Vegetables Seeds
Films
Peat
Irrigation systems
Nets
Production pots
Machines & tools
Fertilizers
Garden accessories
Phytopharmacy
Mixtures of Grasses, Flower Seeds and Fodder Plants
Masura si control
Sweet corn culture
Se cultivă pentru boabele sale în faza de lapte, când acestea conțin cele mai multe calități gustative și când substanțele hrănitoare sunt cel mai bine asimilate de organism.
În faza de lapte porumbul zaharat se prepară diferite mâncăruri sau poate fi folosit în industria alimentară pentru conserve sau congelate.
Datorită conținutului în sintosterol, sigmasterol, acizi grași și esterici, saponine și alcaloizi, mătasea de porumb zaharat se folosește în medicină ca remediu colagen, ca diuretic și hemostatic.Gustul și consistent boabelor depend de conținutul în glucide solubile, cu cât acestea predomină, cu atât porumbul zaharat este mai gustos.
Pe masură ce porumbul zaharat avansează spre maturitatea fiziologică, crește conținutul în amidon, învelișul boabelor devine tare și calitățile gustative se reduc, motiv pentru care nu se recomandă să se întârzie cu recoltarea acestuia.
Porumbul zaharat este o plantă monocotiledonată din familia Gramineae, var. rugosa (Bonaf), convar. Saccharata, se diferențiază de porumbul normal prin prezența uneia sau mai multor gene mutante, care afectează metabolismul glucidelor din endosperm.
I. Relații cu factori de mediu
Exigențele porumbului zaharat față de căldură este ridicat în toată perioada de vegetație.
Germinația semințelor și răsărirea plantelor se petrec într-un timp cu atât mai scurt, cu cât temperatura se apropie de cea optimă: la temperatura de 10-20 grade Celsius, plantele răsar după 13-15 zile, la 15-18 grade Celsius răsar după 8-10 zile iar la 21 grade Celsius răsar după 5-6 zile.
Dacă după răsărire temperatura scade sub 4,5 grade Celsius, creșterea încetează iar brumele ușoare distrug plantele, la -4 grade Celsius se distruge întreaga plantă.Pentru o bună dezvoltare a culturii temperatura medie a lunii mai trebuie să fie peste 13 grade Celsius iar a lunilor de vară între 18-24 grade Celsius.
Temperatura ridicată asociată cu secetă dăunează foarte mult porumbului zaharat, dacă în timpul înfloritului temperatura este prea ridicată și este însoțită și de secetă, se mărește mai mult intervalul dintre inspicat și creșterea stigmatelor, scade viabilitatea polenului, stigmatele pierzând umiditatea se împiedică germinarea polenului, datorită acestui fapt apare un procent ridicat de sterilitate. Din această cauză semințele vor fi puține sau rare pe știulete.
Cerințele porumbului zaharat față de lumină sunt ridicate, porumbul fiind plantă de zi scurtă, crește bine la lumină intensă.
Cerințele porumbului față de umiditate sunt medii spre mici dar răspunde foarte bine la irigare.
Porumbul rezistă foarte bine la secetă, mai ales în prima parte a perioadei de vegetație, datorită sistemului radicular puternic dezvoltat.
Perioada critică se situează între 10-20 iunie și 10-20 august, adică înaintea apariției paniculelor și până la maturitate în lapte, când consumul de apă se ridică la 68-74% din totalul necesar pentru întreaga vegetație. În această perioadă solul trebuie să aibă 60-80% apă din capacitatea de câmp. În perioada umplerii boabelor lipsa de umiditate poate provoca sistavirea acestora, intervalul critic fiind de 40-50 de zile.
Porumbul zaharat are pretenții mari față de sol. Porumbul asigură recolte pe soluri foarte variate, însă rezultatele cele mai bune se obțin pe soluri adânci, fertile, luto-nisipoase, care permit dezvoltarea unui sistem radicular puternic, capabil să asigure apa și elementele nutritive.
II. Tehnologia de cultură a porumbului zaharat
Porumbul zaharat se cultivă numai prin semănat direct în câmp.Pentru cultura porumbului zaharat se aleg terenuri cu textură mijlocie, fertile cu pH=7, plane, amenanjate pentru irigat, cu sursă de apă tot timpul anului.
Premergătoare bune pentru cultura porumbului sunt: cartofi, solano-fructoasele, leguminoasele, cerealele păioase etc.
Pregătirea terenul începe din toamnă, se curăță terenul de resturile vegetale de la cultura anterioara, se afânează solul printr-o discuire, se execută nivelarea de exploatare.
Fertilizarea de bază se efectuează cu 30 t/ha gunoi de grajd, 64-100 kg/ha P2O5, 40-60 kg/ha K2O, după care se face o arătură la 28-30 cm.Primăvara, imediat după ce solul permite se grapează și se menține solul curat de buruieni până la semănat prin discuire.
0 Review(s)
Pe solurile unde apar dăunători cum ar fi de exemplu viermii sârmă (Agriotes spp) se aplică tratamente la sol, înainte de semănat.Substanța care se poate utiliza se numește Sintogrill Super și se administrează în cantitate de 30 kg/ha care se încorporează în sol prin discuire.
Dacă cultura se irigă prin rigole, solul se modelează în straturi înălțate cu lățimea la coronament de 104 cm.În general cultura de porumb zaharat nu se erbicidează deoarece întârzie dezvoltarea plantelor.
Cultura de porumb se înființează prin semănat, când temperatura solului atinge 8-10 grade Celsius și are tendința de creștere (a doua jumătate a lunii aprilie).
Technological recommendations...
10 nov 2020Porumbul zaharat preferă solurile cu textură mijlocie,...
Pentru eșalonarea producției se folosește atât metoda semănăturilor succesive cât și soiuri și hibrizi cu perioadă diferită de vegetație.
Semănatul se face mecanizat după schema cu două rânduri pr stratul înălțat, la distanțe de 80 cm între rânduri și la 20-22 cm între plante pe rând. Se asigură o desime de circa 60-66 de mii de plante recoltabile la hectar.
Adâncimea de semănat este de 5-7 cm, norma de sămânță utilizată fiind de 12-14 kg de sămânță la hectar.
Lucrările de întreținere constă în: combaterea buruienilor, care se realizează în faza de 4-6 frunze a porumbului și în faza de rozetă a buruienilor se aplică tratamente cu 2,4 D 660 SL în cantitate de 1,0 l/ha împotriva buruienilor dicotiledonate cum sunt: Palamida, Stir sălbatic, Spanac sălbatic.
Un alt erbicid care se poate utiliza este Prodate 2,4 D în cantitate de 0,8-1 l/ha împotriva buruienilor dicotiledonate anuale și perene sensibile la 2,4 D (Palamida, Stir sălbatic, Spanac sălbatic, Traista ciobanului). Se aplică când porumbul are 4-6 frunze iar buruienile 2-4 frunze. Cantitatea de soluție recomandată la un hectar este de 200-300 l apă, iar în condițiile de secetă se aplică 400 l apă.
Culturile neerbicidate se vor întreține curate de buruieni, prin prășiri mecanice ăi 2-3 prășiri manuale pe rând.Prima prășire mecanică și manuală se execută în cel mult 10-12 zile de la răsărire, când se aplică și 40-80 kg/ha azot.Răritul porumbului este obligatoriu, dacă nu s-a făcut semănatul cu precizie.
O atenție deosebită trebuie acordată udării, prima udare se face când porumbul are 10-15 cm înălțime.La început udatul se face la 2-3 săptămâni, dar pe masură ce cultura avansează intervalul dintre două udări se reduce treptat până când apa se administrează o dată pe săptămână, în medie la fiecare udare se utilizează 500-750 m3 pe hectar.
Recoltarea porumbului zaharat se face când știuleții ajung la faza maturității de consum (faza de lapte), când au pășunile bine îndesate, iar mătasea este de culoare brună și uscată. În momentul recoltării boabele trebuie să aibă culoarea caracteristică soiului, cu pieliță subțire, suprafața bombată, fără adâncituri caracteristice boabelor ajunse la maturitatea fiziologică.
Perioada de recoltare durează din iulie până toamna la căderea brumelor.La începutul verii știuleții sunt buni de consum la 20-25 de zile de la apariția mătăsii, către toamnă acest interval se mărește la 4-5 săptămâni.
Recoltarea se face în 2-3 reprize datorită faptului că nu toți știuleții ajung în același timp la maturitatea de consum.Se recoltează manual dimineața sau seara, pentru a menține prospețimea știuleților.Știuleții pot fi recoltați cu pănuși sau dislocați din aceasta.
Condiționarea și păstrarea este foarte importantă deoarece porumbul zaharat își pierde repede calitatea culinară prin reducerea conținutului în zahăr și a prospețimii boabelor, imediat ce a fost cules trebuie așezate în lăzi la umbră,după care se sortează și se ambalează corespunzător.
III. Descrierea și combaterea bolilor la cultura de porumb zaharat
Descrierea și combaterea pătării cenușii a frunzelor sau helmintosporioza porumbului (Helminthosporium turcicum)
Pe vreme umedă în dreptul petelor apare un puf cenușiu format din conidioforii și conidiile ciupercii.Țesăturile frunzei se pot sfâsia dand plantei puternic atacate un aspect zdrentuit.
Agentul patogen se numește Helminthosporium turcicum și apare în partea a doua a verii (august) și afectează numai frunzele.În cursul perioadei de vegetație ciupercă se răspândește prin conidia de la o plantă la alta, iar de la un an la altul patogenul se rezistă pe resturile de plante atacate.
Porumbul poate fi atacat și de alte specii de Helminthosporium foarte periculoase cum ar fi: Helminthosporium maydis și Helminthosporium carbonum.
Simptomele cauzate de Helminthosporium maydis apar mult mai devreme, la începutul lunii iunie, pe frunzele din etajul inferior.Petele sunt mici de culoare gălbuie hidrozate, ele se extind rapid, ocupând mari suprafețe ale frunzei.Petele se brunifică iar frunza se usucă treptat.Rasa “T” a ciupercii afectează și tulpinile și știuleții plantelor atacate. Pe pășunii apar pete rotunde, adâncite, prin care patogenul ajunge la știuleți, pe care le poate distruge în întregime, cauzând pierderi mari de producție.
Helminthosporium carbonum produce pete înguste, brune deschise pe frunze, iar pe știuleții atacați boabele sunt acoperite de un miceliu de culoare neagră, știuleții au aspect carbonificat.
Vremea caldă (28 grade Celsius) și umedă, în timpul verii sau a toamnei, favorizează dezvoltarea patogenului. Germinarea condiilor necesită prezența apei sub formă lichidă și umiditate ridicată a aerului de 80-90 %.
Helminthosporium maydis și Helminthosporium carbonum sunt patogeni de carantină de aceea acestea cer urmărire specială în cazul transporturilor internațional de sămânță.
Prevenire și combatere: Determinarea corectă ca specie necesită analize de laborator, care au importanță deosebită datorită pagubelor foarte mari, pe care le pot produce speciile Helminthosporium maydis și Helminthosporium carbonum.
Prevenirea apariției patogenului se poate realiza prin: distrugerea, încorporarea adâncă a resturilor vegetale, rotația culturilor, semnalarea și lichidarea eventualelor focare apărute, carantina internă și externă.
Combaterea pe cale chimică se poate realiza în timpul perioadei de vegetație cu fungicide cum ar fi: Opera care se aplică în două tratamente, primul tratament în cantitate de 1,0 l/ha iar al doilea în cantitate de 1,5 l/ha.
Descrierea putregaiului tulpinilor și știuleților (Gibberella zea) (Fusarium graminearum)
Atacul se manifestă frecvent pe tulpini și știuleți.Tulpinile atacate au internodiile colorate inițial în galben, apoi în brun.Măduva tulpinii este descompusă, de regulă, capătă o culoare roșiatică.Pe știuleți apare un mucegai roșiatic, care începe de la vârf. Facultatea germinativă a boabelor de porumb atacate este redusă.Porumbul atacat este toxic.
Agentul patogen se numește Gibberella zeae, în timpul perioadei de vegetație, ciuperca se răspândește prin conidii.De la un an la altul, se transmite prin resturile de plante atacate rămase în sol și prin boabele infectate.
Atacul este favorizat de umiditatea bogată și de temperaturile între 21-30 de grade, precum și de terenul acid cu stagnări de apă.
Prevenirea apariției putregaiului tulpinii și știuleților se poate realiza prin: rotația culturii, îngroparea resturilor vegetale, prin arătură adâncă, după recoltare, folosirea de soiuri rezistente de porumb.
Descrierea la tăciunele porumbului (Ustilago maydis)
Apariția pe tulpini și știuleți este forma de atac mai păgubitoare, afectând producția de porumb.Tumorile sunt la început albe-sidefii apoi capătă culoarea brună, prin spargerea lor se elibebează sporii ciupercii.Atacul duce la perturbarea metabolismului glucidic al plantelor.
Agentul patogen se numește Ustilago maydis, ciuperca are teliosporii sferici, ovoizi (7-15 µm în diametru ), bruni, cu episporul fin echinulat.După perioada de repaus din timpul iernii, clamidosporii în urma germinării produc miceliul secundar, care pătrunde în plante prin răni (făcute cu unelte agricole) și stompată sau direct prin epidermă, producând infecții locale, cu formare atumorilor caracteristice.
Factori care duc la apariția infecției pot fi: umiditatea atmosferică mare, loviturile de grindină, rănile apărute în urma lucrărilor mecanice sau manual.
Temperatura are influență deosebită asupra dezvoltării patogenului, sporii germinează peste 8 grade Celsius cu optimul la 26-34 grade Celsius.
Prevenirea apariției la tăciunele porumbului se poate realiza prin: strângerea și distrugerea prin ardere a resturilor de plante după recoltare, rotația culturii, cu revenirea porumbului pe acelaș teren după 4-5 ani, pregătirea agrotehnică corespunzătoare a terenului de cultură, cultivarea de soiuri rezistente de porumb, evitarea rănirii mecanice a plantelor.
Taciunele știuleților și paniculelor de porumb (Sorosporium holci-sorghi)
Agentul patogen se numește Sorosporium holgi-sorghi, ciuperca rezistă în sol chiar și 7-8 ani, fără a pierde viabilitatea.
În primăvară, după germinare și parcurgerea fazei sexuate, se formează miceliul de infecție dicariotic care este capabil să infecteze plantele în timpul răsăririi.
Temperatura peste 15 grade Celsius (optimul între 21-28 grade Celsius) și solul uscat, sub 50 % din capacitatea de câmp pentru apă (optim pentru pathogen este 15-25 % umiditate a solului) favorizează procesul de infecție.
Prevenirea apariției la tăciunele știuleților și paniculelor se poate realiza prin: rotația culturilor, evitarea terenurilor infestate, cultivarea de hibrizi rezistenți.
IV. Descrierea și combaterea dăunătorilor porumbului zaharat
Descrierea și combaterea viermilor sârmă (gândaci pocnitori) (Agriotes sp.)
Adulții au corpul alungit și îngustat posterior.Elitrele sunt prevăzute cu patru dungi caracteristice.
Caracteristic pentru acest grup de insecte este dispozitivul de sărit, situat la punctul de inserție între prostern și mezostern.
Culoarea variază de la brun roșcat la brun închis. Larvele ating la maturitate lungimea de 18-26 mm.Corpul este cilindric, puternic chitinizat, ceea ce le imprimă o anumita rigiditate, de unde le vine și denumirea de"viermi sârmă".Din vârsta a doua, culoarea corpului se transformă din alb-transparent în galben-portocaliu lucios, iar capul este brun.
Vierme sârma prezintă o generație la 3-5 ani și iernează în sol ca insecte adulte și ca larve de diferite vârste, sunt polifage, larvele hrănindu-se cu parțile subterane ale plantelor.
Atacă de preferință cerealele păioase, porumbul, floarea-soarelui, cartoful, sfecla, morcovul, tomatele, tutunul, pomii fructiferi, vița de vie.
Adulții se hrănesc cu elementele florale din inflorescențele cerealelor și umbeliferelor.
Larvele provoacă rosături ale rădăcinilor producând galerii în profunzimea acestora. În timpul atacului plantele aflate în primele faze se îngălbenesc și se usucă. Adulții sunt omnivori, se hrănesc cu insecte mici, râme, boabe de cereale germinate.
Prevenirea apariției viermilor sârma se poate realiza prin: rotația culturilor, arătură adâncă de toamnă pentru distrugerea larvelor, adunarea și distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare.
Combaterea chimică se poate realiza prin tratamentul seminței de porumb cu: Gaucho 600 FS în cantitate de 6,0 l/t sămânță, Nuprid AL 600 FS în cantitate de 6,0 l/t sămânță.
Descrierea și combaterea rătișoarei porumbului (gărgărița frunzelor) (Tanymecus dilaticollis)
Are o generație pe an, iernează în sol la 50-60 cm adâncime, ca adult.Atacul adulților începe din faza de răsărire, caracteristice sunt rosăturile frunzelor, începând de la margine spre interiorul limbului (retezare).
Plantele atacate în timpul răsăritului și până în faza de 2-3 frunze pot fi roase până sub nivelul solului.Adulții atacă și sorgul, grâul, sfecla de zahăr, floarea soarelui etc.
Adulții apar la sfârșit de aprilie început de mai,după procesul de reproducere ouăle sunt depuse în sol sub bulgării de pământ.Larvele rod rădăcinile plantelor, fără să provoace însă daune însemnate.Într-un stadiu mai avansat al vegetației insectele rod frunzele pe margine, sub formă de trepte.
Prevenirea atacului rătișoarei se poate realiza prin: creearea unorcondiții favorabile de dezvoltare a plantelor, distrugerea buruienilor prin arături și prășiri repetate efectuate la timp, administrarea de îngrășăminte chimice au efect negativ asupra dezvoltării larvelor, rotația culturilor, porumbul urmând după premergătoare nepreferate: mazăre, soia, fasole, grâu, orz.
Combaterea chimică a rătișoarei se poate realiza prin tratamentul seminței cu: Nuprid AL 600 FS în cantitate de 8,0 l/t, Gaucho 600 FS în cantitate de 8,0 l/ha.
În timpul vegetației pentru combatere se pot utiliza substanțele: Actara 25 WG în cantitate de 0,100 kg/ha (tratamente de corecție la cel puțin o săptămână după răsărire), Calypso 480 SC în cantitate de 90 ml/ ha.
Descrierea și combaterea la viermele vestic (Diabrotica virgifera virgifera)
Corpul adulților are culoare galben-verzuie, dimorfismul sexual constând în aceea ca femelele prezintă pe elitre (aripile superioare chitinoase) 3 benzi longitudinale de culoare neagră, în timp ce la masculi elitrele sunt aproape în întregime de culoare neagră. Oul are formă ovală, de culoare gălbuie, lungimea fiind de 0,5 mm.
Larva este subțire cu lungimea de până la 13 mm, de culoare albicioasă, capul fiind de culoare neagră.
Viermele vestic are o singură generație pe an, iernând în stadiul de ou, depus de către femele în sol, la adâncimea de 15-20 cm, în jurul rădăcinii plantelor de porumb.Larvele încep să apară la sfârșitul lunii mai, hrănindu-se cu rădăcinile plantelor de porumb.
Adulții își încep apariția la sfârșitul lunii iunie, fiind prezenți până către jumătatea lunii octombrie.În tot acest interval, adulții se hrănesc cu polenul plantelor de porumb, cu mătasea știuleților, dar și cu parenchimul frunzelor, provocând mici rosături liniare, dispuse longitudinal, între nervuri.După ce ajung la maturitate, adulții se împerechează, femelele își depun ouăle în sol, în lanurile de porumb.
Larvele atacă și se hrănesc cu rădăcinile de porumb, la atacuri puternice, sistemul radicular al plantelor este distrus, înregistrându-se fenomenul de cădere a plantelor.
Acest fenomen de cădere, chiar dacă este urmat de revenirea plantelor la poziția verticală (așa numitul „gât de lebădă”), îngreunează foarte mult recoltarea mecanizată a culturii, plantele căzute reprezentând, în fapt, pierderi reale de producție. Dacă populația de adulți este numeroasă, atacul acestora asupra mătăsii știuleților, înainte de fecundare, poate determina reduceri semnificative de producție, mai ales în loturile semincere.
Prevenirea apariției viermelui vestic se poate realiza prin: rotația culturilor, efectuarea arăturii de toamnă urmărind astfel distrugerea ouălor existente în sol, fertilizarea cu azot contribuie la dezvoltarea și regenerarea rădăcinilor, dar și la distrugerea larvelor din sol, tratarea semințelor înainte de însămânțare.
Combaterea pe cale chimică se poate realiza prin tratarea seminței cu: Nuprid AL 600 FS în cantitate de 10 l/t sămânță, Cropline 636 FS în cantitate de 13 l/t sămânță.
În timpul perioadei de vegetație ca tratament de corecție se pot utiliza insecticidele: Decis Mega 50 EW în cantitate de 0,250 l/ha, Fury 10 EC în cantitate de 0,2 l/ha (adulți 1-2 tratamente), Karate Zeon în cantitate de 0,250 l/ha (adulți 1-2 tratamente), Seizer 10 EC 0,2 l/ha (adulți 1-2 tratamente).
Descrierea și combaterea lăcustelor și cosașilor (Dociostaurus marocanus, Calliptamus italicus, Tetigonia caudata, Locusta migratoria)
Lăcustele și cosașii aparțin aceluiași ordin, fiind insecte relativ mari, cu piese bucale mișticătoare, antene de diverse lungimi și ochii bine dezvoltați.A treia pereche de picioare este modificată pentru a face salturi, femurul și tibia sunt foarte extinse, cu o musculatură robustă.
Lăcustele și cosașii se hrănesc cu plante pe care le rod și le sfărâmă, producând mari pagube agriculturii.
Se înmulțesc prin ouă iar femela depune toamna zeci de ouă într-un fel de săculeț în pământ.Primăvara din ouăle depuse ies larvele, care cresc și devin repede adulți.
Adulții cântăresc 2-3 grame iar lungimea corpului nu depășește 80 mm, prezintă două perechi de aripi. Aripile anterioare sunt mai înguste decât cele posterioare care sunt membrănoase și late, fiind strânse în repaus în falduri longitudinal, sub cele anterioare, acoperind abdomenul.
Combaterea chimică a lacustelor și cosașilor se poate realiza prin utilizarea de insecticide cum ar fi: Faster 10 EC în cantitate de 0,1 l/ha, Fury 10 EC în cantitate de 0,2 l/ha (0,2%).
Leave a Reply Cancel Reply