Vegetables Seeds
Films
Peat
Irrigation systems
Nets
Production pots
Machines & tools
Fertilizers
Garden accessories
Phytopharmacy
Mixtures of Grasses, Flower Seeds and Fodder Plants
Masura si control
Potato culture
În furajarea animalelor cartoful este valoros pentru porcine și bovine dar poate fi utilizat și la alte specii de animale. Sunt folosite mai ales tuberculii raniți la recoltare sau cei cu dimensiuni mici, rezidurile rămase de la industrializarea cartofului.
Cartoful este o plantă erbacee din familia solanaceelor, care valorifică solurile ușoare, nisipo- lutoase din zonele mai umede și răcoroase acolo unde cerealele nu reușesc în cultură.
Având numeroase soiuri cu perioada de vegetație diferită, recoltându-se de la sfârșitul lunii mai până în octombrie, cartoful favorizează eșalonarea lucrărilor agricole, fiind folosit ca plantă premergătoare a grâului de toamnă.
Cartoful conține: amidon, săruri minerale diverse (pe bază de calciu, magneziu, fosfor, fier, mangan, cupru, potasiu), protide, lipide, vitaminele din grupul B (B1, B2, B6), vitaminele A și C, acid folic, acid citric, acid malic.
Pentru a obține producții mari de cartof și de calitate bună, cu posibilități de mecanizare și irigare, asigurarea transportului fără vătămarea tuberculilor prezintă o deosebită importanță pentru cultivator.
0 Review(s)
0 Review(s)
0 Review(s)
0 Review(s)
0 Review(s)
0 Review(s)
0 Review(s)
0 Review(s)
0 Review(s)
0 Review(s)
0 Review(s)
Plante bune premergătoare pentru cultura cartofului sunt: gramineele și leguminoasele perene furajere și leguminoasele anuale.
Lucrările solului au menirea de a asigura un substrat cât mai afânat cu un regim aero-hidric corespunzător, prin acumularea apei și elementelor nutritive în sol și distrugerea buruienilor. Solul se mobilizează la adâncimea de 28-30 cm pe majoritatea tipurilor de sol, dovedindu-se superioară arătura cu subsolaj suplimentar de 10-15 cm, făcând posibilă o bună dezvoltare a plantei, mai ales a tuberculilor în cuib. Arătura se efectuează imediat după recoltarea plantei premergătoare, administrarea îngrășămintelor organice și celor chimice cu fosfat și potasiu, tocarea eventualelor resturi vegetale. Până la venirea iernii arătura se menține curate de buruieni, nivelată, fără crustă, permițând plantatul mai devreme în primăvară. Materialul de plantat trebuie sa fie sănătos iar mărimea tuberculilor să fie de 40-70 gr.
Preîncolțire: Pentru a obține sporuri de producție și o timpurietate mai mare tuberculii de cartofi se pun înainte de plantare la preîncolțit. Încolțirea tuberculilor începe cu 30-40 de zile înainte de plantare (sfârșitul lunii ianuarie în sud și vest). Asigurarea pornirii colților în vegetație se face prin așezarea tuberculilor în strat de circa 40 cm în camere încălzite la 16-18 grade Celsius până apar colții in masa, fara ca acestia sa depaseasca 1-2 mm. Încolțirea propriu zisa se realizează folosindu-se solarul sau alte spații care beneficiază de lumină naturală sau artificială, cu posibilități de aerisire în care se pot menține temperaturi de 12-15 grade Celsius sau chiar 18 grade Celsius în cazul urgentării creșterii colților. Dacă plantatul nu este posibil temperatura se coboară la 12 grade Celsius până la plantare. Pentru a obține o încolțire uniformă se schimbă poziția lădițelor în stive din 7 în 7 zile.
La plantarea tuberculilor neîncolțiți epoca optimă de plantare este determinată de zvântarea solului până la adâncimea de plantare, plus încă 3-4 cm, astfel încât să se poată efectua lucrările de pregătire a solului fără tasări puternice.
Tuberculi neîncolțiți nu sunt afectați în sol de eventualele scăderi ale temperaturii, nu pornesc în vegetație până când nu se realizează temperatura specifică de 6-7 grade Celsius.
Calendaristic cartoful extratimpuriu și timpuriu se plantează între 5-15 martie în zona nisipurilor din Oltenia și între 5-25 martie în restul zonelor de cultură.
Tuberculi neîncolțiți trebuie plantați până la 20 martie în zona de câmpie, până la 10-15 aprilie în zona favorabilă și până la sfârșitul lunii aprilie în zonele cu climă foarte favorabilă.
În stabilirea desimii de plantare trebuie să se aibă în vedere următoarele aspect:
- să se folosească norme de plantare cât mai reduse și economice prin reglarea desimii.
- numărul de tulpini principale și tuberculi formați la cuib crește odată cu mărimea materialului de plantare și a spațiului de nutriție și scade datorită reducerii desimii de plantare, între soiuri fiind diferențe semnificative.
Planate: Pentru cartoful ce se recoltează la maturitate se asigură un număr de 220-240 de mii de tulpini la hectar. Această densitate se asigură cu 45-55 de mii de tuberculi plantați la hectar, cu mărimea de 30-45 mm, respectiv 40-60 gr fiecare, considerând că un tubercul asigură pornirea în vegetație a 4-5 tulpini inițiale viguroase.
Pentru culturile de cartofi extratimpurii și timpurii se plantează un număr de 65-75 de mii tuberculi sau porțiuni de tuberculi a câte 3-4 colți, ceea ce înseamnă 240-280 de mii de tulpini pe hectar. Nu mărimea tuberculilor plantați determină producția de cartofi cât mai ales desimea de plantare, producția fiind în corelație cu numărul de tulpini principale la hectar. Dacă se plantează tuberculi mai mici se mărește desimea de plantare, pentru a se asigura numărul normal de tulpini principale.
Distanța între rânduri la cartofii extratimpurii și timpurii cu tuberculi încolțiți înainte de plantare distanța între rânduri este de 55-60 cm, plantarea efectuându-se semimecanizat, se deschid rigole cu ajutorul cultivatorului prevăzut cu corpuri de rărit, în care tuberculii se plantează manual, iar acoperirea lor se face fie mecanizat fie manual.Pe terenuri nisipoase distanța între rânduri este de 70 cm, distanța între tuberculi pe rând oscilează în funcție de distanța între rânduri și desimea stabilită, între 19-27 cm.
Cartoful se plantează mecanizat prin acoperire cu biloane.Mașinile de plantat trebuie sa fie bine reglate astfel încât să rezulte un bilon uniform simetric față de coamă, lat la bază de 38-42 cm și înalt de 12-15 cm deasupra părții superioare a tuberculilor la bilon mic și 20-25 cm la bilon mare, astfel că după așezarea pământului în bilon tuberculii să fie acoperiți cu un strat de 8-9 cm pământ, respective 16-19 cm.
Există două tipuri de plantare: plantatul în biloane și plantarea pe brazde.
Plantatul în biloane este obligatoriu în cazul irigării prin brazde sau în zonele cu ploi abundente și pe pante mai mari de 4-5 %. Adâncimea de plantat variază între 6-17 cm în funcție de adâncimea la care umiditatea și temperatura sunt favorabile formării tuberculilor.
Plantatul pe brazde constă în executarea unei arături, tuberculii punându-se tot la a doua brazdă, în cazul plugului purtat de tractor, distant între rânduri este de aproximativ 60 cm.Tuberculii se așează cu mâna pe peretele brazdei, la jumătatea intervalului dintre coamă și fundul brazdei.Acoperirea se face prin răsturnarea brazdei următoare, astfel terenul rămâne ca o arătură.
I. Îngrijirea cartofului fără utilizarea erbicidelor
De la plantare la răsărire intervalul este de peste 30 de zile la cartofi neîncolțiți iar la cartofii preîncolțiți este de 18-25 de zile.În acest interval se distrug buruIenile Și crusta care se poate forma mai ales pe terenurile grele Și cu vreme ploioasă.
Cele mai bune rezultate se obțin când lucrările se fac imediat ce apar buruienile. Prima lucrare se efectuează la 10-14 zile după plantare. Grapa distruge buruienile și crusta de pe coama biloanelor, dar și de pe intervalul dintre biloane. După 1-4 zile se lucrează din nou dar cu cultivatorul echipat cu piese tip rărit.
În cazul infestării culturii cu buruieni perene se va executa o prășire manuală completă pe rănd sau una două lucrări de plivit.
La culturile irrigate lucrările de îngrijire se corelează cu udările, mai întâi se face udarea apoi se efectuează prășitul sau bilonatul, afânând solul și refăcând biloanele.
Tot în perioada de vegetație se fac tratamente contra bolilor și dăunătorilor.
II. Îngrijirea culturii de cartofi cu ajutorul erbicidelor
Buruienile din lanurile de cartofi se combat cu multă greutate, deoarece primele faze de vegetație a plantei corespund cu perioadele ploioase din lunile mai și iunie, când nu se poate intra cu mijloacele mecanice pentru distrugerea lor.
Buruienile produc pagube mari, determinând diminuarea recoltei cu 20-35 %, acestea consumă cantități mari de apă și elemente nutritive și scad eficiența tratamentelor împotriva bolilor și dăunătorilor, de asemenea recoltarea mecanizată devine dificilă sau imposibilă.
Există doua tipuri de erbicide care se pot folosi în cultura cartofului: erbicide preemergente care se folosesc înaintea înființării culturii ăi erbicide postemergente care se folosesc după înființarea culturii.
Amintim cateva erbicide care se pot utiliza preemergent în cultura cartofului: Dual Gold 960 EC se utilizează în cantitate de 1,0-1,5 l /ha împotriva buruienilor monocotiledonate anuale.
În funcție de umiditatea din sol există două posibilități de aplicare:
- înainte de semănat, urmat de încorporare superficială pe sol uscat,și în regiunile unde sunt așteptate perioade de secetă Dual Gold 960 EC se aplică înainte de însămânțare și apoi se încoporează în stratul superficial al solului la 2-3 cm, cu ajutorul combinatorului.
-imediat după semănat în condiții normale de umiditate Dual Gold 960 EC se recomandă a fi aplicat după semănatul culturii,sau în aceeași zi, până înainte de răsărirea acestuia.
Un alt erbicid care se poate utiliza este Sencor 70 WG în cantitate de 0,7-1,2 kg /ha împotriva buruienilor anuale și unele monocotiledonate.
Sencor 70 WG poate fi administrat atât preemergent cât și postemergent până când lăstarii au înălțimea de maximum 10 cm.
Stomp 330 EC se poate utiliza preemergent în cantitate de 5,0 l/ha împotriva buruienilor monocotiledonate și unele dicotiledonate anuale. Tratamentul se poate aplica într-un interval de 5 zile după semănat.
Erbicide postemergente utilizate în cultura cartofului sunt:
-Fusilade Forte în cantitate de 0,8-1,0 l/ha împotriva buruienilor monocotiledonate anuale, si împotriva buruienilor monocotiledonate perene în cantitate de 1,3 l/ha.
-Pantera 40 EC se utilizează în cantitate de 0,75-1,0 l/ha împotriva buruienilor monocotiledonate anuale .Mai combate pirul târâtor și costreiul în cantitate de 2,0 l/ha,de la 10 cm până la 70 cm înălțime.Efectul deplin este obținut la 14-21 de zile de la aplicare.
-Titus 25 DF se utilizează în cantitate de 40-60 g/ha împotriva buruienilor monocotiledonate anuale și perene și unele dicotiledonate.
III. Descrierea și combatere bolilor la cultura de cartofi
Descrierea și combaterea manei cartofului (Phytophthora infestans)
Atacul se manifestă pe frunze, pe fața superioară a limbului, apar pete gălbui, la început mici, cu contur difuz, mai numeroase către marginea foliolelor. Petele se măresc treptat, devin brune, apoi brun negricioase și sunt înconjurate de o dungă galbenă, cu margini regulate și difuze.Petele pot să conflueze, brunificarea se întinde pe toată suprafața frunzelor, care se usucă și se răsucesc de parcă ar fi arse.Tulpinile, petiolii și pedunculi florali atacați prezintă pete alungite, brune-negricioase pe care ciuperca nu fructifică.
Tuberculii atacați, apar cu pete brune-plumburii, adâncite, iar în secțiune se observă zone de țesut brunificat, de la care pornesc prelungiri neregulate spre central pulpei.
Ciuperca iernează în tuberculi, sub formă de miceliu de rezistență, precum și în resturile vegetale bolnave rămase pe sol.
Patogenul preferă temperaturile de 16-22 grade Celsius, având două vârfuri ale curbei de evoluție, la începutul lunii iulie și la începutul lunii septembrie.
Prevenirea apariției manei se poate realiza prin: sortarea riguroasă a tuberculilor, înainte de depozitare și plantare, distrugerea tuberculilor infectați, utilizarea soiurilor cu rezistență ridicată.
Combaterea chimică se realizează prin tratamente cu fungicide în timpul perioadei de vegetație, amintim cateva substanțe utilizate: Acrobat MZ 90/600 WP în concentrație de 0,2 % (2,0 kg/ha), Antracol 70 WP în cantitate de 1,5-2,5 kg/ha (20 g in 7-10 l apa), Bravo 500 SC în cantitate de 1,5-2,0 l/ha, Champ 77 WG în concentrație de 0,3 % (3,0 kg/ha), Consento 450 SC în cantitate de 2,0 l/ha (20 ml in 20 l apa), Curzate Manox în cantitate de 2,5 kg/ha, Dithane M-45 în cantitate de 2,0-2,5 kg/ha,Dithane Neotec 75 WG în cantitate de 2,0-2,5 kg/ha, Equaction Pro în cantitate de 0,4 kg/ha ( 6 g in 6 l apa), Fanion WG în cantitate de 2,5 kg/ha în 200-300 l/ha apa, Folpan 80 WDG în concentrație de 0,15 % ( 1,5 kg/ha), Funguran OH 50 WP în cantitate de 3,0 kg/ha, Kocide 2000 în cantitate de 1,5 kg/ha, Polyram DF în cantitatete de 1,8 kg/ha, Ridomil Gold MZ 68 WG în cantitate de 2,5 kg/ha, Ridomil Gold Plus 42,5 WP în cantitate de 3,0 kg/ha, Zetanil Blu în cantitate de 3,0 kg/ha.
Descrierea și combaterea rizoctoniozei (Rhizoctonia solani)
Rizoctonia se manifestă pe tuberculi, stoloni, rădăcini și tulpini.Pe rădăcini și stoloni boala apare sub formă de pete brune, acoperite cu o rețea fină constituită din miceliul ciupercii. Plantele atacate prezintă la baza tulpiniilor mature un mucegai alb-cenușiu.
Atacul la nivelul tuberculilor constă în formarea de cruste de mici dimensiuni, albicioase la început, apoi brun-negricioase, compacte, care formează pe suprafața tuberculului escavatii de dimensiuni variabile.Boala este periculoasă dacă atacul pe tuberculi apare timpuriu.Tuberculii bolnavi dau naștere la plante fragile, care pier foarte repede.
În afară de cartofi agentul patogen parazitează: sfecla, tutunul, rapița, castravetele, ardeiul, morcovul, mazărea, fasolea, ridichea, tomatele, varza.
Prevenirea apariției rizoctoniozei se poate realizeaza prin: asolament rațional (după o cultură atacată nu se înființează o nouă cultură cu plante care fac parte din cercul de plante gazdă al ciupercii), plantarea optimă și în soluri ușoare, sistem de nutriție echilibrat în azot, fosfor, potasiu.
Combaterea chimică se poate realiza prin tratamente cu fungicide cum ar fi: Dithane M-45 în cantitate de 0,5 kg /t tuberculi (20 g pentru 40 kg tuberculi), Dithane Neotec 75 WG în cantitate de 0,5 – 1,0 kg/ 1,0-1,5 t tuberculi (20 g pentru 30-40 kg tuberculi).
Descrierea și combaterea alternariozei (patarea brună) (Alternaria solani)
Pe frunze boala debuteaza la sfârșitul lunii mai, începutul lunii iunie, prin apariția de pete circulare, ovale sau colțuroase, de culoare brună cu zone concentrice. Petele se măresc, confluează, cauzând uscarea unor porțiuni mai mari de frunză.
Boala apare la început pe frunzele bazale, treptat producandu-se infecții pe verticală, la frunzele din etajele superioare.
Pe tuberculi petele sunt brune-negricioase și sunt ușor adâncite.Evoluția atacului duce la putrezirea pulpei.
Prevenirea apariției alternariozei se poate realiza prin: sortarea riguroasă a tuberculilor atât la plantare cât și la depozitare, evitarea plantării pe terenuri grele bogate în apă, recoltarea la timp, pe vreme însorită evitarea traumelor și sortarea tuberculilor infestați înainte de depozitare.
Combaterea chimică se poate realiza prin tratamente cu fungicide cum ar fi: Antracol 70 WP în cantitate de 1,5-2,5 kg/ha (20 g in 7-10 l apa), Bravo 500 SC în cantitate de 1,5 l/ha, Curzate Manox în cantitate de 2,5 kg/ha, Electis 75 WG în cantitate de 1,8 kg/ha, Fanion WG în cantitate de 2,5 kg/ha în 200-300 l/ha apa, Polyram DF în cantitate de 1,8 kg/ha, Shavit F 72 WP în concentrație de 0,2 % ( 2,0 kg/ha).
IV. Descrierea și combaterea dăunatorilor din cultura de cartofi
Descrierea și combaterea nematodului tulpinilor și tuberculilor de cartofi (Ditylenchus destructor)
Nematodul poate dezvolta 5-6 generații pe an, iernând în toate stadiile în tulpinile diferitelor plante cultivate și spontane, în bulbi, în tuberculi și uneori chiar în sol.
Primăvara larvele migrează în sol, pătrund în rădăcini, tuberculi sau bulbi prin leziuni mecanice sau orificii naturale, dizolvând pereții celulari cu ajutorul unor secreții ale tubului digestiv.Nematodul atacă tulpinile, bulbii, tuberculii, rizomii și rădăcinile diferitelor plante cultivate și spontane.
În urma atacului frunzele plantelor se îngroașă și se scurtează, decolorandu-se treptat, pentru ca, în final, să se îngălbenească. Tuberculii sau bulbii atacați se deformează, prezentând crăpături, plantele atacate se usucă.
La o infestare tardivă, deși plantele nu prezintă simptome exterioare vizibile, tuberculii sau bulbii acestor plante prezintă pete, la început albicioase, apoi brune, cu aspect mucilaginos și în mod practic fără posibilități de valorificare sau de păstrare.
Prevenirea apariției nematodului se poate realiza prin: respectarea strictă a măsurilor de carantină fitosanitară externă și internă, realizarea unei rotații a culturilor, se recomandă în acest caz utilizarea rapiței, a cânepii, muștarului a căror secreție radiculară stimulează eclozarea larvelor din chisti, care mor în lipsa gazdei, cultivarea unor soiuri rezistente.
Combaterea chimică se poate realiza cu tratamente chimice cu nematocide cum ar fi: Nemathorin 10 G în cantitate de 10-15 kg/ha.Se recomandă administratrea produsului la o adancime de maxim 10-15 cm.In condiții de secetă se recomandă irigarea în momentul aplicării, pentru a facilita performanțele substanței.
Descrierea și combaterea viermilor sârmă (gândaci pocnitori) (Agriotes sp.)
Adulții au corpul alungit și îngustat posterior.Elitrele sunt prevăzute cu patru dungi caracteristice.
Caracteristic pentru acest grup de insecte este dispozitivul de sărit, situat la punctul de inserție între prostern și mezostern.Culoarea variază de la brun roșcat la brun închis. Larvele ating la maturitate lungimea de 18-26 mm.Corpul este cilindric, puternic chitinizat, ceea ce le imprimă o anumită rigiditate, de unde le vine și denumirea de "viermi sarma".Din vârsta a doua, culoarea corpului se transformă din alb-transparent în galben-portocaliu lucios, iar capul este brun.
Viermele sarma prezintă o generație la 3-5 ani și iernează în sol ca insecte adulte și ca larve de diferite vârste, sunt polifage, larvele hrănindu-se cu părțile subterane ale plantelor.
Atacă de preferință cerealele păioase, porumbul, floarea-soarelui, cartoful, sfecla, morcovul, tomatele, tutunul, pomii fructiferi, vița de vie.
Adulții se hrănesc cu elementele florale din inflorescențele cerealelor și umbeliferelor.
Larvele provoaca rosături ale rădăcinilor producând galerii în profunzimea acestora. În timpul atacului plantele aflate în primele faze se îngălbenesc și se usucă. Adulții sunt omnivori, se hrănesc cu insecte mici, râme, boabe de cereale germinate.
Prevenirea apariției viermilor sarma se poate realiza prin: rotația culturilor, arătura adâncă de toamnă pentru distrugerea larvelor, adunarea și distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare.
Combaterea chimică se poate efectua cu Sintogril Super în cantitate de 30 kg/ha printr-o uțoara încorporare, înainte de plantare.
Descrierea și combaterea la gândacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata)
În stadiul de adult, gândacul are corpul de 9-12 mm lungime și un colorit galben-portocaliu.Cele două elitre (prima pereche de aripi, cele tari) prezintă câte cinci dungi longitudinale negre.
După perioada de hibernare, ies din pământ la sfârșitul lunii martie.După o hrănire intensă, specifică indivizilor ajunși la maturitate sexuală, are loc copulația și ponta.
Femelele depun ouale în grupe de câte 10-120 exemplare, pe partea inferioară a frunzelor.Incubația durează între patru și cinci zile, urmând ca larvele să apară la jumătatea lunii mai.Larva se dezvoltă între 15 și 30 de zile.
Larvele tinere perforează, iar mai târziu consumă în întregime limbul foliar.La atacuri puternice plantele sunt complet scheletizate, rămânând numai resturi de tulpină, culturile de cartof fiind complet compromise.
Adulții rod frunzele, începând de la margine, la un atac puternic putând produce defolierea plantelor.Când nu mai găsesc plante verzi pentru hrană, gândacul atacă tuberculii de cartof, mai ales dacă aceștia se află la suprafața solului, atacând și fructele de vinete.
Prevenirea apariției gândacului din Colorado se poate realiza prin: controlul riguros la punctele de frontieră în cazul importului de tuberculi de cartof pentru a impiedica pătrunderea unor dăunători de carantină, crearea unor condiții favorabile înmulțirii și activității dușmanilor naturali ai gândacului din Colorado, cultivarea de soiuri rezistente sau tolerante la atacul gândacului din Colorado, întreținerea culturilor prin prașire repetate, fertilizare rațională pentru stimularea dezvoltării plantelor.
Combaterea chimică se poate realiza prin tratamentul tuberculilor înainte de plantat cu Prestige 290 FS, tratamentul se efectuează cu ajutorul unei instalații amplasate pe mașina de plantat, care pulverizează produsul în doza de 0,8 l/t (in amestec cu cca. 45 l apa) direct pe tuberculi, concomitent cu plantarea lor. Prestige nu se va utiliza pe o sămânță cu vigoare slabă sau infectată cu diverse ciuperci patogene (Fusarium, Erwinia) și la culturi amplasate pe soluri reci, cu exces de umiditate sau semănate la adâncime prea mare. O altă substanță care se poate folosi în tratamentul tuberculilor de cartof este Calypso 480 SC în cantitate de 0,08 l/ha (10 ml in 50 l apa.
În perioada de vegetație combaterea gândacului din Colorado se realizează cu ajutorul insecticidelor cum ar fi: Actara 25 WG în cantitate de 0,06-0,08 kg/ha (1,5 g in 15 l apa), Decis Mega în cantitate de 2 ml in 6,5 l apa, Karate Zeon în cantitate de 2 ml în 6,0 l apa, Laser 240 SC în cantitate de 0,1 l/ha, Mospiln 20 SG în cantitate de 0,1 kg/ha (1,5 g in 10 l apa), Coragen în cantitate de 50-62 ml/ha, Nuprid 200 SC în cantitate de 0,3-0,4 l/ha.
Descrierea și combaterea la paduchele negru al sfeclei (Aphis fabae)
Păduchele negru colonizează frunzele, lăstarii și florile plantelor gazdă, atacând prin înțeparea și sugerea sucului celular.Sunt preferate plantele de sfeclă, floarea soarelui, cartof, mazăre, fasole,trifoi, spanac, salată.
Frunzele atacate se răsucesc, se brunifică și se usucă.La seminceri, în urma atacului florile avortează, producția de semințe fiind serios afectată. Dăunatorul este totodată un important vector pentru numeroase viroze, la speciile de plante cultivate cărora le provoacă daune.
Prevenirea apariției păduchelui negru se poate realiza prin: rotația culturilor (semănăturile unei anumite plante să nu urmeze pe parcele care anul precedent au fost cultivate tot cu aceeași plantă), întreținerea culturilor în cele mai bune condiții prin distrugerea plantelor spontane, adunarea și distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare.
Combaterea chimică se poate realiza prin tratamentul tuberculilor cu Prestige 290 FS în cantitate de 0,8 l/ha.
În timpul perioadei de vegetație se pot face tratamente cu : Actara 25 WG în cantitate de 0,06-0,08 kg/ha, Calypso 480 SC în cantitate de 0,08 l/ha, Decis Mega 50 EW în cantitate de 2 ml în 6,5 l apa,Mospilan 20 SG în cantitate de 0,1 kg/ha.
Irigarea cartofului s-a dovedit foarte eficientă în toate zonele.In primăverile secetoase se recomandă să se facă o udare de aprovizionare sau o udare imediat după răsărire.
Umiditatea solului trebuie menținută în tot timpul perioadei de vegetație la minim 70-80 % din capacitatea pentru apă a solului.Consumul de apă la cartof are valori de 3500-7000 m3 de apă la hectar,60-70 % din acest consum realizându-se în perioada de formare și creștere intensă a tuberculilor (iunie,iulie,august).
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Leave a Reply Cancel Reply