Vegetables Seeds
Films
Peat
Irrigation systems
Nets
Production pots
Machines & tools
Fertilizers
Garden accessories
Phytopharmacy
Mixtures of Grasses, Flower Seeds and Fodder Plants
Masura si control
Beetroot culture
Rădăcinile de sfeclă conțin: protide, glucide, acizi organici, vitamine (PP, C, B1, B2), săruri minerale (K, P, Fe, Ca). Culoarea roșie este dată de betanină, care se poate utiliza drept colorant natural în industria alimentară.
Frunzele când sunt tinere se pot folosi la prepararea ciorbelor, sarmalelor și au un conținut mai mare de substanțe proteice și săruri minerale față de rădăcină. Rădăcinile sunt folosite cu succes în scopuri medicinale.
Rădăcina sfeclei poate avea diferite forme: sferică, sferic-turtită spre conic alungit.La soiurile cu rădăcina turtită, aceasta crește mai mult deasupra nivelului solului, în timp ce rădăcinile alungite sunt mai mult îngropate în sol, cu urmări asupra unor dificultăți de recoltare.
Culoarea rădăcinilor este roșie-violacee de diferite nuanțe, în funcție de soi și nivelul temperaturilor. În secțiune transversală rădăcinile prezintă cercuri concentrice roșii, ce alternează cu altele mai deschise la culoare.Cu cât numărul cercurilor mai deschise la culoare este mai mic cu atât calitatea sfeclei este mai mare.
Sfecla roșie este pretențioasă față de căldură, germinează la 7-8 grade Celsius, iar temperatura optimă este de 15 -20 de grade Celsius.În faza depunerii substanțelor de rezervă necesită 20-23 grade Celsius. Planta suportă temperatura de -5..-8 grade Celsius, dar rădăcina tuberizată nu rezistă sub 0 grade Celsius, datorită acestui fapt recoltarea se face înaintea venirii înghețului.Temperaturile mai mari de 30 grade Celsius scad calitatea și cantitatea poducției, sub 5 grade Celsius în perioada răsăririi determină vernalizarea și apariția tulpinilor florifere în primul an.
Sfecla roșie este o plantă de zi lungă, pentru formarea rădăcinilor necesită cel puțin 10 ore de lumină pe zi.
Față de umiditate pretențiile sfeclei sunt moderate 60-70 % din capacitatea de câmp, cantități mai mari de apă sunt necesare în perioada germinării semințelor, în primele faze de vegetație și la îngroșarea rădăcinilor (iulie-august).
Excesul de umiditate este dăunător în toatele fazele de vegetație deoarece sporește sensibilitatea plantelor la boli.
Sfecla roșie preferă solurile cu textură mijlocie bogate în humus și potasiu (element ce condiționează intensitatea culorii), fără exces de umiditate, cu pH de 6-7.
Fertilizarea sfeclei roșii se poate face cu gunoi de grajd bine descompus în anul de cultura.Pe solurile ușoare se poate administra gunoi de grajd bine descompus și încorporate adânc.Se mai pot administra îngrășăminte chimice minerale cu azot, fosfor, potasiu, magneziu, bor pentru a influența favorabil cultura.
0 Review(s)
0 Review(s)
Se disting trei tipuri de culturi: timpurii de 70-80 de zile, semitimpurii de 80-90 de zile și semitârzii de 90-100 de zile.
I. Tehnologia culturii sfeclei roșii
Sfecla roșie se înființează prin semănat direct în câmp, premergătoare bune fiind: tomatele, ardeii, varza, castraveții, vinetele ptr cultura de primăvară, ceapă, mazăre verde etc.
Cultura timpurie a sfeclei roșii
Cultura timpurie este destinată obținerii rădăcinilor pentru consum în timpul verii.
Pregătirea terenului se începe din toamnă, cu fertilizarea terenului cu îngrășăminte minerale cu fosfor și potasiu, iar primăvara se administrează cele cu azot.
Semănatul se face la începutul lunii aprilie când în sol sunt temperaturi de 8-10 grade Celsius, la adâncimea de 3-4 cm.Semănatul pe teren modelat se face mecanizat, se seamănă trei rânduri pe brazda echidistantă la 37 cm.Pe teren nemodelat se seamănă manual, în rânduri la distanța de 35-40 cm, norma de sămânța utilizată este de 12-14 kg sămânța poligermă și 7 kg sămânță monogermă la hectar.
Lucrările de întreținere constă din: prășit mecanic de 3-4 ori și manual de 2-3 ori, răritul la 15-20 cm între plante pe rând, irigarea de 3-5 ori cu norme de 400-500 m3 de apă la hectar, 2 fertilizări faziale cu cantități mai mari de azot și fosfor.
Pentru a menține cultura liberă de buruieni se recomandă folosirea erbicidelor.Acestea se pot folosi înainte de semănat cu încorporare în sol la 3-4 cm sau în timpul perioadei de vegetație.Înainte de semănat se poate utiliza Dual Gold 900 EC, care combate buruieni monocotiledonate anuale și unele dicotiledonate, se utilizează prin încorporare în sol la 3-4 cm (preemergent) în cantitate de 1,2-1,5 l/ha.
Erbicide care se pot utiliza postemergent sunt:
Agil 100 EC se utilizează prin stropiri la începutul fazei de împăiere a buruienilor în cantitate de 0,6-0,8 l/ha împotriva buruienilor monocotiledonate anuale.
Fusilade Forte 150 EC combate gramineele (monocotiledonatele) anuale și perene, se utilizează în cantitate de 1,0-1,3 l/ha.
Leopard 5 EC combate buruieni monocotiledonate anuale (până la stadiul de înfrățire) în cantitate de 0,7 l/ha, iar buruienile monocotiledonate perene (pănă la 20 cm înălțime) în cantitate de1,5 l/ha.
Pantera 40 EC combate buruieni monocotiledonate anuale în cantitate de 0,75 l/ha, iar monocotiledonatele perene în cantitate de 1,5 l/ha.
Kerb 50 W se aplică în stadiul de 6-8 frunze, la apariția primelor semne de infestare cu cuscuta, cantitatea de erbicid folosită este de 4,0 l/ha iar volumul de apă utilizat este 500-600 l/ha soluție.
Recoltarea se face eșalonat începând din luna iulie, manual prin smulgerea rădăcinilor când au 3,0-3,5 cm la colet.
Cultura de toamnă a sfeclei roșii
Cultura de toamnă este destinată rădăcinilor pentru păstrare și consum în timpul iernii.
Semănatul are loc în luna iunie după aceeași schemă ca la cultura timpurie, lucrările de îngrijire sunt aceleași doar că numărul udărilor se mărește la 4-6.
Recoltarea se face integral, manual sau mecanic, prin dislocarea și smulgerea rădăcinilor, la sfârșitul lunii octombrie-noiembrie înainte de îngheț.Rădăcinile se curăță de frunze și pământ, se lasă pe teren în grămezi 2-3 zile pentru a se zvânta, se sortează și se ambalează în lăzi.
II. Descrierea și combaterea bolilor la sfecla roșie
Descrierea și combaterea cercosporiozei sfeclei (pătarea frunzelor) (Cercospora beticola)
Agentul patogen se numește Cercospora beticola și este transmis de la un an la altul prin intermediul conidiilor și conidioforilor.
Pentru dezvoltarea patogenului sunt necesare temperaturi de 18-22 grade Celsius și umiditatea relativă de 98 % timp de 15-20 de ore. Atacul intens se observă în lunile iulie-august.
Prevenirea apariției cercosporiozei se poate realiza prin: utilizarea de sămânță sănătoasă, rotația culturii, igiena culturi adecvată.
Combaterea pe cale chimică se poate realiza prin tratamente în timpul perioadei de vegetație cu fungicide cum ar fi: Bravo 500 SC în cantitate de 1,5-2,0 l/ha, Score 250 EC în cantitate de 0,3 l/ha, Topsin M 70 în cantitate de 0,3 kg/ha.
Descrierea și combaterea făinării (Erysiphe betae)
Intensitatea atacului este mare în verile cu perioade îndelungate de secetă, care determină o scădere a rezistenței plantelor la făinare.Rădăcinile stagnează în creștere din cauza asimilației reduse manifestate de frunzele atacate, chiar dacă între timp cad ploi suficiente.
Agentul patogen se numește Erysiphe betae, se răspândește în perioada de vegetație prin conidii iar de la un an la altul prin miceliu de rezistență sau prin periteciile de pe frunzele rămase pe câmp.
Prevenirea apariției făinării se poate realiza prin: igiena culturală micșorează apariția focarelor de infecție, aplicarea în mod echilibrat a îngrășămintelor, cultivarea de soiuri rezistente.
Combaterea pe cale chimică se realizează prin tratamente cu fungicide cum ar fi: Tilt 250 EC în cantitate de 0,3 l/ha, Thiovit Jet 80 WG în cantitate de 5,0 kg/ha la apariția siptomelor și următorul după 8-10 zile.
Putregaiul inimii sfeclei (Pleospora betae)
Putregaiul inimii este una dintre cele mai răspândite boli ale sfeclei. Boala se manifestă pe frunze și pe rădăcini, iar în culturile de semințe apare și pe tulpinile florifere.Primele simptome se observă în lunile iunie-iulie, la frunzele tinere din centrul rozetei.Acestea se îngălbenesc, se brunifică și se vestejesc, luând aspectul unor frunze oparite.Infecția se face prin petiolul frunzelor și se extinde treptat, din partea centrală, la frunzele de la marginea rozetei.
Pe limbul frunzelor atacate apar pete circulare cu un diametru de 1-3 cm, de culoare gălbuie sau brună deschisă, cu un punct central brun, necrotic. Într-un stadiu mai avansat al bolii se dezvoltă pe suprafața petelor numeroase picnidii sub forma unor punctușoare brune, dispuse mai mult sau mai puțin regulat în cercuri concentrice.Când petele sunt numeroase ele se unesc, alcătuind zone necrotice neregulate, în dreptul cărora țesuturile atacate se rup și se perforează.Pe rădăcinile de sfeclă boala se manifestă prin putrezirea treptată a acestora.
Agentul patogen se numește Pleospora betae care se poate transmite și prin miceliul localizat în glomerulele de sfeclă.
Prevenirea apariției bolii se poate realiza prin: însilozarea frunzelor atacate, înlăturarea și distrugerea rădăcinilor infectate, semănatul se va face cât mai devreme, evitându-se terenurile predispuse la uscăciune, combaterea efectelor secetei, care determină sensibilizarea plantelor la boală.
III. Descrierea și combaterea dăunătorilor la sfecla roșie
Descrierea și combaterea gărgăriței sfeclei (Bothynoderes punctiventris/Tanymecus palliates)
Adulții au corpul acoperit cu solzi și peri cenușii care sunt mai deși pe părțile dorso-laterale. Rostrul este scurt, drept, lat, iar antenele sunt geniculate, cu scapul ce trece de la marginea posterioară a ochiului.Pronotul este acoperit de peri galbui, fiind mai lung decat lat, iar elitrele au linii longitudinale punctate.Aripile nu sunt dezvoltate, gărgărițele fiind incapabile să zboare.Lungimea corpului lor este de 8-12 mm.
Culoarea ouălelor este albă inițial, după care se transformă cu timpul în negru lucios, ele având dimensiuni sub 1 mm. Larvele care ies din ouă sunt albe, apode, cu capul și ultimul segment al corpului închise la culoare.Lungimea acestora este de 10-12 mm.
Iernează în stadiul de adult sau de larvă în sol, gărgărițele apar primăvara către sfârșitul lunii aprilie, începutul lui mai, are o generație la 3 ani.
Larvele se dezvoltă în sol hrănindu-se cu rădăcini timp de 10-15 luni.În toamna primului an ele se afundă în sol unde se pregătesc de iernat, iar în primăvară continuă să se hrănească până în iunie-iulie când ajung la completa lor dezvoltare. Adulții apar în luna august.
Gărgărița retează la colet plăntuțele tinere și rod frunzele plantelor de sfeclă și floarea soarelui în special, dar în timpul invaziilor puternice atacă și alte specii.Frunzele atacate se ofilesc, pivotal emite rădăcini laterale deasupra locului ros.
Combaterea chimică se realizează prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Karate Zeon în cantitate de 0,150 l/ha, Decis Mega 50 EW în cantitate de 0,15 l/ha.
Descrierea și combaterea la puricele sfeclei (Chaetocnema tibialis)
Adultul are culoare verde-întunecată cu nuanță violetă ori verde, are capul bombat, oval, rânduri de punctișoare pe elitre, picioarele și antenele roșiatice.Lungimea corpului este de 1,8-2,5 mm.Oul este galben-deschis, transparent, oval-alungit cu lungimea de circa 0,45 mm, și lățimea 0,15 mm.Larvă este de culoare albă, capul și picioarele sunt brune-galbui, capătul abdominal rotunjit, cu doi ghimpi scurți, îndoiți, lungimea este de circa 4,5 mm.Pupa este de culoare albă, are doi ghimpi la capăt, are lungimea este de 1,8 mm.
Prin luna aprilie, insectele apar mai întâi pe diferite chenopodiacee spontane, de unde trec în culturile de sfeclă, hrănindu-se cu frunzulițele abia apărute, spontane până în luna august, după care se hrănesc cu frunze de plante mature.La mijlocul lunii mai, femelele depun în sol până la 300 de ouă, aranjându-le câte unul aproape de tulpinile plantelor furajere. Depunerea ouălor durează până în septembrie. În a doua jumătate a lunii mai, apar larvele, care se hrănesc cu rădăcini până la 36 de zile, apoi se împupează: în sol umed la adâncimea de 3-5 cm, în sol uscat la 25 cm.
La sfârșitul lunii iunie-începutul lunii iulie, apar insectele adulte, care se concentrează pe plantele furajere. După împerechere femelele depun ouă.
Dezvoltarea generației a doua continuă de la sfârșitul lunii iunie până la sfârșitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie, când insectele adulte trec la iernat.
Prevenirea apariției puricelui sfeclei se poate realiza prin: distrugerea buruienilor din culturi, însămânțarea cu două trei săptămâni mai tarziu.
Combaterea chimică se poate realiza cu ajutorul insecticidelor cum ar fi: Decis Mega 50 EW în cantitate de 0,15 l/ha, Fastac 10 EC în cantitate de 0,10 l/ha.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Leave a Reply Cancel Reply