   Înainte de plantare, solul din seră se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd bine descompus, 150-200 kg/ha azotat de amoniu, 300-500 kg/ha superfosfat, 200-300 kg/ha fosfat de potasiu, 300 kg/ha sulfat de magneziu. După fertilizare pământul se mobilizează cu sapa rotativă.
   Se plantează două benzi a 4 rânduri de căpșuni, între benzi se lasă o potecă de 60-70 cm, între rândurile din bandă câte 30 cm, iar între plante pe rând 20 cm. După plantare, circa o lună de zile se menține o temperatură scăzută de maxim +5 grade Celsius, pentru ca partea aeriană a plantelor să nu pornească în creștere înaintea sistemului radicular, apoi temperatura se ridică progresiv în medie cu 1 grad Celsius pe zi, până la 15-18 grade Celsius, iar când apar primele fructe se ridică la 22-24 grade Celsius ziua și 14-16 grade Celsius noaptea.
   Diferența de temperatură între zi și noapte are un rol important asupra înfloritului, fecundării și dezvoltării fructelor. Solul trebuie să se mențină la o umiditate de 70-75% din capacitatea de câmp. Umiditatea atmosferică ajunge dimineața la 90-100 % datorită transpirației plantelor din cursul nopții, dar în cursul zilei, prin aerisire, ea coboară la 65%.
   Se recomandă evitarea creerii unei atmosfere prea umede care stânjenește polenizarea și favorizează apariția patogenilor.
   Aerisirea se face mai ales în perioada înfloritului, în orele prea calde din zi, nu se aerisește în zile friguroase sau cu vânturi puternice.
   În lipsa luminii suficiente se impune iluminatul suplimentar cu becuri normale cu filament, care sunt de preferat tuburilor cu neon. Iluminatul suplimentar se impune când stolonii încep să înverzească și durează timp de 40 de nopți, alternând o pătrime ora lumina cu 3 pătrimi ore întuneric. Becurile de iluminat sunt instalate cât mai sus, amplasate la distanța de 6 m pe lungimea fiecărei travee.
   Pentru a obține căpșune chiar înainte de ianuarie, se transplantează stolonii în ghivece la mijlocul lunii iulie până în 15 octombrie, plantele sunt ținute în câmp, iar după aceea se introduc în seră unde se asigură lumina suplimentară de 270 W timp de 6-22 ore zilnic.
   Răsadnițele cu încălzire tehnică se utilizează pentru forțarea căpșunului. În aceste răsadnițe amestecul de pământ este următorul: 2 părți pământ de țelină, o parte mrănită, o parte nisip, plus următoarele îngrășăminte: 15 g azotat de amoniu, 35 g superfosfat, 10 g sare potasică la 15 kg amestec de pământ.
   Se folosesc stoloni care se repică în iunie-iulie în răsadnițe reci sau de câmp, pe straturi special amenajate în vederea fortificării. În luna ianuarie, stolonii sunt transplantați în răsadnițe cu încălzire tehnică pentru forțare. Se plantează 8-9 plante pe metru pătrat de răsadniță. Încălzirea se începe la mijlocul lunii ianuarie și durează două luni și jumătate. Temperatura din răsadniță se menține la 15-20 grade Celsius. Fructele se maturează în a doua jumătate a lunii martie și durează până în ultima decadă a lunii aprilie.
   Recoltarea căpșunilor se face manual eșalonat, datorită conținutului mare de apă, căpșunele sunt fructe foarte perisabile. În condiții de umiditate excesivă, căpșunele devin sensibile la mucegai și putregai. Acest neajuns poate fi eliminat prin utilizarea unor ambalaje corespunzătoare, cum ar fi cutiile din plastic.

Cultura protejată a căpșunului

   Cultura protejată a căpșunului se practică sub adăposturi temporare sau permanente, fără căldură artificială, cum sunt tunele din folie, serele solar, clopotele de sticlă etc. Adăposturile temporare se instalează peste cultura în ultima decadă a lunii februarie și în prima decadă a lunii martie.
   Temperaturile scăzute în perioada înfloritului pot anula avantajele pe care le asigură protejarea sub adăpost a culturii.
   Tunelul simplu este accesibil de construit, din material ieftin de exemplu nuiele sau sârmă groasă. Acestea se înfing în pământ din metru în metru. Pentru acoperire se utilizează folie de polietilenă lată de 1,5 m.
   Aerisirea se realizează la început prin descoperirea tunelului la capete, iar apoi prin ridicarea foliei dimineața după ridicarea temperaturii aerului. Una din marginile foliei care acoperă tunelul rămâne fixate în sol permanent, iar cealaltă va fi lăsată mobile pentru închiderea și deschiderea tunelului.
   Tunelul dublu este format din două tunele simple alăturate, și acoperite la rândul lor cu un alt tunel mai larg. Fiecare din tunele simple interioare acoperă câte 4 rânduri de căpșuni, distanțate la 30-35 cm. Între tunele simple interioare se lasă câte o potecă lată de 60-70 cm. Prin dublă acoperire cu folia se asigură o temperatură mai ridicată care grăbește coacerea fructelor cu 10-15 zile, față de tunele simple (20-30 de zile avans față de cultura neprotejată).


III. Descrierea și combaterea bolilor la cultura de căpșuni


Descrierea și combaterea făinării la căpșuni (Sphaerotheca macularis)

   Făinarea este cauzată de atacul ciupercii Sphaerotheca macularis, care atacă organele aeriene ale plantelor. Pe frunzele atacate se formează pete pâsloase de culoare albă sau ușor gălbuie, care cu timpul devin făinoase, pulverulente. Foliolele puternic atacate se răsucesc către fața superioară, luând forma unor lingurițe. Plantele atacate formează puțini stoloni, iar producția de fructe este mult diminuată.
   Ciuperca iernează sub formă de miceliu în organele atacate, conidiile rezultate producând infecții secundare până în luna septembrie. La plantele puternic atacate boala poate invada florile și chiar fructele verzi. În timpul perioadei de vegetație ciuperca se răspândește prin conidii.
   Prevenirea apariției făinării se poate realiza prin: adunarea și distrugerea frunzelor atacate, toamna, prin arătură, se îngroapă frunzele cu formele de rezistență a patogenilor de sphaerotheca, în perioada de vegetație, plantațiile se mențin libere de buruieni, acestea fiind gazde secundare pentru diverși patogeni.
   Combaterea pe cale chimică se poate realiza utilizând fungicide cum ar fi: Tilt 250 EC în concentrație de 0,02 % (4 ml în 20 l apă).

Descrierea și combaterea pătării albe a frunzelor (Mycosphaerella fragariae)

   Pătarea albă a frunzelor la căpșuni se manifestă începând din luna mai, prin aparția pe frunze a unor pete de culoare roșie violacee. Cu timpul, centrul petelor se necrozează și apoi capătă o culoarea cenușie-albicioasă. Pe timp umed, în dreptul petelor se formează un puf albicios, constituit din fructificațiile ciupercii (conidii), care vor produce infecții secundare, inclusiv pe sepale și pe petiolurile frunzelor. Deși fructele nu sunt atacate direct, totuși producția este influențată prin reducerea suprafeței de asimilație a aparatului foliar.
   Ciuperca iernează prin intermediul fructificaților sexuate (peritecii cu asce și ascospori), care vor produce infecțiile primare în primăvara anului următor.
   Prevenirea apariției ciupercii se poate realiza prin: înființarea culturii pe solurile bine drenate, cultivarea de soiuri rezistente, toamna se vor aduna și distruge frunzele atacate pentru a împiedica iernarea ciupercii (pe suprafețele mari plantele se acoperă cu puține paie și se dă foc), măsură ce asigură pentru primăvara frunze sănătoase.
   Combaterea pe cale chimică se realizează cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Chorus 75 WG în concentrație de 0,03 % (0,3 kg/ha), Score 250 EC în concentrație de 0,03 % (0,3 l/ha în 1000 l apă), Topsin M 70 în concentrație de 0,07 % (10 g în 14 l apă).


Descrierea și combaterea putregaiului cenușiu (Botrytis cinerea)

   Putregaiul cenușiu produce pierderi cantitative și calitative de recoltă. Patogenul atacă toate organele aeriene ale plantelor, aspectul cel mai păgubitor constituindu-l atacul pe flori și mai ales pe fructele mature. Fructele atacate se alterează parțial sau total, fiind acoperite de un puf cenușiu (conidiofori și conidiile ciupercii).
   Cel mai frecvent, infecțiile se produc după înflorire, fiind infectate petalele și apoi fructele în formare, atacul evoluând odată cu dezvoltarea fructelor. Fructele pot fi infectate și în mod direct, după formare, evoluția atacului fiind foarte rapidă dacă fructele sunt acoperite de o peliculă de apă, ca urmare a precipitațiilor. După recoltare, în timpul transportului și păstrării, se pot produce infecții secundare repetate, dacă în masa de fructe există și fructe bolnave.
   Prevenirea apariției putregaiului cenușiu se poate realiza prin: distrugerea buruienilor, mulcirea cu paie a solului pentru a evita contactul fructelor cu solul, plantarea la distanțe care să permită o bună aerisire și orientarea pe direcția vânturilor dominante, înnoirea în fiecare an sau la doi ani a plantațiilor, prin aceasta obținându-se micșorarea sursei de inocul a patogenului.
   Combaterea pe cale chimică se realizează prin tratamentul în timpul perioadei de vegetație cu fungicide cum ar fi: Bravo 500 SC în concentrație de 0,25 % (20 ml în 8,0 l apă), Chorus 75 WG în concentrație de 0,03 % (0,3 kg/ha), Rovral 500 SC în cantitate 10 ml la 7 l apă, Teldor 500 SC în concentrație de 0,15 % (10 ml la 6,5 l apă) (1,5 l/ha), Score 250 EC în concentrație de 0,05 % (0,5 l/ha în 1000 l apă), Topsin M 70 în concentrație de 0,07 % (10 g în 14 l apă).



Descrierea și combaterea putregaiului coletului (Phytophthora cactorum)

   Plantele atacate au frunzele clorotice, înguste și mai mici decât la plantele sănătoase. Plantele se usucă, începând cu tulpinile florifere și cu frunzele din centrul rozetei. Țesuturile coletului plantelor bolnave devin spongioase și capătă culoare brună-roșiatică, simptome asemănătoare putând să apară și pe rădăcini. Evoluția bolii este favorizată de umiditatea ridicată.
   Prevenirea apariției putregaiului coletului se poate realiza prin: eliminarea plantelor bolnave, dezinfecția solului înainte de plantare (unde s-a semnalat ciuperca), utilizarea de plante sănătoase la plantare, irigarea prin picurare, în perioada de vegetație, plantațiile se mențin libere de buruieni, acestea fiind gazde secundare pentru diverși patogeni.
   Combaterea chimică se realizează prin tratamente cu fungicide cum ar fi: Aliette 80 WG în cantitate de 2,0 kg/ha.

.
V. Descrierea și combaterea dăunătorilor la cultura de căpșuni

.

Descrierea și combaterea nematodului rădăcinilor (Meloidogyne incognita)

   Nematodul rădăcinilor dezvoltă 4-8 generații pe an, uneori chiar 10-20 generații. Iernează ca larvă sau adult (femela), fie în interiorul rădăcinilor plantelor atacate, fie în sol.
   Larve de vârsta a doua migrează în sol în căutarea de plante gazdă. Când se întâlnesc rădăcinile plantelor gazdă preferate, pătrund în țesuturi în apropierea vârfului de creștere. După un scurt timp de hrănire, larvele ajung în zona vasculară, se instalează în poziție paralelă cu cilindrul central și devin imobile.
   Celulele țesutului din zona în care s-au fixat larvele se hipertrofiază, rezultând celule gigantice care se multiplică formând gale. Galele sunt, fie rezultatul acțiunii unor substanțe produse de nematozi, fie o reacție de apărare a plantei.
   Infestarea se produce după transplantarea răsadurilor, iar primele simptome se manifestă după 3-4 săptămâni.
   Primele semne ale atacului constă în ofilirea frunzelor, urmată, de uscarea lor de la vârf spre bază și stagnarea în creștere a plantelor. Pe rădăcini apar gale.
   De cele mai multe ori atacul nematozilor favorizează infecțiile cu Fusarium sp. și Verticillium sp., care grăbesc pierirea plantelor. Un atac puternic la plantele tinere poate compromite cultura.
   Prevenirea apariției nematodului rădăcinilor se poate realiza prin: folosirea de material săditor liber de dăunători, certificate, strângerea și distrugerea plantelor spontane sau a resturilor de plante după recoltare, respectarea așolamentului.
   Combaterea chimică se poate realiza prin tratamentul solului cu Basamid Granule în cantitate de 50 kg/ha.

Descrierea și combaterea la păianjenul roșu comun (acarian) (Tetranycus urticae)

   Masculul are culoare galbenă verzui-deschis, iar în stadiul de adult are culoare brună.Femela este la început de culoare galbenă roz și în final devine portocalie. Corpul are o formă elipsoidală la femelă și piriforă la mascul. Are 5-6 generații pe an.
   Ouăle depuse de femele sunt rotunde de culoare albicioasă sau gălbuie și au un conținut aproape transparent. Odată ce embrionul începe să se dezvolte, conținutul oului devine tulbure, iar ouăle se îngălbenesc.
   La o temperatură de 15 grade Celsius embrionulul se dezvoltă în decursul a 15 zile, iar la o temperatură de 30 grade Celsius dezvoltarea embrionului se relizează în doar  2-3 zile.
   Din ouăle fecundate ies femele, din cele nefecundate masculii. Păianjenul roșu se hrănește cu conținutul celulelor plantei.
   Prezenta păianjenului este semnalată de petele mici de culoare albă de pe frunze (mai ales cele de pe partea inferioară a frunzei) și a unei pânze de păianjen țesute în jurul plantei sau a anumitor părți ale plantei. În cazul unei contaminări masive, frunzele se înălbesc din cauza leziunilor multiple. Planta este în totalitate acoperită cu o pânză de păianjen, iar pe extremitățile frunzelor și a mugurilor de floare se acumulează o masă de trupuri mișcătoare.
   Acarianul roșu comun iernează în stadiu de adult sub resturile vegetale. Acarienii colonizează partea inferioara a frunzelor, frunzele atacate se recunosc prin apariția unor pete de culorare gălbui care corespund înțepăturilor făcute de păianjen. La un atac puternic frunzele atacate se usucă și cad.
   Prevenirea apariției păianjenului roșu se poate realiza prin: igiena culturală, prin distrugerea buruienilor se elimină multe dintre plantele gazdă ale acarianului.

   Combaterea chimică se realizează cu insecto-acaricide cum ar fi: Vertimec 1,8 % EC în concentrație de 0,1 % (1,0 l/ha), Milbecnock EC în concentrație de 0,075 % (10 ml în 13 l/apă), Nissorun 10 WP în concentrație de 0,04 % (5 g în 12 l/apă).



Descrierea și combaterea limaxului cenușiu (Agriolimax agreste)

   Limaxul cenușiu iernează sub formă de ou și mai rar sub formă de adult, hibernează în găuri subterane și crăpături din sol, care sunt ferite de îngheț, în care își încetinesc procesele metabolice, intrând într-o stare de letargie.
   Melcișorii rezultați din eclozarea ouălor de iarnă, ajung la maturitate la jumătatea lunii iulie. Melcișorii generației a doua apar începând cu a doua jumătate a lunii august, se hrănesc cu organele vegetative ale plantelor, se maturează treptat, devin adulți, se împerechează și în a doua jumătate a lunii octombrie depun ouă,și așa se reia ciclul biologic.
   Evoluția embrionară depinde de temperatura și de gradul de umiditate, durează între două și patru săptămâni.
   Melcii sunt activi ziua, dacă au suficientă umiditate, dacă nu, ei rămân nocturni. În condiții aride, limacsii secretă mult mucus, îngroșându-și masa viscerală și protejându-se astfel de dezhidratare.
   Melcul este polifag, se hrănește cu specii de plante cultivate și spontane, atacul producându-se la nivelul tuturor organelor plantelor (subterane și supraterane).
   Melcii rod cu ajutorul limbii lor zimțate găuri de formă neregulată pe frunze sau alte părți ale plantei. În zonele roase pot apărea infecții secundare, produse de ciuperci sau bacterii.
   Combaterea limaxilor se poate realiza prin strângerea manuală a limacsilor după ploaie sau în timpul nopții la lumina electrică.
   Combaterea chimică se poate realiza cu ajutorul moluscocidelor cum ar fi: Mesurol 2 RB în cantitate de 5,0 kg/ha, acesta se împrăștie pe suprafața solului sau se poate încorpora la 2-3 cm adâncime în sol. Optimol 4 G 15 kg/ha la fel ca și Mesurolul se împraștie la suprafața solului sau se poate încorpora în sol.



Descrierea nematodului căpșunului (Aphelenchoides fragariae)

   Nematodul căpșunului este un dăunător endoparazit cu largă răspândire în plantațiile de căpșuni.Iernează ca adult la baza frunzelor de căpșuni.
   Femelele și masculii acestei specii au un aspect viermiform, cu dimensiuni microscopice. Acestea pătrund în țesuturile plantei (frunze, petiol, flori, colet) prin rănile provocate de insecte sau alți factori mecanici. Ouăle sunt depuse în mezofilul frunzelor, iar larvele apărute după eclozare pătrund în organele atacate ale plantei.
   Atacul se manifestă prin gofrarea frunzelor, care cu timpul se brunifică și devin casante. Parazitul invadează petiolurile, care se scurtează și se îngroașă, iar în interiorul inflorescențelor acesta produce malformații și atrofierea florilor. Producția scade iar fructele sunt deformate. Pe parcursul perioadei de vegetație dăunătorul dezvoltă un număr mare de generații.
   Prevenirea  apariției nematodului căpșunului se poate realiza prin: folosirea de material săditor liber de dăunători, certificate, respectarea așolamentului care trebuie să includă obligatoriu culturile de cereale, pe o perioadă de cel puțin 3-4 ani.

Descrierea și combaterea acarianului căpșunilor (Tarsonemus fragariae)

   Acarianul căpșunilor iernează ca femelă adultă în frunzele de la baza rozetei și în muguri. Femela are corpul oval de culoare albă sidefie la apariție,iar cu timpul aceasta devine galbenă sau brună gălbuie. Masculul este mai mic decât femela. Spre sfârșitul lunii martie femelele hibernante părăsesc locurile de iernare și depun ouă pe organele aeriene ale plantelor. Larvele apar după 12-20 de zile, preferă frunzele din interiorul tufei, unde umiditatea aerului este mai ridicată.
   În intervalul aprilie-noiembrie pe frunzele plantelor se găsesc toate stadiile de dezvoltare ale acarianului. Pe parcursul unei perioade acarianul dezvoltă între 5-7 generații.
   Prevenirea apariției acarianului căpșunului se poate realiza prin: respectarea cu strictețe a măsurilor de carantină internă, care nu permit libera circulație a materialului săditor de la o zona infestată la o altă zonă neinfestată, folosirea la plantare de material săditor, stoloni, liber de dăunători, certificat.
   Combaterea pe cale chimică se poate realiza cu ajutorul acaricidelor cum sunt: Vertimec 1,8 % EC în cantitate de 10 ml la 10 litri apă, Nissorun 10 WP în concentrație de 0,03 % (5 g în 16 l apă), Omite 570 EW în cantitate de 10 ml la 10 litri apă, Milbecknock EC în cantitate de 7,5 ml în 10 litri apă.



Descrierea gărgăriței rădăcinilor la căpșuni (Otiorrhynchus ovatus)

   Gărgărița rădăcinilor iernează în stadiul de larvă în sol, în vecinătatea rădăcinilor. În luna aprilie larvele își reiau activitatea hrănindu-se cu rădăcini, la începutul lunii iunie, intrând în stadiul de pupă.
   Adulții apar la sfârșitul lunii iunie și depun ouăle în sol. Larvele apărute după ecloziune se hrănesc cu rădăcinile plantelor până la scăderea temperaturii, când se retrag în profunzimea solului, unde iernează.
   Gărgărița rădăcinilor atacă în mod frecvent culturile de căpșui dar poate fi întâlnit și în lucerniere sau plantații de pomi. Adulții se hrănesc cu frunzele plantelor, iar larvele cu rădăcini. În urma atacului plantele se usucă și pier, fenomen care apare în perioada înfloritului sau de formare a fructelor în culturile irigate, atacul larvelor este mult mai redus.
   Prevenirea atacului gărăgariței rădăcinilor se poate realiza prin: folosirea la plantare de material biologic-stoloni, liber de larvele dăunătorului, săparea solului și irigarea plantațiilor, în cazul în care au avut loc atacuri masive în anul precedent.
   Momentan nu sunt substanțe chimice acreditate pentru combaterea gărgăriței rădăcinilor.

Descrierea și combaterea cârtițelor (Talpa Europaea)

   Cârtița este un mamifer mic insectivor, cu corpul cilindric, blana neagră și catifelată, ochi mici acoperiți de o membrane. Cârtița nu se hrănește cu rădăcini de plante. Dieta lor include larve, cărăbuși, insecte și râme pe care le găsește în sol. Este foarte activă în săparea galeriilor.
Cantitatea mare de energie necesară în săparea galeriilor, până la 20 metri pe zi, necesită și o cantitate mare de hrană.Cârtița consumă zilnic o cantitate de larve egală cu greutatea ei corporală.
   Cartița nu hibernează, în perioada iernii se retrage în galeriile adânci și este mai puțin activă. Sunt active mai ales vara atunci când își fac provizii de hrană. Din cauza cantității mari de energie, cârtița este nevoită să-și caute hrana pe o suprafață mult mai mare decât a oricărui alt animal cu viața subterană. Preferă să vâneze în solul afânat și umed, plin de larve și rame, de aceea deseori apare în grădinile cu peluze de gazon.
   Combaterea cârtițelor se poate realiza cu ajutorul produselor fumigene .Fumigenele au rolul de a alunga cârtițele, nu de a le extermina și par să dea rezultate cu condiția să fie aplicate corect. Cârtițe detectează foarte repede orice fel de gaz și sunt destul de istețe ca să blocheze cu dopuri de pământ tunelurile amenințate. Din această cauză, fumigenele trebuie aplicate simultan în toată rețeaua de galerii.

Cultura Afinului

25 nov 2020

Afinul este un arbust fructifer care este întrebuințat ca...

Cultura Agrișului

25 nov 2020

Agrișul este un arbust fructifer puternic...

Cultura Caisului

25 nov 2020

Caisul este o specie foarte apreciată pentru fructele...

Cultura cătinei

25 nov 2020

Cătina albă, cunoscută în unele părți și sub numele de...

Cultura Cireșului

25 nov 2020

Cireșele sunt fructe extrem de populare,consumate de...

Cultura coacăzelor

26 nov 2020

Coacăzul este un arbust foarte apreciat pentru valoarea...

Cultura Gutuiului

27 nov 2020

Gutuiul este un arbore de mărime medie, originar din...

Cultura Mărului

27 nov 2020

Cultura mărului este unul dintre speciile pomicole cu cea...

Leave a Reply