Cultura Mărului

mar   Cultura mărului este unul dintre speciile pomicole cu cea mai mare importanță în țara noastră. Mărul este un pom fructifer peren care aparține speciei Malus domestica, familia Rosaceae. Soiurile de mere cultivate variază în funcție de gradul de rodire al soiului respectiv dar și de mărimea la care ajung pomii când ating vârsta maturității.
   Mărul este un copac cu trunchi relativ mic și prezintă o coroană stufoasă și largă. În funcție de soi, un măr poate atinge dimensiuni între 3,0 și 12 m. Frunzele sunt dispuse alternativ pe crengi și au o formă ovală, simplă. În general frunzele au o dimensiune cuprinsă între 5,0-9,0 cm. Florile sunt formate din cinci petale, au o culoare albă cu ușoare tente de roz și o dimensiune de 2,5 - 3,5 cm în diametru. Fructele ajung la maturitate toamna. Acestea, în funție de soi, au o dimensiune între 5,0-9,0 cm. În mijloc, fructele au un cotor format din cinci carpele, fiecare dintre acestea conținând între 1,0 și 3,0 semințe. Există peste 7500 de soiuri diferite de mere. Soiurile sunt adaptate la temperaturi și zone climatice (temperate și subtropicale). Soiurile de mere populare sunt moi și au coajă crocantă. Alte calități dorite de cultivatorii de mere sunt: culoare fructelor, intensitatea aromei, rezistența la transport, capacitatea de depozitare pe lungă durată, rezistentă la boli și dăunători.
   Plantarea unui măr se începe prin a săpa o groapă cu formă asemănătoare unui cub cu latură de 50 cm după care se trece la fasonarea rădăcinilor. Fasonarea constă din curățarea rădăcinilor de uscături sau zone mucegăite. Este indicat ca rădăcinile groase să rămână cât mai lungi și preferabil orientate spre fundul gropii pentru a se dezvolta în adâncime și nu lateral. Într-o găleată se realizează un amestec sub formă de pastă, format din balegă proaspătă, pământ galben și apă în care se scufundă rădăcinile înainte de a le introduce în groapă. Această pastă ajută la cicatrizarea rănilor și la formarea de noii rădăcini. Pe fundul gropii se așează gunoi de grajd și îngrășăminte chimice și se presară deasupra pământ reavan. Pomul se poziționează cu punctul de altoire situat cu 3,0-4,0 cm deasupra solului. Rădăcinile se așează lejer, cât mai răsfirat și se acoperă cu pământ reavan și se mișcă ușor tulpina pentru ca pământul să își facă loc printre rădăcinii. După ce groapa a fost umplută cam 2/3, se tasează ușor pământul din exterior spre interior, pentru a nu rămâne goluri mari de aer, după care se pune pământul rămas și se udă pomul plantat din belșug.



I. Cerințele culturii mărului față de factorii de vegetație



   Cerințele față de lumină  a mărului sunt moderate, o lumânare bună a frunzelor și fructelor asigură o colorație mai atrăgătoare și un conținut mai bogat în hidrați de carbon, deci o valoare comercială mai ridicată. Lumina are rol esențial în formarea pigmenților în ultimele 4,0 săptămâni înainte de recoltare de aceea trebuie avut în vedere la stabilirea distanțelor de plantare și la formarea coroanelor, astfel încât toate organele să fie bine expuse la soare.
   Cerințele față de căldură ale diferitelor soiuri de măr nu sunt identice. Mărul poate crește și rodii în regiuni cu temperaturi medii anuale cuprinse între 7,5-11 grade Celsius. În perioada de repaus, organele epigee, inclusiv mugurii de rod, suportă -33..- 36 grade Celsius. Rădăcinile mărului au limită de rezistență la ger de -7…-12 grade Celsius. În perioada de vegetație optimul caloric al mărului este de 12 grade Celsius, majoritatea soiurilor de toamnă-iarnă se comportă bine la 15 grade Celsius. Pornirea în vegetație a mugurilor floriferi ai mărului are loc primăvara târziu, când se realizează 8 grade Celsius în aer. Deschiderea în masă a florilor are loc după ce temperatura aerului depășește 11 grade Celsius.
   Cerințele față de apă. Mărul se situează printre cele mai pretențioase specii pomicole atât față de umiditatea din sol, cât și față de umiditatea relativă a aerului. Mărul nu suportă seceta dar nici excesul de apă. Pretențiile mărului față de umiditatea din sol și atmosfera sunt satisfăcute în zonele cu precipitații de 650-700 mm pe an. Pentru recolte foarte mari este necesară apă echivalentă cu 800-900 mm pe an.
   Cerințele față de sol. Mărul preferă solurile fertile și un pH cuprins între 6,8-7,3, cu precizarea ca pe solurile nisipoase pH-ul să nu depășească 7. Cerințele mărului față de sol pot fi satisfăcute pe o gamă variată de soluri, atât ca textură (luto-argiloase, lutoase, luto-nisipoase), cât și ca tip de sol (podzoluri, soluri de pădure, cernoziomuri, aluviuni, soluri negre de faneata). Această specie poate fi cultivată și pe soluri mai grele, dacă acestea au un substrat bine drenat, pietrit sau nisip la minimum 0,8 m, precum și pe nisipuri.


II. Tipuri de plantații


   Mărul poate fi cultivat în toate sistemele și toate tipurile de plantații clasice, cu 150-200 pomi la ha, semiintensive, cu circa 400 pomi/ha, intensive, cu desime mare 833-1 250 pomi/ha, superintensive, cu desime mare 1 250-2500 pomi/ha și superintensive, cu desime foarte mare peste 2500 pomi/ha. Livezile intensive cu desime mare se amplasează pe terenuri cu panta mică până la 15 %, care să asigure mecanizarea, iar în zonele cu precipitații sub 600 mm anual să aibă posibilități de irigare.
   Dirijarea formării coroanelor. În livezile intensive de măr pomii sunt conduși în majoritatea cazurilor, cu coroane aplatizate (palmeta etajată, palmeta neetajată, drapel Marchand, triplă încrucișare Delbard, schelet arcuit) și în mai mică măsură coroanele globuloase au volum redus (fus-tufa, vas aplatizat). În livezile superintensive predomină coroanele globuloase de volum redus (fus zvelt, Pillar, axul vertical). La alegerea formei de coroană este necesar să se țină seama și de particularitățile biologice ale soiului cultivat.
   Formarea coroanei se face prin tăieri de scurtare și rărire a ramurilor. Aceste tăieri, au rostul de a împărți ramurile principale (cele mai groase) deopotrivă (egal), în jurul trunchiului, precum și așezarea lor cât mai bună în înălțime, pe axul pomului. Ținând seama de anumite reguli de așezare a ramurilor pomului în coroană, facem ca lumina și aerul să pătrundă cu ușurință în coroană, lucru care are ca urmare fabricarea unei cantități mai mari de hrană în frunze.
   Tot prin tăieri înlesnim îngroșarea ramurilor, împuternicind așadar coroana, pentru a putea să țină cu mult mai multă ușurință greutatea rodului, tot odată ajutăm la îmbrăcarea ramurilor mari cu altele mijlocii,a celor mijlocii cu altele mai mici și așa mai departe. Toate aceste ramuri la un loc formează scheletul coroanei și se numesc ramuri de schelet. Pe ramurile mijlocii și mici iau naștere ramurelele de rod care poartă flori și apoi fructele. Cu cât ramurelele de rod sunt mai numeroase, cu atât se formează mai multe flori și fructe, iar pomul începe să rodească mai devreme.
   La pomii care se află în perioada de plină producție, creșterile vegetative slăbesc considerabil, tinzând să se uniformizeze, iar diferențierea mugurilor este deseori exagerată. Ramurile de semischelet se alungesc, devin atarnande și se epuizeaza,ramurile roditoare îmbătrânesc, iar vetrele de rod se complică.
   Pentru a putea fructifica anual și n mod susținut pomii în plină producție trebuie să formeze lăstari lungi de cel puțin 30-40 cm, astfel ca la fiecare fruct să revină în medie 30-50 de frunze. Mugurii micști să reprezinte până la 30-35 % din totalul mugurilor formați pe pom, ramurile de semischelet să fie tinere de 2-4 ani,cu potențial biologic ridicat, iar între ramurile de rod florifere (țepușe,nuiele,mlădițe) și neflorifere (pinteni și smicele) să existe un raport de 1:2-3.



III. Fertilizarea culturii mărului



   Necesarul de elemente nutritive este diferit pe durata vieții pomilor. Culturile tinere de măr necesită între 1,3-3,0 ori mai mult azot decât potasiu și reacționează favorabil la doze moderate de îngrășăminte. Rezultate bune se obțin la aplicarea anuală a 120 kg N, 80 kg P2O5, si 40 kg K2O la hectar, odată la 2-3 ani se aplică 20 t/ha gunoi de grajd, cu această ocazie se reduce doza de îngrășăminte chimice.
   Îngrășămintele se aplică de o parte și cealaltă a rândurilor de pomi. Lățimea benzii fertilizate se mărește anual cu 0,5 m, astfel că după 3-4 ani se fertilizează întreaga suprafață. În culturile de măr pe rod consumul de potasiu este mai mare decât cel de azot.fertilizarea excesivă cu azot depreciază calitatea fructelor fructelor și le reduce capacitatea de păstrare. Gunoiul de grajd, fosforul, potasiul și 1/3 din azot se introduce la arătura de toamnă pe toată suprafața livezii, primăvara se aplică 1/3 din doza de azot. În anii cu încărcătură normală cu muguri de rod, fertilizarea se face după legarea fructelor, iar cea de-a treia se aplică în timpul creșterii intense a lăstarilor.
   Amintim câteva îngrășăminte chimice care se pot aplica în fertilizarea culturii de măr: Megasol 20:20:20 se aplică la începutul lăstăririi în doza de 10-20 kg/ha, Megasol 15:5:30 se aplică înainte de înflorit în doză de 10-15 kg/ha, Megasol 18:9:18 se aplică la formarea fructului, Megasol 3:5:40 se aplică la creșterea fructelor în cantitate de 25-30 kg/ha+ Azotat de Ca în cantitate de 10-20 kg/ha, Megasol 16:8:24 se aplică la începutul creșterii în cantitate de 20-25 kg/ha+ Azotat de Ca în cantitate de 15-30 kg/ha. Acestea se aplică prin fertigare la culturile pe rod.
   Amintim câteva îngrășăminte chimice care se pot utiliza prin fertilizare foliară odată cu tratamentele fitosanitare folosind o cantitate de 300-1500 l de apă pe hectar.
   Megasol 20:20:20 se aplică la începutul lăstăririi în concentrație de 0,5 % , Megasol 15:30:15 se aplică înainte de înflorit în concentrație de 0,8-1,0 %, Megasol 3:5:40 se aplică la formarea și creșterea fructelor, Megasol 18:9:18 se aplică la formarea și creșterea fructelor în concentrație de 0,6 %, Megasol 3:5:40 se aplică înanite de coacere în concentrație de 0,6 %+ Azotat de Ca în concentrație de 0,8 %, Azotat de Ca se aplică în timpul coacerii în concentrație de 0,3-0,4 %.
   Un alt îngrășământ foliar care se poate aplica este Cropmax în cantitate de 1 l/ha, Cropmax ajută la obținerea de sporuri de producție, crește rezistența la boli, la secetă, ajută la creșterea conținutului de zahăr și vitamine.

Cropmax
ingraamant-bio
Cropmax
Cropmax 100% nutrient ecologic cu stimulatorii de crestere,lichid cu aplicare foliara.
Preț
9,50 lei

.

IV. Întreținerea și lucrarea solului

.

   În livezile de măr intensive și superintensive tinere și pe rod, asigurate cu suficiență umiditate din precipitații naturale sau prin irigație, cel mai indicat sistem de întreținere a solului este înierbarea intervalelor dintre rânduri combinată cu afânarea repetată sau erbicidarea pe rânduri (sub coroane). Se mai folosește sistemul de afânare repetată pe intervale, combinat cu erbicidarea pe rând sau afânarea repetată pe întreaga suprafață.

  Lucrările solului aplicate sunt:

   - porțiunile înierbate se cosesc de 5-6 ori pe an, iarba cosită fiind utilizată ca mulci pe loc
   - porțiunile cu sol lucrat (întreaga suprafață sau numai pe rânduri) se ară toamna la 15-18 cm adâncime, iar în cursul perioadei de vegetație se aplică 4-5 cultivații (prășire).
   - porțiunile erbicidate în lungul rândurilor se mobilizează manual sau mecanic în perioada de repaus, apoi se aplică erbicidele.

   Amintim câteva erbicide care se pot utiliza în combaterea buruienilor: Fusilade Forte împotriva buruienilor monocotiledonate anuale și perene cu înălțimea de până la 15 cm, se aplică postemergent în cantitate de 1,0 l/ha, împotriva buruienilor monocotiledonate anuale și perene cu înălțimea între 15-25 cm se aplică în doză de 1,3 l/ha, Roundup este un erbicid total care se aplică postemergent în cantitate de 3,0-4,0 l/ha, Glifotim erbicid total care se aplică postemergent în cantitate de 3,0-4,0 l/ha, Galigan 240 EC împotriva buruienilor dicotiledonate anuale și perene în cantitate de 5,0 l/ha, se poate aplica pre și postemergent, Glyphogan 480 SL este un erbicid neselectiv care se aplică postemergent în cantitate de 3,0 l/ha.

ROUNDUP
erbicid
ROUNDUP
Roundup este un erbicid total, neselectiv, universal, cu posibile utilizari la toate...
Preț
11,00 lei

.


V. Descrierea și combaterea bolilor care pot apărea în cultura mărului

.

Descrierea și combaterea la mozaicul mărului (Apple mosaic virus)

   Mozaicul mărului este una dintre virozele cele mai răspândite și mai păgubitoare ale acestei specii pomicole, poate produce pierderi de aproximativ 40 % din producția de fructe. Afectează mărul și portaltoii vegetativi, prin altoire a fost transmis și speciilor Malus, Pirus, Prunus, Fragaria rosa iar prin inoculare de suc speciile ierboase. Boala se manifestă numai pe frunze, simptomele diferă prin aspectul și gravitatea lor, în funcție de sensibilitatea soiurilor și virulența tulpinii de virus. Pe limbul frunzelor apar pete împraștiate neuniform, de culoare verde-deschis până la galben-auriu sau crem, de formă și mărime diferite. Uneori petele au formă de inel, de linii drepte sau sinuoase, ori de benzi clorotice dispuse de-a lungul nervurilor, se poate produce și o îngălbenire a nervurilor primare și secundare. Pătarea se poate extinde pe ambele fețe ale limbului, și în cele din urmă, duce la îngălbenirea frunzelor.
   Pe vreme însorită și calduroasă pot apare și pete necrotice, care se extind și determină o cădere prematură a frunzelor. Pomii puternic atacați vegetează slab și dau producții scăzute, iar puieții au o creștere slabă și o înfățișare caracteristică de pom bolnav.
   Mozaicul mărului se transmite prin altoire, tăieri mecanice. Perioada de incubație durează de la 3 săptămâni (primăvara) până la 7-8 luni (vara). Virusul are trei tulpini, care se deosebesc simptomatologic: una produce un mozaic grav, care se manifestă prin pete clorotice mari și căderea frunzelor, alta căreia îi este caracteristică clorozarea (îngălbenirea) nervurilor secundare și terțiare și al treila, mozaicul slab, care se manifestă prin simptome mai puțin evidente.
   Prevenirea și combaterea apariției virusului mărului se poate realiza prin: folosirea de altoi și portaltoi sănătos, dezinfectarea uneltelor (foarfeca), eliminarea pomilor bolnavi și distrugerea lor prin ardere.

Descrierea și combaterea la focul bacterian la măr (Erwinia amylovora)

   Focul bacterian este cea mai păgubitoare boală produsă la măr, păr și gutui. Erwinia amylovoraAtacul este întalnit în toate zonele pomicole în care se concentrează cultura mărului (a semințoaselor), poate să distrugă în livezile neîngrijite în proporție de 100 % . Boala este frecventă mai ales la pomii tineri, dar poate să apară si pe pomi maturi, manifestându-se prin diferite simptome, în funcție de organul atacat.
   Evoluția bolii cuprinde 3 faze, mai mult sau mai puțin evidente.
   Arsura inflorescențelor este de obicei primul simptom care apare primăvara devreme, datorată infectării directe a florilor deschise. Floarea apare hidrozată, apoi se ofilesc, se brunifică și în final se înnegrește. Infecția progresează spre peduncul, care de asemenea se înnegrește. Din peduncul pe timp umed și călduros exsudează picături de lichid. Bacteria progresează rapid spre lăstari și ramuri.

Arsura lăstarilor

   Lăstarii și ramurile sunt și ele foarte sensibile la atacul bacteriei. Lăstarii pot fi infectați sistemic, când bacteriile invadează lăstarii interni, sau prin infecții locale, externe. Lăstarii infectați extern cu 1-3 frunze de la vârf, se ofilesc și se îndoaie sub formă de cârjă de pastor. Pe timp umed și pe lăstari apar picături de extrudat, de culoare variată, de alb murdar până la galben, portocaliu sau roșu închis. Frunzele moarte apar ca și pârlite de foc, ele rămân persistente pe lăstarii uscați. Pe fructele verzi, tinere apar porțiuni de țesut hidrozate, apoi se brunifică, se zbârcesc și rămân atașate pe ramuri (se mumifică).
   Ulcerele de pe ramuri, sarpante și trunchi, sunt rezultatul infecțiilor care au coborât de la inflorescențe, lăstari sau fructe. Sub leziunile scoarței țesuturile apar maronii-roșiatice. Și la nivelul ulcerelor se formează exsudări, în care bacteriile pot ierna. Arsura coletului și a rădăcinii duce frecvent la omorârea pomilor.
   Focul bacterian este produs de bacteria Erwinia amylovora, temperatura optimă de dezvoltare este de 30 grade Celsius, cea minimă este de 3 grade Celsius, iar cea letală este de 45-50 grade Celsius. Pătrunderea bacteriilor în țesuturi are loc prin deschideri naturale (stomate, hidatode, lenticele) sau prin rănile cauzate de insecte. De la pomii bolnavi la cei sănătoși, bacteriile sunt transmise prin intermediul insectelor, pătrunse în țesuturi bacteriile circulă prin vase, prin parenchim și prin cambiu. În timpul iernii, boala stagnează, dar bacteriile nu sunt distruse, ele rezistând în leziunile de pe lăstari și ramuri. În scurt timp, la suprafața porțiunilor atacate apare un exsudat bacterian, care este luat de insecte și dus pe flori.
   Prevenirea și combaterea focului bacterian se realizează prin: folosirea la plantare a unor pomi sănătoși fără leziuni (ulcerații) bacteriene, depistarea vetrelor de atac, îndepărtarea focarelor (frunze, lăstari, sarpante și chiar pomi) cu infecții, pentru diminuarea inocultului.
   Combaterea pe cale chimică se realizează la avertizare, înainte și după înflorire cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Alcupral 50 PU în concentrație de 0,2 % prefloral și 0,4 % postfloral, Kocide 2000 în concentrație de 0,25 % (3,75 kg/ha) prefloral, Champ 77 WG în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 l apă) (2 kg/ha), Cuproxat Flowable în concentrație de 0,35 % (5,25 l/ha în 1500 l soluție) prefloral, Funguran OH 50 WP în concentrație de 0,2 % (30 g în 15 l apă) prefloral și 0,04 % (30 g în 75 l apă) postfloral.



Descrierea și combaterea la rapănul mărului (Venturia inaequalis)

   Este cea mai răspândită și păgubitoare boala la măr.Venturia inaequalis Atacul este întâlnit în toate zonele pomicole în care se concentrează cultura mărului. Cele mai mari pierderi se produc în anii cu primăveri și veri ploioase, ajungând să distrugă în livezile neîngrijite 30-98 % din fructe.
   Boala se manifestă pe frunze, pedunculii florali, fructele și chiar lăstarii. Frunzele atacate sunt acoperite de pete brune-negricioase, catifelate, care cu timpul cresc și se unesc. Frunzele puternic atacate se usucă, cad de timpuriu și reduc posibilitatea de hrănire a pomului ceea ce determină scăderea recoltei, precum și diferențierea unui număr scăzut de muguri de rod pentru anul următor.
   Fructele sunt atacate de la formare și până toamna târziu. Ele rămân mici și prezintă pete brune măslinii, catifelate. Fructele atacate se deformează, prezintă crăpături, iar cele mai multe cad înainte de maturare.
   În anii cu ploi frecvente în lunile mai, iunie, iulie, se înregistrează atac puternic pe lăstari. Ei prezintă pete asemănătoare cu cele de pe frunză. Cu timpul, porțiunea de lăstar atacată crapă, se brunifică și în cele din urmă o parte se usucă din timpul verii, o parte degeră iarna, iar cei mai puțin atacați, al caror lemn s-a copt normal, asigură miceliul viabil care în primăvara următoare va genera conidii primare.
   Rapanul mărului este produs de ciuperca Venturia inaequalis.

Ciuperca se transmite de la un an la altul prin 3 surse:
   - forma perfectă de peritecii ce conțin asce cu ascosporic, miceliu de rezistență din ramurile anuale atacate, care generează conidii primare;
   - conidiile de vară, rămase din anul anterior pe inserția ramurilor, a mugurilor, pe bractee, prin diferite crăpături de pe ramuri.
   - dintre toate acestea, cea mai importantă sursă de infecție o constituie forma perfectă de rezistență, ce se dezvoltă în frunzele din anul anterior atacate, care au căzut și au iernat sub pomi.

   Pe aceste frunze, în dreptul petelor de rapan, se formează peritecii, fiecare conținând în medie 150 asce cu câte 8 ascospori. Periteciile încep să se formeze încă din luna decembrie. Din luna ianuarie și până la sfârșitul lunii martie, în asce iau naștere ascosporii, care se maturează progresiv. În fiecare an când mugurii florali sunt la începutul înfrunzirii, când se înregistrează 0,3-4,6 mm precipitații și temperaturi de 11,5-14,8 grade Celsius, pereții periteciilor se umflă și se rup, de asemenea, membrana ascelor se rupe, iar ascosporii sunt proiectați în atmosferă. Ascosporii sunt antrenați apoi de picăturile de apă sau de curenții de aer și sunt depuși pe frunzele tinere, unde germinează. În cursul primăverii și verii, ciuperca continuă să se înmulțească prin conidii de vară. Acestea se desprind din pete la fiecare ploaie și produc noi infecții pe frunze, fructe și lăstari.
   Prevenirea și combaterea rapanului la măr se poate realiza prin măsuri preventive: agrotehnice și chimice.
   Măsuri preventive sunt: distrugerea rezervei biologice, se recomandă strângerea și arderea frunzelor atacate sau încorporarea acestora în sol cât mai adânc prin lucrările solului.
   Combaterea pe cale chimică se realizează prin tratamente la avertizare. Se aplică 4 -18 tratamente chimice preventive, în cazul soiurilor sensibile la avertizare din care 1 - 2 preflorale și 3 - 16 postflorale. În anii cu puține precipitaţii, pagubele se pot preveni prin 3 - 5 tratamente, aplicate la avertizare.
   Amintim câteva substanțe care se pot utiliza în tratarea rapanului la măr: Alcupral 50 PU se utilizează în concentrație de 0,3 % (4,5 kg/ha în 1500 l apă), Bravo 500 SC în concentrație de 0,25 % (2,5 l/ha) împotriva infecțiilor secundare, Chorus 75 WG în concentrație de 0,02 % (0,3 kg/ha), Clarinet 200 SC în concentrație de 0,1 %, Dithane M-45 în concentrație de 0,2 % (2,0 kg/ha) (20 g în 10 l apă),Folicur Solo 250 EW în concentrație de 0,05 % ( 0,750 l/ha), Folpan 80 WDG în concentrație de 0,15 % (15 g în 10 l apă), Merpan 80 WDG în concentrație de 0,15 % (15 g în 10 l apă), Captan 80 WDG în concentrație de 0,15 % (2,25 kg/ha) (15 g în 10 l apă), Orius 25 EW în concentrație de 0,05 % , Polyram DF în concentrație de 0,25 % ( 20 g în 8 l apă), Score 250 EC în concentrație de 0,015 % (0,225 l/ha), Svavit F 72 WDG în concentrație de 0,2 % ( 2,0 kg/ha), Stroby DF în concentrație de 0,01-0,013 % , Topsin 500 SC în concentrație de 0,14 % (2,1 l/ha în 1500 l apă), Tosin M 70 în concentrație de 0,07 % (10 g în 14 l apă).



Descrierea și combaterea la făinarea mărului (Podosphaera leucotricha)

  Făinarea este una din cele mai importante boli care ataca frecvent mărul. Podosphaera leucotrichaÎn anii favorabili, boala produce pagube importante la soiurile foarte sensibile. Simptomele se manifesta încă de la dezmugurire și pot continua până la căderea frunzelor. În cursul lunilor mai-iunie se constată intensitatea cea mai mare. Făinarea atacă frunzele, florile, lăstarii și uneori fructele tinere. Pe frunze apare o pâslă albicioasă, pulverulentă a ciupercii, pe ambele fețe ale limbului. Frunzele se deformează, se răsucesc spre partea superioară, își pierd elasticitatea și se usucă, fără a forma fructe. Pe fructe atacul cauzează stagnarea creșterii și căderea fructelor.
   Agentul patogen se numește Podosphaera leucotricha care iernează în solzii mugurilor ca miceliu de rezistență și ca peritecii cu o ască și câte 8 ascospori unicelulari. La suprafața organelor atacate se dezvoltă miceliul ciupercii, hialin, septat, ramificat, din care se diferențiază haustori sferici, care pătrund în celulele epidermice. În cursul perioadei de vegetație, ciuperca se înmulțeste prin conidii. Temperaturile de 18-22 grade Celsius, însoțite de o umiditate de 90-100% provenită din rouă, ceața sau ploaie, favorizează înmulțirea ciupercii, germinarea conidiilor și pătrunderea haustorilor în celulele plantei gazdă.
   Prevenirea și combaterea apariției făinării se poate realiza prin: tăierea lăstarilor atacați și arderea lor. Această lucrare se efectuează prin îndepărtarea lăstarului atacat și a unei porțiuni din ramura de 15-20 cm sub nivelul porțiunii atacate, deoarece pe această zonă majoritatea mugurilor vegetativi sau de rod sunt infectați de făinare. Fertilizarea echilibrată mărește gradul de rezistență a pomilor față de infecții. Lucrările solului toamna sau primăvara din martie până la începutul dezmuguririi mugurilor florali, lucrare prin care se incorporează frunzele atacate căzute și porțiunile mărunte de lăstari atacați care au căzut la tăieri.
   Combaterea pe cale chimică se realizează cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Kumulus DF în concentrație de 0,3 % (30 g în 10 l apă) (3,0 kg/ha), Score 250 EC în concentrație de 0,015 % (0,225 l/ha), Shavit F 72 WP în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 l apă) (2 kg/ha), Stroby DF în concentrație de 0,01-0,013 % (0,15-0,2 kg/ha), Thiovit Jet 80 WG în concentrație de 0,3 (4,5 kg/ha), Topas 100 EC în concentrație 0,02 % (0,3 l/ha), Topsin M 70 în concentrație de 0,07 % (10 g în 14 l apă), Topsin 500 SC în concentrație de 0,14 % (2,1 l/ha în 1500 l apă), Chorus 75 WG în concentrație de 0,02 % (0,3 kg/ha), Clarinet 200 SC în concentrație de 0,1 %, Folicur Solo 250 EW în concentrație de 0,05 % (0,750 l/ha).



Descrierea și combaterea moniliozei (putregaiul brun și mumifierea fructelor) (Monilinia fructigena)

   Monilioza sau putregaiul brun produce pagube importante în livezile de măr, păr, gutui, și în depozite. Monilioza este o ciupercă care afectează ramurile, frunzele, florile și fructele în diferite faze de vegetație. În timpul înfloritului se constată vestejirea ramurilor tinere, frunzele și florile se brunifică și se usucă. Pe scoarța ramurilor atacate și pe flori se formează pernițe mici de mucegai, cenușii-gălbui, care conțin conidioforii și conidiile ciupercii. La atacul de monilioză mai rămân printre florile brunificate și flori normale, sănătoase. Monilioza de primăvara poate fi confundată și cu căderea fiziologică. Vara, pe fructele ajunse aproape de maturitate, petele brune întinse cuprind și pulpa în adâncime, cauzând putrezirea și căderea de pe pom.Monilinia fructigena
   Pe vreme umedă și temperatură ridicată, pe pete apar sporodohiile sub forma unor pernițe așezate în cercuri concentric cauzând simptomul numit putregai brun. Pe timp umed dar cu temperaturi mai scăzute, fructele putrezesc, se brunifică, se înnegresc cauzând simptomul numit putregai negru. Pe timp secetos, fructele atacate se deshidratează, se mumifică și pe pom cauzând simptomul numit mumifierea fructelor. Monilioza se poate răspândi și în depozite.
   Agentul patogen se numește Monilinia fructigena care iernează ca miceliu în scoarța ramurilor, precum și ca scleroți în interiorul fructelor mumificate. Scleroții trebuie să ierneze 2 ierni pentru a germina cu formarea de apotecii cu asce și ascospori. Umiditatea ridicată a aerului, prezența apei pe fructe, precum și rănile sunt factori care favorizează apariția unor atacuri puternice.
   Prevenirea și combaterea apariției moniliozei se poate realiza prin: adunarea fructelor mumificate și arderea lor, înlăturarea în primăvara a lăstarilor atacați, aplicarea tratamentelor contra rapănului și a insectelor sunt cele mai eficace măsuri, culegerea cu grijă și transportarea în condiții bune, astfel ca fructele să nu se rănească, dezinfectarea depozitelor de fructe în fiecare an cu produse omologate.
   Combaterea pe cale chimică se realizează cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Chorus 75 WG în concentrație de 0,02 % (0,3 kg/ha), Dithane M-45 în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 l apă) (2,0 kg/ha), Rovral 500 SC în concentrație de 0,1 % (1,5 l/ha în 1500 l apă), Rovral 500 SC în concentrație de 0,1 % (1,5 l/ha) boli de depozit.

.
VI. Descrierea și combaterea dăunătorilor în cultura mărului

.


Descrierea și combaterea la gărgărița florilor de măr (Athonomus pomorum)

   Gărgărița florilor de măr este răspândită în toate țările europene, cultivatoare de măr, la noi în țară este frecvent întâlnită în plantațiile neîngrijite, în anii când nu se previne atacul, poate compromite total producția de fructe.Athonomus pomorum
   Gărgărița este o insectă monofagă, pagubele sunt produse de adulți, care se hrănesc cu mugurii vegetativi și florali, producând sterilitatea florilor și de larve, care distrug organele interne ale florilor. Bobocii atacați nu se deschid, se brunifică, se usucă și rămân atârnați pe ramuri, fiind cunoscuți sub numele de “cuișoare”, pierderile pot ajunge până la 90-100%.
   Are o singură generație pe an. Ea iernează ca adult nematur în crăpăturile scoarței pomilor, în frunzișul și în iarba de sub pomi. Primăvara, când timpul se încălzește (5-6 grade Celsius), în a doua jumătate a lunii martie și uneori în prima decadă a lunii aprilie, cu 8-10 zile înainte ca mugurii florali să se umfle, gărgărițele părăsesc ascunzișurile în care au iernat și se deplasează în coroana pomilor. Când temperatura ajunge la 10 grade Celsius, gărgărițele se răspândesc în toată livada prin zbor. După 10-12 zile de hrănire suplimentară pentru maturarea organelor sexuale, începe copulația și apoi ponta.
   Femelele cu rostru fac un orificiu în bobocii florali, depun 2-5 ouă într-o infloreșcență și acoperă orificiu cu o substanță cleioasă, de culoare cărămiziu care în contact cu aerul se întărește. O femelă depune aproximativ 100 ouă.
   Perioada de incubație durează 12-23 zile, după care apar larvele de culoare alb-murdar. Acestea se hrănesc cu conținutul florilor, care după 16-23 zile nu mai înfloresc, ci se usucă, devenind de culoare cărămizie. Acești boboci florali rămân în faza de înfoiere. Stadiul de larvă durează 16-30 de zile, după care se transformă în nimfă. După 8-10 zile se transformă în adulți nematuri. Din florile atacate, în general la sfârșitul lunii mai, ies adulții nematuri. Acestea se hrănesc 15-20 zile cu una din epidermele frunzelor (mai frecvent cu epiderma superioară) de măr. Adulții nematuri la sfârșitul lunii mai sau în a doua jumătate a lunii iunie se retrag între crăpăturile scoarței pomilor, sau sub frunziș unde intră în diapauza estivală și care continuă cu hibernarea.
   Adultul la gărgăriță are corpul eliptic, de culoare cenușie-brună, pe partea superioară prezintă o pubescentă castaniu-roșcată. Capul este negru. Antenele și picioarele sunt brun-roșcate. Femurele sunt prevăzute cu un pinten puternic. Elitrele sunt lățite în partea posterioară, și prezintă două benzi transversale oblice, de culoare mai închisă. Oul este eliptic, alb-lucios. Larva alb-gălbuie, arcuita este apoda. Pe partea dorsală prezintă 8 rânduri longitudinale de peri. Pupa e alb-gălbuie, de 3,0-4,0 mm lungime.
   Prevenirea și combaterea gărgăriței florilor de măr se realizează prin: măsuri de igienă culturală (tăierea ramurilor uscate, răzuirea scoarței la pomii bătrâni, etc.), iar în perioada apariției adulților, scuturarea pomilor dimineața (când gândacii sunt amorțiți) și distrugerea gândacilor adunați.
   Combaterea pe cale chimică se realizează cu ajutorul insecticidelor cum ar fi: Actara 25 WG în concentrație de 0,01 % (0,150 kg/ha) (1,5 g în 10 l apă), Calypso 480 SC 0,02 % (0,3 l/ha).




Descrierea și combaterea viermelor merelor (Cydia pomonella)

   Viermele merelor în țara noastră, este unul din cei mai periculoși dăunători ai mărului, în anii favorabili de înmulțire poate să producă pierderi de 25% din fructe, iar la soiurile sensibile până la 80-90%.Cydia pomonella
   Adultul este un fluture mic, cu deschizătura aripilor anterioare de 15-20 mm. Aripile anterioare sunt de culoare brună-cenușie, cu striuri transversale de culoare cenușiu-închis spre negru. La vârful aripilor anterioare există o pată în formă de semilună brună, iar în interior de culoarea bronzului. Aripile posterioare sunt de culoare brun-roșcată cu strălucire arămie. Oul este de forma unui scut, de 0,5 mm, rotund sau ușor elipsoidal, transparent, la început de culoarea albușului de ou (hialin) apoi devine de culoarea unei perle, după care prin corion se văd diferitele stadii de embriogeneză. Larva matură are lungimea de 16-20 mm și este de culoare roz-deschis, iar capul de culoare brună. Fiecare din segmentele corpului larvei are câte doi tuberculi brun-închis prevăzuți cu perisori fini. Pe abdomen au în vârf croșete în formă de semilună. Larvele mature iernează într-un cocon din fire mătăsoase impregnate cu ceară ca sa le apere de întemperii. În acest cocon ia naștere crisalida. Crisalida are lungimea de 8-12 mm fiind de culoare brună-cărămizie, strălucitoare.
   Larvele viermelui atacă fructele și lăstarii ierbacei. Pătrund în pulpă în zona casei seminale unde distrug semințele, din care cauza fructele nu mai cresc. Larvele din prima generație cauzează pierderi totale la fructele atacate, deoarece acestea fiind mici cad și nu se pot valorifica. Larvele generației a doua atacă fructele aproape de maturitate. Aceste fructe se coc înainte de vreme, neputându-se hrăni cad, o parte putrezesc și o parte din cele atacate rămân în pom, iar odată cu culesul sunt duse în depozit unde larvele se retrag și intră în diapauza hiemală. Fructele atacate de generația a doua a viermelui merelor, care nu putrezesc, au o valoare comercială scăzută. Fructele mature atacate de acest dăunător nu se pot păstra pentru ca prin galerii pătrund diferite microorganisme ce le determină putrezirea.
   Prevenirea și combaterea viermelui mărului se poate realiza prin: arătura adâncă de toamnă, tăieri de întreținere corespunzătoare, adunarea fructelor viermănoase căzute și distrugerea lor, în vederea diminuării rezervei biologice.
   Combaterea chimică se realizează la avertizare, se efectuează 1-2 tratamente pentru generația I în perioada mai-iunie și 2-3 tratamente pentru generația a II-a aplicate în iulie-august.
   Amintim câteva insecticide utilizate în combaterea viermelui mărului: Calypso 480 SC în concentrație de 0,02 % (0,3 l/ha) (10 ml în 50 l apă), Coragen în concentrație de 0,01 % (0,150 l/ha), Decis Mega 50 EW în concentrație de 0,0125 % (0,187 l/ha), Faster 10 CE în concentrație de 0,025 % (0,375 l/ha), Karate Zeon în concentrație de 0,015 % (0,225 l/ha în 1500 l apă) (2 ml în 13 l apă pe 88 mp), Laser 240 SC în concentrație de 0,06 % (0,9 l/ha în 1500 l apă), Novadim Progress în concentrație de 0,075 % (100 ml în 130 l apă), Proteus OD 110 în concentrație de 0,05 % (0,75 l/ha).

Coragen
insecticid
Coragen
Coragen este un insecticid sistemic local pentru combaterea gandacului din Colorado la...
Preț
7,00 lei


Descrierea și combaterea la viespele merelor (Hoplocampa testudinea)

   În țara noastră viespea mărului este frecventă în zonele mari cultivatoare de măr. În anii favorabili de înmulțire poate să producă pierderi de 20-60 % la majoritatea soiurilor de măr. Viespea este o specie monofagă, pagubele sunt datorate galeriilor de larve în fructe. Fructele rămân mici, pipernicite și cad.
   Viespea merelor depune oua în caliciul florii (câte unul într-o floare). Larvele rod galerii rotunde, largi, uneori înconjurate de un cerc negru, în pulpa fructului, iar apoi distrug semințele.
   Adultul are lungimea corpului de 6,0-7,0 mm, pe partea dorsala are corpul brun-închis și galben pe partea ventrală. Picioarele sunt galbene, la fel toracele, iar mezo și metanotul sunt brun-închis la fel ca nervurile aripilor și stigmele. Oul este de culoare albă-lăptoasă, fiind depus frecvent în receptacul sau între sepale. Larva matură este albă-murdar, cu capul brun-roșcat fiind lungă de 8,0-12 mm. Când este în repaus este îndoită ca o semilună și are miros de ploșniță.
   Viespea merelor are o singură generație pe an. Insecta iernează ca larva matură învelită într-un cocon pergamentos, lung de 5,0-7,0 mm, de culoare brună-închisă, în sol la adâncime de 2,0-18 cm. Adulții apar înainte de înfloritul merilor. Femelele depun câte un ou în caliciul floral, într-o tăietură făcută cu ovipozitorul. Larvele apar în mai și pătrund în fructele abia formate, fac galerii până la semințe pe care le distrug. La completa dezvoltare, larvele cad odată cu fructele și migrează în sol, unde și iernează.
   Prevenirea și combaterea apariției viespelui mărului se poate realiza prin: arătura de toamnă prin care se distrug o bună parte din coconi, în perioada căderii fructelor cu larve se vor strânge zilnic fructele și se vor distruge.
   Combaterea pe cale chimică se realizează la avertizare când 10-15 % din flori au început să și scuture petalele. Combaterea se poate realiza cu Actara 25 WG în concentrație de 0,01 % (0,150 kg/ha în 1500 l apă).



Descrierea și combaterea la păduchele lanos (Eriosoma lanigerum)

   Este una dintre cele mai periculoase dăunători ai mărului care dezvoltă 8-12 generații pe an în funcție de zona și de condițiile climatice. Păduchele lanos atacă mai ales mărul, dar mai poate ataca și diferite specii ornamentale de foioase și conifere.Eriosoma lanigerum
   Păduchele iernează în stadiul de larva în primele 2 vârste, de obicei în rănile canceroase de pe ramuri și tulpini, pe rădăcinile atacate ale pomilor tineri sau pe rănile tulpinilor și ramurilor mai groase. Primăvara, când temperatura se ridica la 5-6 grade Celsius și vegetația pornește, larvele încep să se hrănească, devenind partenogenetic, dând naștere până la 150 larve în întreaga perioadă de depunere care durează 10-15 zile. O generație se dezvoltă în 20-25 zile. Vara, în lunile iunie-iulie, în coloniile de femele aptere, apar și femelele aripate care zboară pe merii din vecinătate sau de la depărtări mai mari, când bate vântul, unde se înmulțesc dând naștere însă formei aptere. Către sfârșitul verii, în august-septembrie, ritmul înmulțirii păduchelui slăbește, iar toamna, în septembrie-octombrie, crește din nou, luând naștere atât femele aptere cât și femele aripate (sexupare).
   Femelele aptere virginogene sunt ovale, globuloase, roșii-brune, cu corpul acoperit cu o secreție ceroasă filamentoasă. Corniculele sunt reduse, iar antenele compuse din 6 articole, dintre care articolul 3 este o dată și jumătate mai lung decât 4,5 și 6,0 la un loc și prezintă 16-20 senzori. Lungimea corpului 1,6-2,2 mm.
   Oul de iarnă este negru-lucios și oval. Pe ramuri și în zona fișurilor și rănilor de pe tulpinile merilor din livezi, la colet și pe rădăcinile pomilor din pepiniere (mai ales pe cei altoiți pe dusen și paradis), pe rădăcinile marcotelor și ale pomilor din livezile tinere de meri, se văd umflaturi canceroase, de mărimi diferite, până la mărimea nucii și care seamănă cu cancerul pomilor. Pe rănile de pe ramuri, pe ramurile tinere și pe lăstari se observă un puf alb ca vata, care acoperă păduchii. Din cauza atacului, merii stagnează din dezvoltare, ramurile se usucă, iar recolta de fructe scade.
   Prevenirea și combaterea apariției păduchelui lanos se realizează prin: retezarea părților bolnave.
   Combaterea pe cale chimică se realizează cu ajutorul insecticidelor cum ar fi: Fastac 10 EC în concentrație de 0,02 %, Mospilan 20 SG în concentrație de 0,02 % (0,3 kg/ha), Actara 25 WG în concentrație de 0,01 % (0,150 kg/ha).



Descrierea și combaterea păduchelui verde al mărului (Aphis pomi)

   Păduchele verde al mărului este răspândit în toate zonele de cultură a pomilor din țară. Atacă în special mărul dar se semnalează și pe alte rozacee.Aphis pomi
   Iernează sub forma de ou în crăpăturile scoarței sau la baza mugurilor și dezvoltă până la 12 generații pe an. Afidele alcătuiesc colonii pe partea inferioară a frunzelor, care se răsucesc, se îngălbenesc și se usucă. Părțile afectate de înțepături sunt acoperite de dejectiile dulci, la rândul lor invadate de ciuperci ce provoacă înnegriri (fumagină). În plantațiile tinere și pepiniere se înregistrează daune mari. Atacuri intense se înregistrează în perioada mai-iunie și corespunde creșterii intensive a lăstarilor.
   Femelele fundatrix se înmulțesc partenogenetic și vivipar, fiecare dând naștere la câte 35-40 larve. După o perioadă de hrănire de 10-15 zile, din larve apar femele nearipate numite fundatrigene. Apariția acestora corespunde fenofazei de scuturare a petalelor. Fundatrigenele continuă să se înmulțească partenogenetic vivipar pe măr până toamnă. O parte din femele sunt aripate, o parte nearipate. Cele aripate asigură răspândirea dăunătorului de la un pom la altul sau de la o parcelă la alta. În zonele premontane se dezvoltă 7-8 generații, iar în stepă și silvostepă 8-12 generații.
   La sfârșitul lunii august sau la începutul lunii septembrie apar în coloniile de fundatrigene sexuparele, care sunt asemănătoare cu cele aripate. Acestea dau naștere la masculii și femele nearipate. După împerechere, femelele depun câte un ou. Durata vieții acestor femele este de 10-12 zile.
   Femele aptere au corpul piriform, de culoare verde sau verde-gălbui, cu capul galben sau negru. Antenele sunt mai scurte decât corpul, corniculele sunt negre, picioarele sunt verzi cu tibiile și tarsele negre. Femelele aripate sunt verzi cu capul, mezotoracele și metatoracele, corniculele, segmental anal, tarsele, baza tibiilor și a femurelor negre sau fumurii. Articolele III, IV ale antenelor sunt galbene, iar ochii roșii. Oul este eliptic, verde la depunere, devenind apoi negru strălucitor.
   Combaterea pe cale chimică se realizează prin tratamente fitosanitare în perioada de vegetație, mai ales în perioada de creștere intensă a lăstarilor.
   Amintim câteva insecticide utilizate în combaterea afidelor: Actara 25 WG în concentrație de 0,01 % (0,150 kg/ha), Calypso 480 SC în concentrație de 0,02 % (10 ml în 50 l apă), Decis Mega 50 EW în concentrație de 0,0150 % (0,225 l/ha), Karate Zeon în concentrație de 0,015 % (0,225 l/ha în 1500 l apă) (2 ml în 13 l apă pe 88 mp), Mospilan 20 SG în concentrație de 0,02 % (1,5 g în 7,5 l apă), Novadim Progress în concentrație de 0,075-0,1 % (100 ml în 100 l apă).



Descrierea și combaterea la acarianul rosu (paianjen) (Panonychus ulmi)

   Acarienii produc pagube însemnate la pomii fructiferi, mai ales când nu se aplică tratamente fitosanitare. Iernează în stadiul de ou pe ramurile pomilor în crăpăturile scoarței sau sub solzii mugurilor. Larvele apar în prima jumătate a lunii aprilie colonizând frunzele, mugurii, frunzele și florile pe care se hrănesc sugând seva.Panonychus ulmi
   Adulții apar după 10-15 zile, se împerechează și iși depun ouăle pe frunzele diferitelor specii de pomi. După 10-20 de zile apar larvele noii generații câte atacă frunzele pomilor. O generație de acarieni se dezvoltă într-un interval de 20-35 de zile.
   Femela are corpul oval și bombat dorsal. La apariție are o culoare cafenie. Cu timpul devine brună-roșietică. Întreg corpul este acoperit cu perișori. Cei dispuși pe partea dorsală sunt în număr de 26, înșirati pe negi de culoare albă. Lungimea corpului este de 0,3-0,5 mm.
   Masculul are corpul alungit și ascuțit pe partea posterioară. Este mai mic decât femela. Atât femela cât și masculul au 4 perechi de picioare. Oul este cepiform, striat dorsal și prevăzut cu un pedicel fin. Cel de iarnă are culoarea roșie lucitoare și diametrul de 0,15 mm. Cel de vară este mai mic și de culoare galbenă-brună. Larva este rosie-portocalie, cu trei perechi de picioare și are o lungime de 0,1-0,2 mm.
   Acarianul rosu este un dăunător polifag care atacă toate speciile pomicole cu (excepția căpșunului).
   Combaterea chimică se realizează prin efectuarea de tratamente chimice cu substante cum ar fi: Nissorun 10 WP în concentrație de 0,03 % (5 g în 16 l apă), Vertimec 1,8 EC în concentrație de 0,1-0,15 % (1,0-1,5 l/ha) (10 ml în 10 l apă), Omite 570 EW în concentrație de 0,1 % (10 ml în 10 l apă), Milbeknock EC în concentrație de 0,05 % (0,75 l/ha) (7,5 ml în 15 l apă).



Descrierea și combaterea la păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus)

   Păduchele din San Jose este cel mai temut dușman al pomilor fructiferi, fiind considerat o calamitate pentru livezile infestate. Păduchele de San Jose este polifag, atacând peste 200 specii de arbori, arbuști și plante ierboase dar preferă speciile lemnoase. Atacă atât părțile lemnoase, frunzele, cât și fructele. Păduchele se fixează cu ajutorul rostrului în țesut și suge conținutul celular. O dată cu înțepătura este introdusă și saliva, care conține o substanță toxică sub acțiunea căreia se produc o serie de modificări biochimice, din care căuza țesuturile se necrozează, se roșesc, formându-se pete caracteristice. Pomii atacați au o vegetație redusă, frunze etiolate, fructe mici și deformate.
   Femelele au scutul aproape rotund cu diametrul de 1,6-2,2 mm, fiind de culoare brună-cenușie cu o pată galbenă-portocalie la mijloc. Sub scut, corpul femelei este cordiform, galben-portocaliu, lung de 0,8-1,2 mm. Femela nu are picioare, aripi, ochi, antene, dar are rostum lung de două ori cât corpul. Pe partea dorsală a pigidiului există trei grupe de glande tubulare lungi și subtiri care secretă mătasea pentru construirea scutului.
   Masculii au scutul oval-alungit, brun-cenușiu, lung de 1,2-1,5 mm. Corpul masculilor are lungimea de 08-09 mm, este alungit, de culoare galbenă-portocalie. Masculii au antene păroase, formate din 10 articole, picioare și o pereche de aripi membranoase. Ei au aparatul bucal rudimentar. Există și masculi nearipați. Larvele primare nou apărute au corpul lung de 0,2-0,26 mm, sunt ovale, galbene-portocalii. Acestea au picioare, antene, ochi și două sete anale lungi. Larvele secundare sunt lipsite de picioare și au forma corpului asemănătoare cu femelele. În timp ce se înmulțeste o generație, se întâlnesc toate stadiile de evoluție ale dăunătorului.
   Păduchele din San Jose are 2 generații pe an, se înmulțește vivipar. Iernează sub scut ca larva de vârsta I și de vărsta a III-a fixate pe scoarța pomilor. La începutul lunii aprilie, după ce se hrănesc câteva zile, larvele năpărlesc, diferențiindu-se în masculi și femele. Larvele au culoarea portocalie și se răspândesc pe ramuri, pe tulpini, pe frunze și pe fructe, fiind mobile până la 24 ore. În timp ce se hrănesc larvele secretă fibre de mătase și o ceară specială din care-și formează scutul protector. Aceasta, după 1-2 zile, are culoarea albă-gălbuie, iar după 5-6 zile de la apariție devine cenușie-gălbuie.
   In combaterea paduchele din San Jose, cele mai importante sunt tratamentele de iarna.Acestea se aplica in perioada de la caderea frunzelor si pana la inceputul umflarii mugurilor de rod.Primul tratament se aplica imediat dupa caderea frunzelor si al doilea se repeta la interval de minim 30 de zile.Cel de-al doilea se poate prelungi pana ce pomii au 1-5 % muguri florali umflati.Nu este permis tratarea in timpul umflarii mugurilor florali sau dezmuguririi, produsele ce se folosesc impotriva daunator, depreciaza sau chiar ard mugurii florali.
   Prevenirea si combaterea se poate realiza prin masuri preventive si curative. Plantatiile se infiinteaza numai cu material sanatos, liber de San Jose.Se vor aplica tratamente chimice la avertizare, 1-3 pentru fiecare generatie in perioada de vegetatie.Tratamentul trebuie efectuat inainte ca scutul larvar sa se ingroase si sa se intareasca, pentru forma hibernanta - la pornirea pomilor in vegetatie (martie-aprilie).
   Substante chimice care se pot utiliza sunt: Actara 25 WG in concentratie de 0,01 % (0,100 kg/ha), Calypso 480 SC in concentratie de 0,02 % (10 ml in 50 l apa) generatia de vara, Mospilan 20 SG in concentratie de 0,025-0,03 % (0,250-0,300 kg/ha), Decis Mega 50 EW in cantitate de 2 ml in 16 l apa pe suprafata de 110 m2, Reldan 22 EC in concentratie de 0,15 % .

Cultura Afinului

25 nov 2020

Afinul este un arbust fructifer care este întrebuințat ca...

Cultura Agrișului

25 nov 2020

Agrișul este un arbust fructifer puternic...

Cultura Caisului

25 nov 2020

Caisul este o specie foarte apreciată pentru fructele...

Cultura cătinei

25 nov 2020

Cătina albă, cunoscută în unele părți și sub numele de...

Cultura Cireșului

25 nov 2020

Cireșele sunt fructe extrem de populare,consumate de...

Cultura coacăzelor

26 nov 2020

Coacăzul este un arbust foarte apreciat pentru valoarea...

Cultura căpșunilor

26 nov 2020

Cultura căpșunilor se numără printre cele mai timpurii...

Cultura Gutuiului

27 nov 2020

Gutuiul este un arbore de mărime medie, originar din...

Leave a Reply